Anulare act. Decizia 1940/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1940/R/2008
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta - "LEMNUL " SRL D, împotriva deciziei civile nr.84/A din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR- GRUPUL DE POMPIERI AL JUDEȚULUI C și -" SRL, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei recurente -" Cofetărie" SRL, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 6, reprezentantul intimaților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor-Grupul de Pompieri al Județului C, consilier juridic, cu delegație la dosar-fila 20-21, reprezentanta pârâtei intimată - SRL, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 19.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că punctele 10 și 11 ale art. 304.proc. civ. au fost abrogate prin art.I, pct. 1111și 112 din nr.OUG 138/2000.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea excepției invocate de către instanță, întrucât la punctul 3 lit.a și b din motivele de recurs a tratat și alte aspecte care au vizat nelegalitatea hotărârii.
Reprezentantul intimaților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor-Grupul de Pompieri al Județului C, solicită admiterea excepției.
Reprezentanta pârâtei intimată - SRL solicită admiterea excepției invocate.
Nemaifiind alte excepții de invocat sau alte cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe cale de consecință admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria D e j, în sensul anulării mențiunilor cuprinse la pct. nr. 6 din procesul-verbal de intervenție nr. 28/1 din 28.07.2004, precum și a mențiunilor cuprinse la pct. 4,5 și 6 referitoare la cauzele incendiului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimată - SRL solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile nr. 84/2008 pronunțată de către Tribunalul Cluj, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor-Grupul de Pompieri al Județului C solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în totalitate.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1356/31.10.2005 a Judecătoriei Dej pronunțată în dosarul nr. 2702/2004, s-a admis acțiunea reclamantei -" Cofetărie"SRL D în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Administrației și Internelor și -""SRL D, anulându-se mențiunile cuprinse la pct.6 din procesul verbal de intervenție nr.28/1 din 28.07.2004, privitoare la locul focarului, sursa probabilă de aprindere, mijloacele care puteau produce aprinderea, primul material care s-a aprins și împrejurarea determinantă pentru producerea incendiului. S-au anulat mențiunile cuprinse la pct.4, pct.5 și pct.6 referitoare la cauzele producerii incendiului, la urmele și amprentele incendiului, precum și la sursele de aprindere, cuprinse în raportul de constatare tehnică privind cauza de incendiu la restaurantul -" Cofetărie"SRL, raport înregistrat sub nr.15108/10.08.2004. S-a respins ca fiind lipsită de obiect acțiunea reconvențională a pârâtei Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești pârâții Ministerul Administrației și Internelor și -""SRL au declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr.530/R/08.09.2006 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, s-a dispus casarea sentinței civile atacate și reținerea cauzei spre rejudecare cu trimiterea cauzei completului specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr.2068 din 17.11.2006 a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta -" Cofetărie"SRL împotriva pârâților Grupul de Pompieri jud.C și -""SRL având ca obiect anularea mențiunilor cuprinse la pct.6 din procesul verbal de intervenție nr.28/1/28.07.2004 și a mențiunilor cuprinse la pct.4-5-6 din raportul de constatare tehnică înregistrat sub nr.15108/10.08.2004. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei -""SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta -" Cofetărie"SRL Dad eclarat recurs, care a fost admis prin decizia nr.379/21.02.2007 a Curții de APEL CLUJ, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, dosar nr-, s-a dispus casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru soluționare în primă instanță Judecătoriei D e
Prin sentința civilă nr.676/20.06.2007 a Judecătoriei D e j, pronunțată în dosarul nr- s-a respins acțiunea civilă, formulată de reclamanta Cofetărie,împotriva pârâților - prin Grupul de Pompieri al județului C, pentru anulare parțială a procesului-verbal de intervenție și a raportului de constatare, ca neîntemeiată.
S-a respins ca fiind rămasă fără de obiect cererea reconvențională formulată de pârâtul de rândul 1.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei de rândul 2 suma de 4.800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut, că în lumina dispozițiilor art.1169 din Codul civil, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să dovedească, în virtutea principiului "onus probandit incumbit actori" sau "onus probandi incumbit ei qui dicit, non ei qui negat".
Solicitând anularea mențiunilor din procesul-verbal de intervenție și raportul de constatare tehnică, acte întocmite de pârâtul de rândul 1 în legătură cu incendiul produs la data de 28.07. 2004 la restaurantul societății, situat în municipiul D,-, județul C, relativ la locul focarului, sursa probabilă de aprindere, mijloacele care puteau produce aprinderea, primul material care s-a aprins și împrejurarea determinantă pentru producerea incendiului, respectiv cauzele producerii acestuia, urmele și amprentele incendiului, precum și la sursele de aprindere, reclamanta trebuie să dovedească existența unei stări de fapt diferite decât cea reținută prin actele contestate, care să conducă la concluzia că toate aceste mențiuni sunt neconforme cu realitatea.
În acest sens, cu încuviințarea părților, a fost administrată la cererea reclamantei proba testimonială cu martorii, și, proba cu înscrisuri și respectiv proba cu expertiză de specialitate.
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză, rezultă că situația de fapt consemnată prin procesul-verbal de intervenție și raportul de constatare tehnică privind cauza de incendiu la restaurantul aparținând reclamantei, produs în data de 28.07.2004, este conformă cu realitatea.
Astfel, cât privește locul cel mai probabil în care a izbucnit incendiul, prin raportul de expertiză s-a indicat zona barului din restaurantul reclamantei, aspect consemnat la obiect și prin procesul verbal de intervenție, localul fiind situat la mansarda clădirii lucrare executată preponderent din elemente de material lemnos.
Că este așa, o confirmă mențiunile de început din procesul verbal amintit, necontestate de reclamantă, privitor la locul intervenției - în sensul că deplasarea s-a făcut la imobilul aparținând acesteia, pentru "stingerea incendiului produs la restaurant, proprietatea Cofetărie " - și respectiv situația constatată de pompieri după recunoaștere, unde s-a consemnat faptul că "ardea acoperișul restaurantului pe o suprafață de cca.125, acoperișurile clădirilor învecinate pe o suprafață de 55.", din care rezultă că incendiul, prin dimensiunea sa, era localizat și afecta, în primul rând, întreg restaurantul reclamantei cu ".mobilier, aparate electrice și electrocasnice, instalații electrice, de încălzire și climatizare, marfă, în special băuturi alcoolice, produse alimentare, etc.", practic majoritatea bunurilor, proces-verbal semnat de reprezentantul legal al reclamantei, fără obiecțiuni.
Analizând și varianta prezentată de expertul judiciar, de abordare a problematicii incendiului și prin prisma orarului de funcționare diferit al restaurantului, mult mai înaintat în noapte decât cel al magazinului de textile aparținând pârâtei de rândul 2, unde se amintește faptul că personalul localului, plecând ultimii, trebuiau să sesizeze eventualul incendiu izbucnit în imediata lor vecinătate, întrucât, la suprafața incendiată de 180. la o viteză de 1 m/min.- propagare liniară, se poate ajunge în timp de 7-8 minute, astfel că incendiul putea fi observat la câteva minute după apariția flăcărilor, instanța a constatat că și această variantă este menită să confirme ipoteza potrivit căreia incendiul s-a produs în incinta unității aparținând reclamantei, așa cum se va arăta în continuare. De altfel, văzând și mențiunea necontestată din procesul-verbal de intervenție, relativ la ora izbucnirii incendiului, și anume ora 03,53, expertul a subliniat, fără echivoc, faptul că o ardere mocnită ".nu putea de la ora închiderii magazinului, până la ora 03:00 și nu putea opera fenomenul de scurtcircuit, în schimb la condițiile restaurantului cu lambriuri se putea produce o ardere mocnită și existau posibilități pentru producere de scurtcircuit.".aspect care urmează a fi analizat mai jos.
În privința probatoriului testimonial, martorii audiați la propunerea reclamantei confirmă prin depozițiile lor împrejurarea că locul izbucnirii incendiului este reprezentat de zona barului din restaurant.
De asemenea, cât privește împrejurarea determinantă pentru producerea incendiului, reiese că a fost vorba de o supraîncărcare a circuitelor, combinată cu utilizarea de siguranțe improvizate și supradimensionate, având drept consecință majoră deteriorarea izolației conductoarelor electrice, concluziile expertului bazându-se pe întreg materialul probator de la dosar, analizat minuțios și obiectiv, de natură să lămurească toate aspectele legate de cauzele producerii incendiului.
Astfel, din examinarea comparativă a documentațiilor tehnice privind instalațiile electrice montate în restaurantul și respectiv magazinul textil, expertul concluzionează că proiectul pârâtei de rândul 2, care tratează problematica montării și pozării conductoarelor prin tuburi de protecție, a legăturilor în doze și la aparatele electrice, etc. având efectuat un breviar de calcul, corespunde prevederilor legale în materie, cu referire la 1 7-98, cap.3 și 5, anexa 6, menționându-se și faptul că instalația a fost prevăzută cu siguranțe fuzibile de valori foarte mici, care ar fi intrat în acțiune imediat dacă s-ar fi produs vreun scurt circuit la becul de veghe.
Aceasta, spre deosebire de proiectul reclamantei, care, în afară de cablul electric, nu tratează nivelul de protecție pentru celelalte elemente componente ale instalați ei - prize, întrerupătoare, doze de derivație, corpuri de iluminat etc. în raport de mediul și condițiile de instalare, lipsind și breviarul de calcul.
- mult, expertul a subliniat neconcordanța ce există între cererea de chestionar pentru aviz racordare, în care se prevede o putere instalată de 7,5 Kw și putere absorbită de 7 Kw, în timp ce parametri proiectați și avizul de amplasament emis pe seama reclamantei prevedeau date mai mici, și anume, o putere instalată de 5 Kw și una absorbită de 4 Kw. Totodată, expertul a arătat că aceleași date din proiect și aviz, nu coincid cu cele din anexa nr.2 la contractul de fumizare a energiei electrice al reclamantei, unde erau prevăzute o putere instalată de 2,5 Kw și cea absorbită de 2 Kw.
Plecând de la aceste inadvertențe și având în vedere numărul mult mai mare și mai bogat în sortiment al consumatorilor de electricitate existenți la restaurant și încăperile adiacente ( indicați de reprezentantul reclamantei și înscriși în procesul-verbal de intervenție), net superior celui menționat prin proiect și cererea de aviz, expertul concluzionează că s-a produs o suprasolicitare a instalați ei electrice.
a fost evident favorizat de utilizarea unor siguranțe improvizate și supradimensionate, aspect necontestat de reclamantă, pentru protecția celor două circuite de lumină și respectiv două de priză. Spre acest sfârșit, expertul a precizat că siguranțele nu aveau cum să cedeze la puterea instalată proiectată, ci ele se topeau la o intensitate din ce în ce mai mare, ceea ce înseamnă o încălzire excesivă a conductorilor, deteriorarea în timp a izolației acestora, în special la locurile de contact, apariția curenților de scurt circuit și la scurtcircuit faze datorită diferenței de potențial, explicație regăsită și în cuprinsul raportului tehnic întocmit de pârâtul de rândul 1.
Expertul a învederat faptul că, exceptând scurtcircuitul, prin raportul de constatare întocmit de pârâtul de rândul l au fost analizate și excluse, din lipsă de dovezi materiale care să le susțină, alte posibile surse de aprindere.
Într-adevăr, reprezentanții pârâtului au înlăturat motivat următoarele cauze de incendiu: - surse de aprindere spontane (autoaprindere): imposibile din lipsa materialelor predispuse la astfel de aprinderi; - surse de aprindere naturale (trăsnet): exclusă întrucât, deși ploua torențial, zgomotul produs de tunet ar fi alarmat vecinii încă din primele momente; - surse de aprindere termice: exclusă datorită nefolosirii instalațiilor de încălzire și nici a altor instalații termice (aragaz, friteuză), care fuseseră deconectate încă dinaintea părăsirii unității; - jocul copiilor cu focul: imposibila la acea oră din noapte, evidentă și prin prisma locației; - incendiu de tip: imposibil deoarece nu au fost găsite urme de forțare a ușilor, ferestrelor, sau alte urme de pătrundere prin efracție.
La acestea, expertul adaugă, drept eventuală sursă de aprindere, țigara nestinsă, colectată alături de deșeurile menajere combustibile și neevacuată din restaurant; deci tot în locația reclamantei, într-un magazin de textile nefiind cine să fumeze prin definiție. De altfel, plecând de la programul de funcționare diferit al celor două unități și ora înaintată la care s-a produs incendiul, așa cum s-a arătat mai sus, expertul a exclus orice posibilitate de ardere mocnită pentru magazinul.
Cât despre zgura aprinsă pe hota de evacuare ori frecarea unor piese în mișcare (motoare electrice) amintite de expert ca fiind alte posibile surse de aprindere, ele nu pot viza în nici un caz situația magazinului de textile, lipsit de astfel de dotări.
În privința fenomenului, expertul amintește că nu poate fi exclus focul intenționat doar pentru că lipseau urmele de efracție, în condițiile în care puteau rămâne persoane în interior după terminarea programului; susținerea nu poate fi primită, în sensul că, dacă nu au fost urme de forțare, era firesc ca reprezentanții pârâtului de rândul l să conchidă imposibilitatea ipotezei. Oricum, dacă ar fi existat indicii sub acest aspect, sau cel puțin bănuieli, care să susțină cât de puțin această variantă, ori celelalte ipoteze prezentate de expert, respectiv intrarea cu chei potrivite, ori amplasarea unui dispozitiv de aprindere cu efect întârziat, reprezentanta reclamantei putea să o aducă la cunoștință ofițerului de poliție, prezent în acest scop la momentul încheierii procesului-verbal de intervenție, iar nu să semneze actul fără obiecțiuni. Nici ulterior, reclamanta nu a făcut vreo plângere pentru anchetarea penală a cazului, deoarece lipseau în mod vădit astfel de indicii, dar mai ales probele necesare, care să confirme existența fenomenului.
Cât despre aprecierea expertului, cum că trăsnetul ar putea fi în condiții de cauza incendiului, mai ales dacă acoperișul sau o parte din acesta avea învelitoare de tablă, instanța a reținut că potrivit raportului de constatare, condițiile meteo erau de ploaie torențială, iar nu de, relevante fiind însă comentariile pompierilor sosiți la fața locului și relatate de martorii chestionați în legătură cu sursa posibilă de aprindere, în sensul că aceștia au discutat despre posibilitatea producerii unui scurtcircuit la instalația electrică a restaurantului, drept cauză a incendiului și nicidecum de eventualitatea unui trăsnet.
În ce privește cazul amintit de expert, despre celebrul incendiu de la de la EREN din B, unde s-a stabilit drept cauză "scurtcircuitul" pentru ca, după revoluție să apară cel care i-a dat foc în semn de protest, exemplul este lipsit de relevanță întrucât, pe de o parte, după cum se știe, în astfel de situații autoritățile aparținând fostului regim comunist nu ar fi acceptat oficial alte soluții destinate înștiințării maselor, decât scurtcircuitul, varianta protestului fiind din exclusă, chiar dacă ofițerii de securitate mai lucrau în continuare la caz, iar pe de altă parte, revenind la speța de față, expertul a concluzionat foarte clar: scurtcircuitul are o legătură logică cu celelalte componente ale cauzei de incendiu.
Astfel, deși martorul a declarat că s-a folosit la montare un cablu ce putea suporta o încărcătură și mai mare decât cea proiectată, expertul are dubii în privința utilizării acestuia în astfel de locații, întrucât, în afară de depoziția electricianului, nici o altă probă nu susține varianta acestuia, iar afirmațiile aceluiași martor, relativ la protecția suplimentară a cablului cu tuburi, la elementele de construcții combustibile folosindu-se tablă, sugerează ideea că nu peste tot s-a utilizat cablu armat, fiind foarte posibil ca pe distanțe scurte, cum sunt prizele, să se fi folosit alt tip de cablu sau conductoare protejate numai în tuburi.
- arată expertul că nu s-a depus nici un buletin de verificare a rezistenței izolației la predarea lucrării alături de cel de verificare a prizei de pământare și declarația pe propria răspundere, subliniind însa că, și în situația în care proiectul și execuția ar fi corecte, dacă nu se respectă condițiile de exploatare a instalației electrice, pot apare deranjamente urmate de incendiu, precum speța de față.
Expertiza a tratat în mod amănunțit problema primului material care a ars, ocazie cu care s-a precizat că, deși electricianul a susținut cu amănunte faptul existenței tablei și tuburilor de protecție, acestea nu sunt evidențiate în proiect. Prin documentație se prevede doar un montaj aparent, de fixare cu coliere și brățări, existând simpla mențiune a protejării instalațiilor electrice pe părțile ușor inflamabile, cu materiale ignifuge, fără alte detalii privitor la doze, prize, întrerupătoare etc, așa cum s-a arătat mai sus, și fără vreo mențiune despre lambriuri, care nu figurau în proiectul de amenajare a mansardei și pentru care nu există informații că au fost luate măsuri de protejare față de instalația electrică, cel mai probabil fiind realizate ulterior montării instalați ei.
Ori, expertul susține că lambriurile puteau împiedica disiparea cantității de căldură produsă de încălzirea conductoarelor, contribuind astfel la deteriorarea izolației; de asemenea, între lambriuri și perete puteau rămâne materiale combustibile cu secțiuni mici rezultate de la montare și lăcuire, și scame combustibile, care se pot aprinde relativ ușor.
Aceasta spre deosebire de situația magazinului pârâtei, unde nu rezultă pozarea conductorilor și a cablurilor pe elemente de construcții combustibile, astfel că, un eventual scurtcircuit produs, chiar dacă ardea materialul de izolație, focul nu putea fi alimentat.
- mult, la analiza împrejurării determinante, expertul stabilește că în cazul magazinului nu putea fi vorba de o suprasolicitare a circuitelor ca în cazul restaurantului, deoarece nu există nici un indiciu care să ateste acest fenomen.
La fața locului, după ce clădirile au fost renovate, expertul a observat că o parte din tavanul încăperii anexă cofetăriei de sub restaurant este acoperit cu folie de plastic, mascând tencuiala căzută și golul în tavan, în timp ce la magazinul, întreaga șarpantă și planșeul spre pod au fost refăcute și ignifugate.
Din situația constatată, expertul a concluzionat că incendiul a deteriorat pardoseala mansardei, care, potrivit proiectului, trebui a să fie peste tot din beton armat, în dreptul barului și camerei de zarzavaturi intensitatea arderii deteriorând pardoseala din ciment de așa manieră încât focul a ajuns la tavanul fals al cofetăriei, constituind indiciul de unde a pornit incendiul.
În considerarea celor expuse, nu pot fi primite obiecțiunile la raportul de expertiză, prin care reclamanta nu a făcut altceva decât să interpreteze de o manieră proprie și selectivă concluziile expertului, în încercarea de a lua în discuție noi ipoteze.
Văzând că probațiunea administrată confirmă toate elementele de fapt reținute prin procesul verbal de intervenție și raportul de constatare tehnică, fără ca reclamanta să răstoarne prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură cele două acte perfectate de pârâtul de rândul l, instanța a dispus respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâtul de rândul 1, vizând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor ocazionate de intervenția pompierilor, întrucât partea a arătat că au fost recuperate fără alte pretenții, s-a dispus respingerea ei, ca fiind rămasă fără de obiect.
Prin decizia civilă nr.84 din 15.02.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta - "LEMNUL " SRL D împotriva sentinței civile nr. 676/20.06.2007 pronunțată de Judecătoria D e j, în dosarul nr-, care a fost menținută în întregime.
Apelanta a fost obligată sa achite intimatei - SRL suma de 1000 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în fata primei instante au fost administrate probe testimoniale, precum și o expertiză tehnică judiciară, iar din analiza acestor probe coroborate instanta a retinut o stare de fapt corecta.
Astfel, martorii si au declarat ca in zona mentionata ca fiind locul probabil din care a pornit incediul nu exista trasee electrice.Totodata, martorul, persoana care a executat instalatia, a declarat ca a prevazut toate masurile de securizare, astfel incat, chiar in eventualitatea unui scurt circuit, lemnul nu se putea aprinde.
Aceste afirmatii au fost infirmate prin raportul de expertiza, in care se arata ca in planul de amplasare efectuat de martorul sunt mentionate 4 prize, intrerupatoare, 2 corpuri de iluminat si un ventilator in zona barului. Totodata, chiar daca proiectul efectuat a cuprins masuri care sa faca imposibil un incendiu, problema esentiala este respectarea proiectelor la executie si apoi la exploatare, ceea ce in cauza nu s-a intamplat.
In ceea ce priveste martora, care a aratat ca a plecat din bar la ora 23, ora la care erau conectate la reteaua doar o lada frigorifica si doua frigidere, in alta zone decat cea in care s-a produs incendiul, declaratiile acesteia sunt subiective, avand in vedere ca este angajata reclamantei, dar nici nu exclud posibilitatea producerii unui scurt circtuit in zona barului.
Sustinerile apelantei, in sensul ca existenta unui tablou electric general exclude posibilitatea producerii unui scurtcircuit sunt nefondate, intrucat, asa cum s-a aratat in concluziile raportului de expertiza, desi punerea in practica a proiectului instalatiei electrice nu ar fi trebuit sa provoace incendii, exista serioase indoieli privitor la materialele prevazute si neprevazute in documentatie la executarea proiectului si in mod categoric nu s-au respectat regulile de exploatare, prin supraincarcarea circuitelor si utilizarea de sigurante improvizate si supradimensionate.
Apelanta face referire la un alt incendiu in care initial s-a stabilit cauza ca fiind scurtcircuitul, pentru ca apoi sa se constate ca a fost vorba despre o incendiere intentionata, insa prima instanta a inlaturat in mod temeinic aceste sustineri, in cauza neexistand nici o proba din care sa rezulte o astfel de fapta.
In ceea ce priveste caracterul de probabilitate mentionat atat in procesul verbal de interventie, cat si in raportul de expertiza, tribunalul considera ca acest caracter se datoreaza specificului evenimentului produs, in sensul ca datorita incendiului au fost distruse probele care ar fi putut stabili fara echivoc sursa incendiului. Cu toate acestea, din probatoriul administrat rezulta ca alte cauze ale incendiului sunt excluse, asa cum a aratat in detaliu prima instanta de fond, astfel incat singura sursa probabila a incendiului este scurtcircuitul de la imobilul reclamantei.
Pe de altă parte, procesul verbal de interventie si raportul de constatare tehnica se bucura de prezumtia relativa a temeiniciei si legalitatii, reclamanta fiind obligata, in temeiul art.1169 civ., sa rastoarne aceasta prezumtie.
In fine, referitor la limitele investirii primei instante, este de observat ca prin sentinta civila nr.1356/2005 a Judecatoriei Dejs -a admis actiunea reclamantei.
Prin decizia civila nr.530/R/2006 a Tribunalului Cluj - Sectia litigii de munca, asigurari sociale si contencios administrativ s-a admis recursul declarat de parati, sentinta civila nr.1356/2005 a fost casata in intregime si s-a trimis cauza completului specializat in solutionarea cauzelor de contencios administrativ, pe considerentul ca litigiul este unul de contencios administrativ.
Prin sentinta civila nr.2068/2006 a Tribunalului Cluj - Sectia litigii de munca, asigurari sociale si contencios administrativ actiunea reclamantei a fost respinsa.
Prin decizia civila nr.379/2007 a Curtii de APEL CLUJs -a admis recursul reclamantei si s-a dispus casarea sentintei civile nr.2068/2006 si trimiterea cauzei pentru solutionare in prima instanta la Judecatoria Dej, retinandu-se ca litigiul este unul civil.
Sustinerile apelantei, in sensul ca prin decizia civila nr.379/2007 a Curtii de APEL CLUJs -a probat ca prima sentinta a Judecatoriei Deja fost desfiintata in mod nelegal, pe motivul necompetentei materiale, astfel incat exista confirmarea, prin hotatare irevocabila, ca in primul ciclu procesual s-a pronuntat o hotarare legala, nu pot fi retinute.
Astfel, Curtea de APEL CLUJa retinut intr-adevar ca Judecatoria Dej este competenta sa solutioneze actiunea, insa dupa ce a casat sentinta civila nr.2068/2006 a Tribunalului Cluj - Sectia litigii de munca, asigurari sociale si contencios administrativ, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.6 proc.civ., a trimis cauza spre solutionare pe fond la Judecatoria D e, astfel incat aceasta instanta a fost legal investita cu rejudecarea pe fond a cauzei, singurul aspect solutionat irevocabil fiind acela al competentei.
Împotriva acestei decizii -" Cofetărie"SRL a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată și a menținerii dispozițiilor privind respingerea cererii reconvenționale formulată de Ministerul Administrației și Internelor ca fiind lipsită de obiect, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de apel nu a respectat în totalitate prevederile art.129 pct.5 pr.civ. deoarece a considerat că procesul verbal de intervenție și constatare tehnică reflectă realitatea fără a ține cont de ansamblul probelor administrate în cauză, ori pentru a se pronunța o hotărâre temeinică și legală se impunea luarea în considerare a următoarelor mijloace de probă, pe care instanța de apel le-a înlăturat, respectiv declarațiile martorilor, și, mențiunile cuprinse în raportul de expertiză din care rezultă că în clădire sunt două tablouri electrice din care unul este electric general iar existența acestuia din urmă conduce la concluzia că incendiul nu s-a produs din cauza unui scurt circuit deoarece, în acest caz sau în caz de suprasarcină, s-ar fi întrerupt alimentarea cu energie electrică prin arderea siguranței automate de la electric general.
Instanța de apel a exclus posibilitatea producerii incendiului din alte cauze decât cele reținute prin procesul verbal de intervenție și raportul de constatare tehnică deși, din examinarea tuturor probelor administrate în cauză și luând în calcul condițiile meteorologice de la data producerii evenimentului, rezultă contrariul. De altfel, în raportul de expertiză expertul a arătat că nu pot fi excluse și alte cauze ale producerii incendiului, astfel încât reclamanta afirmă că incendiul s-a produs în data de 28.07.2004 la ora 3,53, pe o ploaie torențială, dată la care ploile, de regulă, sunt însoțite de descărcări electrice.
Totodată în primul ciclu procesual s-a desființat în mod nelegal sentința civilă nr.1356/2005 a Judecătoriei D e j, această hotărâre fiind legală și dată de instanța competentă să soluționeze pricina. Decizia civilă nr.379/2007 a Curții de APEL CLUJ, probează că în mod nelegal a fost desființată sentința Judecătoriei D e j, iar singurul motiv pentru care a fost casată această hotărâre, respectiv necompetența materială a Judecătoriei Dej este nefondat.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.9, art.312 și art.274 pr.civ.
Intimatul Inspectoratul pentru Situații de Urgență al jud.C (fost Grupul de Pompieri ) prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea ca fiind legală a hotărârii atacate (12-13).
În susținerea poziției procesuale, intimatul a arătat că instanțele de fond au reținut în mod corect toate probele administrate la dosarul cauzei și au reținut starea de fapt corectă cu respectarea art.129 pct.5 pr.civ. Susținerile recurentei referitoare la declarațiile celor trei martori au fost infirmate argumentat în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză iar concluziile acestuia coincid cu constatările făcute de pompieri în documentele atacate.
În privința utilizării expresiei "sursa probabilă de aprindere" consemnată în procesul verbal de intervenție, art.1 al.2 lit.l din Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor precizează că raportul de intervenție este un document operativ de informare și analiză statistică în care se înscriu datele esențiale constatate la locul intervenției privind amploarea și intensitatea incendiului, cauza probabilă a acestuia, efectele produse, desfășurarea intervenției, forțele participante și timpii operativi realizați.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, susținând că instanța de apel a verificat, în raport de motivele de apel formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, motivând temeinic respingerea motivelor de apel formulate de reclamantă. Practic prin cererea de recurs reclamanta reia motivele de apel, încercând să le încadreze în motivele de recurs clar și limitativ prevăzute de legea procesual civilă. Motivele de recurs ale reclamantei nu vizează motive de nelegalitate a hotărârii atacate, ci motive de netemeinicie, astfel încât recursul reclamantei este practic nemotivat (14).
Intimata -""SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (16-18).
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că art.304 pct.9 pr.civ. nu este aplicabil în speță și, de asemenea, nu sunt aplicabile prevederile art. 129 pct. 5.pr.civ. deoarece instanțele de fond au administrat atât probe testimoniale cât și expertiza de specialitate în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Din raportul de expertiză tehnică rezultă cu certitudine că incendiul a izbucnit din cauza unui scurt circuit produs în barul restaurantului reclamantei datorită supraîncălzirii instalației electrice prin utilizarea unui număr mare de consumatori de energie electrică existenți în restaurant și încăperile adiacente.
Din analiza întregului probatoriu administrat rezultă că situația de fapt consemnată prin procesul verbal de intervenție și raportul de constatare tehnică privind cauza incendiului produs la data de 28.07.2004, este conformă cu realitatea.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta afirmă că instanța de apel nu a respectat în totalitate prevederile art. 129 pct. 5.pr.civ. fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ.
Este adevărat că art. 129 alin. 5 teza I pr.civ. stabilește că, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Instanța de apel a respectat întru-totul acest text legal și a analizat cu atenție întregul material probator administrat în cauză, înlăturând motivat, conform art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. declarațiile martorilor, și, afirmațiile acestora fiind infirmate prin raportul de expertiză judiciar întocmit în cauză.
De altfel, tribunalul a verificat în raport de motivele de apel ale reclamantei, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță motivând temeinic respingerea apelului reclamantei.
Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, nedevolutivă întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei iar potrivit art. 304.pr.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct. 1 - pct. 9 al acestui text legal.
Criticile reclamantei referitoare la obiecțiunile acesteia la raportul de expertiză judiciară și la modul de redactare a procesului verbal de intervenție nr. 28/1 din 28.07.2004 nu pot fi considerate motive de nelegalitate din cele expres și limitativ prevăzute de lege ci, în opinia Curții, ele vizează netemeinicia hotărârii atacate ori, art. 304 pct. 10 și pct. 11.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 1111și pct. 112 din OG138/2000 astfel încât sunt considerate inadmisibile motiv pentru care decizia criticată nu va fi examinată prin prisma acestor critici.
Susținerea reclamantei privitoare la faptul că în mod nelegal a fost desființată sentința civilă nr. 1356/2005 a Judecătoriei Dej nu poate fi reținută deoarece prin decizia civilă nr. 379/2007 a Curții de APEL CLUJs -a casat sentința civilă nr. 2068/2006 a Tribunalului Cluj - secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ iar cauza a fost trimisă spre soluționare în fond la Judecătoria D e j, această instanță fiind legal investită cu rejudecarea cauzei conform art. 315 alin. 1 teza I pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge recursul reclamantei, în speță, nefiind îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9.pr.civ. și, în consecință va menține hotărârea atacată ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art. 316.pr.civ. raportat la art. 274 alin. 1.pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial ( 28 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Cofetărie împotriva deciziei civile nr. 84/A din 15 februarie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -- -
GREFIER
RED.
DACT.
2 EX./27.10.2008.
JUD. APEL.,.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
