Anulare act. Decizia 1965/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1965/R/2009
Ședința publică din:14.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL CNî mpotriva deciziei civile nr. 305/A din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, precum și pe intimații pârâți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentanta reclamantei, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcu referatul cauzei după care,se constată că la dosar s-a depus întâmpinare de către reclamanta prin avocat.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta reclamantei avocat, susține întâmpinarea și solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca fiind legală decizia instanței de apel.Având în vedere criticile formulate de recurent în motivele de recurs, solicită a le aprecia instanța ca fiind nefondate, precizând că atât instanța de fond cât și instanța de apel au pronunțat o soluție legală în contradictoriu cu situația de fapt și de drept rezultată din probațiunea administrată în cauză.Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.12691 din 19 noiembrie 2008 Judecătoriei Cluj -N, s-a luat act de tranzacția încheiată la data de 07.10.2008, intre reclamanta, domiciliata in Cluj-N,-,.26 și pârâta -, domiciliata in C-N-,.9, care face parte integranta din prezenta hotarare, avand urmatorul continut: "TRANZACTIE între subsemnatele:, domiciliata în C-N,-,.26, identificata cu a seria - nr. -, eliberat de SPCLEP C-N la 6.12.2006, CNP -, reclamanta in dosarul nrA763/2U/2008 al Judecătoriei Cluj -N cu obiect nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.32143/06.01.1997, încheiat de pt. apartamentul 9 din imobilul situat in Cluj-N-, apartament inscris in CF - C-N (individuala), apanament situat in imobilul identificat inițial in CF 8300 C-N, precum si in dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, cu obiect nulitatea absoluta a aceluiași contract de vanzare-cumparare incheiat de pt. apanamentul nr.9 din imobilul situat in C-N-, si parata reclamanta reconventionala in dosarul nrA- al Judecătoriei Cluj -N cu obiect anulare tranzacție si revendicare imobil prin comparare de titluri.
-, domiciliata in C-N-,.9, identificat cu a seria - nr.-, eliberat de.Mun. C-N la data de 11.01.1999, CNP -, parata in calitate de succesoare legala fiica a defunctei in dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, in dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N si reclamanta parata-reconventionala in dosarul nr.4957/211/2 alJudecătoriei Cluj -N a intervenit prezenta TRANZACTIE:
- Noi, părțile, mai sus identificate înțelegem sa stingem litigiile dintre noi, care fac obiectul dosarelor de mai sus în următoarele condiții:
1.Subsemnata, -, prin semnarea tranzacției, sunt de acord cu conexarea dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N cu termen de judecata la data de 08.10.2008, la dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, cu termen de judecata la 29.10.2008, dosare al căror obiect este identic, respectiv constatarea nulității absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.32143/06.01.1997, privind apartamentul nr.9 din imobilul situat in C- N-, imobil inscris inițial in CF 8300 C, apartamentul nr.9 fiind inscris in CF - C-N, contract incheiat de antecesoarea subsemnatei (mama mea) in baza art.9 din Lg. 112/1995.
2.subsemnata sunt de acord cu admiterea acțiunii ce face obiectul dosarului - al Judecătoriei Cluj -N, acțiune care are același obiect.
3.Totodată, prin semnarea tranzacției prezente noi, părțile ei, proprietara a imobilului din Cluj-N,-, dreptul meu de proprietate fiind stabilit prin Sentința civila nr.568/1999 pronunțata in dosarul 2820/1999, definitiva si irevocabila si convenim la încheierea unui contract de închiriere privind apartamentul nr.9 mai sus identificat cu date de carte funciara pentru o perioada de l an de la
predarea în posesie si folosința a acestui apartament de către statul R prin Consiliul Local al Mun. C-N,
act care finalizeaza procedura la Lg.l0/2001, declanșată de subsemnata, prin Notificarea nr.43344/3 din 25.07.2001, dosar intern nr.801/2001 al Comisiei pt. aplicarea 19.10/2001, din cadrul Primăriei Cluj-
4. Chiria urmează a fi stabilita in conformitate cu art. 13-14 din 19.10/2001, combinat cu disp.art. OUG 40/1999.
5. Prin semnarea prezentei tranzacții, noi, părțile ei, convenim la desființarea tranzacției încheiata in forma autentica cu nr.2086/17.10.2007 BNP și si declaram ca ambele parti am fost in eroare la momentul încheierii acestei tranzacții cu privire la dreptul de proprietate in ce privește. nr.9, situat in C-N,-. Aceasta convenție dintre noi urmează sa facă parte din Hotărârea judecătoreasca de soluționare a dosarului civil nr. 4- cu obiect anulare tranzacție.
Totodată, prin semnarea tranzacției, subsemnata, parata reclamanta reconventionala in dosarul nr.4-, inteleg, in baza art. 246 proc.civ. sa renunțe la judecata acțiunii reconventionale formulate, cu obiect revendicare imobil prin compararea titlurilor. 6. Prin semnarea tranzacției, noi, părțile ei, convenim la compesarea totala a cheltuielilor de judecata avute in cele 3 dosare si arătam ca nu mai avem niciun fel de pretenții reciproce izvorand din proprietate a asupra acestui apartament, intelegand sa executam de buna-voie convenția cuprinsa in tranzacție privitoare la inchirierea apartamentului nr.9 in condițiile si pt perioada stabilita in clauza de mat sus.
7. Prezenta tranzacție s-a incheiat azi, data semnării ei, 07.10.2008, fiind semnata de părțile ei si de avocații asistenți pt. fiecare parte - in 9 exemplare originale, cate un exemplar pt. fiecare dosar mai sus menționat, un exemplar pt. fiecare parte a tranzacției, cate un exemplar pt. avocații asistenți ai pârtilor si un exemplar pt. Statul R prin Consiliul Local. ss.indescifrabil, - ss.indescifrabil, av. ss.. scifrabil, av. împut.la dosarul nr-, ss.indescifrabil av. imput. la dosarul nr-".
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu. în C-N,-,.26, jud. C, în contradictoriu cu pârâtii,. în com. -, jud. C, STATUL R prin CONSILIUL LOCAL C N, în nume propriu și pentru SC SA, cu sediul în C-N,--3, jud. C și în consecință:
S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de parații si, cu A C-N, asupra apartamentului cu nr.7 din imobilul situat in C- N,-, jud.
S-a dispus rectificarea cărtii funciare nr. - C-N, in sensul radierii dreptului de proprietate al paraților si înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului apartament sus menționat.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâta din dosarul inițial nr.9396/2002, au depus o tranzacție de care s-a luat act în dispozitivul sentinței, în conformitate cu prevederile art.271-272 pr.civ. ea îndeplinind condițiile prevăzute de art.1706 civ.
Prima instanță a mai reținut că prin sentința civilă nr.568/1999 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă, s-a constatat nulitatea înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, privind imobilul întabulat în CF nr.8300 C-N, nr.top 9874, cu titlu de naționalizare, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei auspra imobilului cu titlu de unică moștenitoare a proprietarului tabular; de asemenea, s-a constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare pentru spațiile locative situate în imobilul în litigiu, încheiate între pârâți SC SA C-N, pentru apartamentele nr.2, 3, 4, 6, 8, 10 și 12.
Prin ordonanța președințială nr.14458/1996 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus sistarea operațiunilor de încheiere a contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor din imobilul situat în C-N,-, dar cu toate acestea, pârâta SC SA C-N, a continuat să vândă apartamentele în litigiu.
Întrucât pârâții au fost de rea-credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută raportat la prevederile art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001.
Imobilul situat în C-N,-, trebuie considerat ca fiind o singură unitate locativă. Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare pentru întregul imobil, dar au fost omise apartamentele nr.7 și nr.9, or instanța a constatat în mod global existența cauzei de nulitate, pentru toate apartamentele.
Dispozițiile art.46 alin. (1) - (3), coroborate cu cele ale art.47 din Legea nr.10/2001, le conferă persoanelor îndreptățite, cărora li s-au respins prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate abuziv de către stat, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, sau care au finalizat acțiunile promovate în temeiul dreptului comun pentru care au optat, posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii în natură, în condițiile Legii nr.10/2001.
Precizându-se că termenul de notificare prevăzut de de art.47, este de la data rămânerii definitive și irevocabile a acelor hotărâri, înseamnă că implicit și termenul pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare începe să curgă de la aceeași dată, intenția legiuitorului nefiind aceea de a îngrădi accesul la justiție a persoanelor aflate în astfel de situații, restituirea în natură prevăzută de art.47 din Legea nr.10/2001, neputându-se face fără constatarea prealabilă a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
De asemenea, prin decizia civilă nr.677/R din 2 aprilie 2007 a Curții de APEL CLUJ, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâți, împotriva deciziei civile nr.197/2000 a Curții de APEL CLUJ.
Termenul de un an prevăzut de art.45 alin. (5) din Legea nr.10/2001, s-a împlinit la data de 2 aprilie 2008, când reclamanta a înregistrat prezenta acțiune introductivă de instanță, iar nu la cea indicată de pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-
Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr.305/A din 13 mai 2009, a respins excepția lipsei de interes a apelantului. S-a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr.12691/2008, pronunțată în dos.nr- al Judecătoriei Cluj -N, pe care a menținut-o în totalitate.
A fost obligat apelantul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, să îi plătească intimatei, suma de 2.975 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că între pârâții SC SA C-N în numele Statului Român în calitate de vânzător pe de o parte și pârâții și în calitate de cumpărători pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.31374 din 2.12.1996, cu privire la.nr.7, situat în C-N,-.
Anterior, prin sentința civilă nr.568/1999 a Judecătoriei Cluj -N, s-a considerat că întregul imobil situat în C-N,-, a fost preluat în mod abuziv, s-a constatat nulitatea înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, privind imobilul din CF nr.8300 C-N, nr.top 9874, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului și nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele nr.2, 3, 4, 6, 8, 10, 12.
Nu se poate reține buna-credință a părților contractante, câtă vreme prin ordonanța președințială nr.14458/1996 a Judecătoriei Cluj -N, s-a dispus sistarea operațiunilor de încheiere a contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor din imobilul în litigiu și cu toate acestea, SC SA C-N le-a vândut pârâților prin contracte de vânzare-cumpărare, după data la care s-a pronunțat această ordonanță președințială, apartamentele în litigiu.
Chiar dacă la data respectivă, titlul Statului Român asupra apartamentului nr.7 nu era contestat, ordonanța președințială îl obliga pe vânzător să-i înștiințeze pe cumpărători asupra faptului că nu se poate încheia contractul de vânzare-cumpărare, deoarece hotărârea judecătorească îl obliga să nu înstrăineze apartamentele din imobil.
Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară apartamentului în favoarea Statului Român, nu era în măsură să instituie o bună-credință în conformitate cu art.1899 civ. Chiar dacă nicio dispoziție din Legea nr.12/1995 nu prevedea suspendarea vânzării imobilelor pe perioada soluționării contestațiilor privind restituirea în natură, vânzătorul era obligat să se supună hotărârii judecătorești și să informeze persoanele care doreau să cumpere imobilul, despre hotărârea judecătorească prin care a fost obligat să nu înstrăineze aceste apartamente.
Reclamanta i-a notificat pe toți locatarii din imobil, să nu cumpere locuințele până la soluționarea cererii formulate în procedura prevăzută de Legea nr.112/1995.
Toate aceste aspecte, determină nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât a fost încheiat cu rea-credință, fiind incidente dispozițiile art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului declarat și pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, s-a susținut că în mod greșit a reținut instanța de apel că în speță sunt incidente dispozițiile art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001, respectiv că părțile contractante ar fi fost de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la.nr.7.
Este adevărat - a arătat recurentul -, că prin sentința civilă nr.568/1999 a Tribunalului Clujs -a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare privind apartamentele nr.2, 3, 4, 6, 8, 10, 14 din imobilul situat în C-N,- și că prin ordonanța președințială nr.14458 din 4.12.1996 s-a dispus suspendarea operațiunilor de vânzare a apartamentelor din același imobil, însă contractul de vânzare-cumpărare nr.31374/1996 cu privire la.nr.7, a fost încheiat anterior, la data de 2.12.1996.
Câtă vreme nu exista încă ordonanța președințială, nu se poate susține că părțile contractante ar fi fost de rea-credință. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, titlul statului nu era contestat. În această situație, buna-credință a părților contractante nu poate fi pusă la îndoială, raportat la prevederile art.1899 civ.
Potrivit art.32 din Decretul-lege nr.115/1938, simpla înscriere în cartea funciară a dreptului real asupra imobilului, valorează titlu, în sensul că persoana înscrisă este prezumată a fi titularul imobilului. Conform art.81 din același decret-lege, analizând cartea funciară, se poate observa dacă exista sau nu la data cumpărării, notarea vreunui proces de către fostul proprietar.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, Statul Român era înscris în cartea funciară, iar titlul său era public și necontestat, neexistând înscrise sarcini sau litigii în foaia C, caz în care cumpărătorii au avut indubitabil convingerea fermă că Statul Român este adevăratul proprietar și este să transfere dreptul său de proprietate asupra.nr.7. Reclamanta nu a făcut dovada notificării cumpărătorilor, nici anterior și nici ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, motiv pentru care aceștia sunt de bună-credință, iar contractele nu sunt nule absolut.
De asemenea, a mai arătat recurentul, că prin decizia Curții Constituționale nr.69/2003, buna-credință a fost consacrată ca o cauză de asanare a nulității absolută a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul înțelegând că în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al imobilului, să fie preferat acesta din urmă, recunoscând astfel prevalența interesului subdobânditorului de bună-credință, impusă de rațiuni ce vizează asigurarea securității circuitului civil și de principiul validității aparenței în drept.
Nulitatea titlului vânzătorului, nu este o cauză de nulitate a actului subsecvent. C care dobândește dreptul de proprietate cu titlu oneros și cu bună-credință, nu mai poate fi evins. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 și a HG nr.11/1997. Din nicio dispoziție a Legii nr.112/1995 nu rezultă că în perioada soluționării contestațiilor privind restituirea imobilului în natură către fostul proprietar, trebuia suspendată vânzarea imobilelor către chiriași.
Din cuprinsul actual al art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001, republicată, rezultă că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr.213/1998, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001, nu impune ca toți participanții la actul de înstrăinare să fi fost de bună-credință, fiind suficient ca una dintre părțile contractante să fie de bună-credință, pentru ca actul să fie exceptat de la sancțiunea nulității absolute. În speță, buna-credință a cumpărătorilor.nr.7, nu poate fi pusă la îndoială.
O altă critică adusă de recurent deciziei atacate, se referă la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, de care solicită să fie exonerat, întrucât sunt exagerat de mari, iar pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, nu se află în culpă procesuală.
Intimata prin întâmpinare depusă la dosar 10-13, a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea substanțială a întâmpinării, intimata a răspuns tuturor motivelor de recurs, respectiv a susținerilor recurentului.
Recursul este nefondat.
Din amplul dispozitiv al sentinței civile nr.12691/2008 a Judecătoriei Cluj -N, pe pârâtul Consiliul local al municipiului C-N l-a nemulțumit doar dispozițiile privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.31374/01.12.1996, încheiat între SC SA C-N în numele Statului Român și pârâții și, cu privire la apartamentul nr.7, situat în C-N,-, precum și rectificarea cărții funciare nr.- C-N, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și înscrierii dreptului de proprietate asupra.nr.7, în favoarea reclamantei.
În primă instanță, reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Întrucât împotriva sentinței a declarat apel numai pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, iar apelul a fost respins, fiind partea căzută în pretenții, pe baza culpei procesuale instituite de art.274 pr.civ. acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.975 lei.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs tot numai același pârât, Consiliul local al municipiului C-N, susținând în esență nelegalitatea ei, pe motiv că pârâții și, ar fi fost cumpărători de bună-credință, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.31374/02.12.1996. Dar pârâții și, nu au apelat sentința și nu au recurat decizia pentru a susține că ei ar fi fost de bună-credință.
Prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, s-a mai constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Statul Român prin SC SA C-N și titularii contractelor de închiriere, încă asupra a șapte apartamente situate în același imobil din C-N,-, respectiv apartamentele nr.2, 3, 4, 6, 8, 10, 12. Este vorba de sentința civilă nr.568/13.12.1999 a Tribunalului Cluj, menținută prin decizia civilă nr.197/04.10.2000 a Curții de APEL CLUJ.
realității că ordonanța președințială nr.14458/1996 a Judecătoriei Cluj -N, a fost pronunnțată la data de 4.12.1996, așadar după ce cu două zile mai înainte, la data de 2.12.1996, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.31374/1996.
Însă, din practicaua ordonanței președințiale nr.14458/04.12.1996, dată la solicitarea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, prin care s-a dispus suspendarea operațiunilor de încheiere a contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor situate în imobilul din C-N,-, până la reglementarea situației juridice a imobilului față de reclamantă, rezultă că ordonanța președințială s-a dat cu citarea părților, cererea fiind înregistrată la data de 21.11.1996, ceea ce înseamnă că pârâtul primise citația și un exemplar din cererea de ordonanță președințială, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
realității că potrivit art.1898 alin. (1) civ. buna-credință este credința posesorului că acela de la care a dobândit imobilul, avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietate, iar conform art.1899 alin. (2) din același cod, buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce invocă reaua-credință.
Aceste dispoziții de principiu referitoare la buna-credință, sunt avute în vedere de prevederile art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001, republicată, potrivit cărora actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Modificările și completările aduse art.45 alin. (2) din Legea nr.10/2001, republicată, prin art.I pct.10 din Legea nr.1/2009, urmează să fie aplicate situațiile juridice născute de la data intrării ei în vigoare, potrivit principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin. (2) din Constituție și de art.1 din Codul civil, or în speță, acțiunea reclamantei a fost înregistrată anterior, chiar și sentința civilă nr.12691/2008, a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr.1/2009.
Este adevărat că potrivit art.32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Acest text legal instituie prezumția exactității cărților funciare în favoarea achizitorilor de bună-credință și cu titlu oneros, prezumție ce poate fi combătută prin proba contrară.
În speță însă, Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din care face parte și.nr.7 sub B4 a cărții funciare nr.8300 C-N, nr.top 9874, cu titlu de naționalizare, în temeiul Decretului nr.92/1950.
Vânzarea-cumpărarea.nr.7 în baza Legii nr.112/1995, s-a făcut la un preț cu mult inferior celor de pe piața liberă, oportunitate de care au profitat cumpărătorii, iar vânzătorul a încasat comisionul de 1% din valoarea apartamentului, prevăzut de art. 9 alin. (5) din lege. Aceste interese speculative, le-au animat pe ambele părți, să urgenteze încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în detrimentul adevăratului proprietar.
Sigur că Legea nr.112/1995 nu a prevăzut expres suspendarea vânzării apartamentelor pe timpul perioadei în care se soluționează contestațiile foștilor proprietari împotriva hotărârilor emise de comisiile județene cu privire la cererile de restituire în natură formulate în baza acestei legi de către foștii proprietari sau moștenitorii acestora, dar din spiritul legii, rezultă neîndoielnic această conduită.
Dacă pârâții-cumpărători și ar fi consultat cartea funciară nr.8300 C-N, ar fi observat că Statul Român s-a întabulat prin violență, astfel că nu era unverus dominus, nici măcar un proprietar aparent, pentru a fi aplicabil principiulerror communis facit jus.
Reclamanta a formulat cerere de restituire în natură imobilului la data de 17.04.1996, la data de 20.05.1996 a notificat-o pe Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 să nu vândă imobilul revendicat, chiriașii și au fost notificați la data de 9.04.1996 să nu cumpere.nr.7.
Toate aceste aspecte au fost cunoscute de părțile vizate din acest dosar, încă de la data producerii lor, motive pentru care subdobânditorii subsecvenți și, nici nu au atacat sentința primei instanțe. Mai mult, din susținerile intimatei formulate în întâmpinarea depusă în recurs, rezultă că pârâții i-au predat cheile de la.nr.7 în litigiu, reclamantei, iar ei s-au mutat într-o altă locuință.
Curtea constituțională prin decizia nr.69/2003, s-a referit la asigurarea securității circuitului civil și la stabilitatea raporturilor juridice, numai că aceeași curte constituțională, prin decizia nr.425/2008, a statuat că principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica însă promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalități.
Prin sentința civilă nr.12691 din 19 noiembrie 2008 Judecătoriei Cluj -N, pârâtul Consiliul local al municipiului C-N nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu toate că s-a opus admiterii acțiunii, dar reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței judecătoriei, singurul care a declarat apel, a fost pârâtul Consiliul local al municipiului C-N și întrucât prin decizia civilă nr.305/A din 13 mai 2005 Tribunalului Clujs -a respins apelul pârâtului ca nefondat, fiind în culpă procesuală, în mod legal în baza art.274 alin. (1) pr.civ. pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamanta. Nu se va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul în apel, dată fiind valoarea obiectului litigiului și a muncii prestate de avocatul reclamantei, care a trebuit să combată punctual tooate susținerile pârâtului-apelant, care nu a făcut decât să complice inutil o cauză extrem de simplă și unde s-a conturat o practică judiciară predictibilă în sensul soluțiilor pronunțate de judecătorie și de tribunal, pe care recurentul ar trebui să o cunoască.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 și art.312 alin. (1) pr.civ. se va respinge recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
Fiind partea căzută în pretenții, în temeiul art.274 alin. (1) pr.civ. recurentul aflat în culpă procesuală, va fi obligat să îi plătească intimatei, suma de 2.975 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr.305/A din 13 mai 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 2975 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- -
Red.DT:16.10.2009
Dact.CA: 21.10.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
