Anulare act. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D împotriva deciziei civile nr.12/A din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr.unic - având ca obiect anulare act, în contradictoriu cu reclamanta intimată
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanta intimată D, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului intimatei.
Avocat pentru reclamanta intimată depune la dosar împuternicire avocațială, anexă la contractul de asistență juridică, chitanță reprezentând onorariul de avocat și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru reclamanta intimată solicită respingerea recursului, susținând că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt corecte și au ținut seama de fondul criticii. În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare arătând, în esență, că motivele recurentului sunt aceleași ca și cele din apel, apărări pe fondul cauzei care au fost analizate de instanțe. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1801/2007 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 3463/2006 ( număr unic - ) a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Ortodoxă D împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului D și s-a constatat că nulitatea absolută a contractului de donație, autentificat prin încheierea nr. 946/964 din 10.07.1964 de notariatul de Stat Regional H-D, încheiat între reclamantă și fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului Regional
Totodată s-a dispus restabilirea situației de carte funciară, conform raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 700 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin contractul de donație, autentificat prin încheierea nr. 946/964 din 10.07.1964 Dad onat Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orașului Regional D terenul în suprafață de 1150 mp situat în D,-, înscris în CF 1160 și 3312 D,. Sfatul Popular s-a obligat să pună la dispoziția Parohiei Reformate o locuință pentru clopotnicul bisericii, compusă din o cameră, bucătărie și o, locuință ce urma a fi repartizată numai pe baza consimțământului Parohiei.
S-a arătat că din procesul verbal luat în Adunarea a Bisericii Reformate din D, din 21.06.1964, privind donarea imobilului situat în D,-, rezultă că s-au opus actului, presbiterii și, iar din declarația martorului - rezultă că pe terenul donat a fost ridicată, iar locuința promisă în schimb nu a fost donată niciodată. Totodată, a arătat că s-a abținut de la de la vot, pe motiv că nu a fost drept să se ia acest teren. Din coroborarea probelor sus-menționate s-a concluzionat că rezultă lipsa intenției de gratificare - unii membrii ai Parohiei s-au opus donării, alții s-au abținut de la vot în condițiile politice ale acelei vremi. Mai mult, s-a arătat că acest aspect este confirmat și de cuprinsul actului de donație, ce stipula în schimbul terenului donat primirea unei locuințe pentru donator, neputându-se reține existența unei donații cu sarcini.
Văzând lipsa elementului "animus donandi" a fost admisă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Dad eclarat recurs, în termen, motivat și legal timbrat ( 10 dosar ), solicitând să fie modificată în totalitate sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta D și să se înlăture obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că în mod greșit instanța de fond a interpretat actul juridic dedus judecății, constatând lipsa intenției de gratificare în ceea ce privește donația, câtă vreme în Adunarea a Bisericii Reformate din D doar doi membri au votat împotrivă și unul s-a abținut, câtă vreme 15 membri au votat "pentru", exprimându-și intenția de gratificare.
S-a susținut că prin Autorizația nr. 3331 din 26.06.2004 a Consiliului al Reformate - C se exprimă, în mod autentic, intenția de gratificare, acordul donatorului, iar prin Decizia nr. 617/04.06.1964 a Sfatului Popular al Regiunii H s-a exprimat acordul donatorului, cele două acte, cât și extrasul din procesul verbal al Adunării a Bisericii Reformate din D încheiat la 21.06.1964, sunt circumscrise națiuni de act autentic sau solemn.
S-a motivat, apoi, că sunt îndeplinite toate condițiile de valabilitate a cauzei contractului de donație, că reclamanta nu a dovedit contrariul, reușind prin declarația martorului - doar să invoce unele pasiuni ale vechilor guvernanți asupra reclamantei, fără a se argumenta în ce constau acestea și că donația nu a fost condiționată de acordarea unei locuințe pentru clopotarul bisericii, în cuprinsul contractului nevorbindu-se de vreun schimb, mai ales că locuința urma să fie pusă la dispoziția clopotarului, doar cu consimțământul Parohiei Reformate
A conchis recurenta că, contractul de donație s-a încheiat în conformitate cu prev. Decretului nr. 478/1954.
Prin întâmpinare (12) intimata Das olicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 21.01.2008 s-a recalificat calea de atac în apel, raportat la valoarea terenului în litigiu, care a făcut obiectul donației, de peste un miliard ( în ROL ).
Apelul pârâtului Consiliul local municipal D împotriva sentinței civile nr.1801/2007 a Judecătoriei Devaa fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.12/A/2006 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă, în acest mod confirmându-se sentința instanței de fond.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut în considerente că din cuprinsul actului de donație reiese fără echivoc faptul că acceptarea donației s-a făcut de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al orașului regional D, acceptarea fiind conformă cu aceleași entități, astfel că acceptarea a fost făcută de o persoană juridică ce avea calitatea eap rimi, conform art.2 alin.2 din 478/1954 privind condițiile de valabilitate a donațiilor făcute Statului Român.
S-a mai susținut în considerarea dispozițiilor art.801 cod civil că, în actul de donație din litigiu, s-au inserat clauze cu privire la obligațiile asumate de donator, de a pune la dispoziția Parohiei Reformate D, o locuință pentru clopotarul bisericii și de a demola prin mijloace proprii clădirea de pe terenul donat, urmând ca materialele să fie puse la dispoziția celui care l-a donat și de a se găsi o soluție de mutare a WC-ului pe terenul rămas parohiei. Ori, condiția de asigurare a locuinței nu a fost respectată, a conchis instanța. Pe de altă parte în procesul verbal încheiat cu ocazia donării, s-a menținut pe lângă modul de notare a membrilor parohiei și faptul că încheierea convenției s-a făcut la inițiativa și propunerea fostului S popular, astfel că în contextul politic al acelui timp, este mai mult decât evident că nu putea fi conceput un refuz.
Elocventă în acest sens, s-a reținut a fi depoziția martorului -, cel care s-a abținut de la vot, pe motiv că nu era nici un temei a se lua bisericii terenul pentru a se construi o pentru fostul (fila 34 dosar fond). S-a conchis astfel că a avut loc o preluare forțată sub aparența unei donații, căreia îi lipsește intenția de gratificare donatorului, care trebuia să constituie cauza juridică a liberalității. În acest context apelul Consiliului Local municipal Daf ost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii nr.12/A/2008 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă, în termen, a declarat recurs Consiliul local municipal D, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea ei cu consecința admiterii apelului și rejudecând fondul cauzei să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei intimate.
În expunerea de motive în esență se susține că în mod greșit cele două instanțe au stabilit că lipsește intenția de gratificare, în condițiile în care majoritatea membrilor Adunării a Bisericii Reformate din iulie 1964 (15 membrii) au fost de acord cu actul de donație, în acest mod confirmându-și intenția de gratificare. Cu nimic nu s-a dovedit că intenția acestora nu ar fi fost valabilă și nici în ce constau consecințele unui refuz din partea lor. Invocarea încălcării unor drepturi eventuale ale reclamantei intimate nu putea constitui un temei legal de admitere a acțiunii de față. S-a ignorat autorizația nr.3331 a Consiliului al Reformate C din 26.06.1964 prin care se exprima autentic intenția de gratificare, acordul donatorului și decizia 617/4.06.1964 a Sfatului Popular al regiunii H prin care se exprima acceptul donatorului.
Cele trei acte demonstrează respectarea cerințelor art.801 cod civil.
Mai mult, arată recurentul, s-au respectat și cerințele art.967 cod civil, care stipulează expres că, întotdeauna cauza este prezumată până l proba contrarie.
Cine invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să dovedească o atare situație, ori în cauză nu s-au făcut atari dovezi, depoziția martorului - nefiind elocventă din acest punct de vedere.
Prin urmare, bunul imobil a trecut în proprietatea statului român în baza voinței comune a părților prin reprezentanții lor de la acel moment, arată recurentul în continuarea motivelor de recurs, astfel că eronat instanțele de fond și apel au stabilit că lipsește elementul "animus donandi", interpretând astfel greșit actul juridic dedus judecății.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 punct 9 și art.312 alin.3 cod procedură civilă.
Dad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, argumentând că în contextul istoric de la acel moment nu se poate vorbi de intenția de gratificare, respectiv de cauza actului juridic care, de altfel, este lipsit de un consimțământ valabil în contextul în care donatorul și-a exprimat doar formal acordul, fără să fi avut libertatea de a delibera.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris, în sensul art.304 punct 9 cod procedură civilă, dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat pentru următoarele considerente:
Evident, cele 2 instanțe și-au argumentat hotărârile pronunțate în esență pe lipsa intenției de gratificare din partea celui care a donat imobilul în litigiu, ignorându-se în principal că defapt un număr de 15 membrii și-au exprimat concret intenția gratificării. Cu nimic nu a dovedit intimata reclamantă că intenția lor nu a fost una corect luată sau care ar fi fost consecințele unui eventual refuz.
Desigur că invocarea încălcării unor drepturi eventuale ale reclamantei intimate nu este de natură a constitui un temei legal pentru respingerea apelului pârâtului.
Potrivit evidențelor de CF imobilul revendicat de reclamantă a trecut în proprietatea fostului S popular al regiunilor, în baza acelui act de donație din 10.07.1964, ulterior ajungând în proprietatea Statului Român și în administrația Comitetului Executiv din acea perioadă, edificatoare în acest sens fiind procesul verbal al Adunării a Bisericii Reformate din D din 21.06.1964, Autorizația nr.3331 a Consiliului al Reformate C din 26.06.1964, prin care neîndoielnic se exprima intenția de gratificare, acordul donatorului pe de o parte, precum și decizia 617/4.06.1964 a fostului S Popular prin care reiese acceptul donatarului.
Ori și aceste documente în număr de trei se circumscriu noțiunii de act autentic la fel celor autentificate de notarii publici.
Ori, conform art.801 cod civil, actul de donație apare definit ca fiind unul de liberalitate prin care cel ce donează transmite irevocabil un bun al donatarului primitor, în speță existând în considerarea celor mai sus menționate ambele acorduri, care au caracterizat și concretizat donația.
Cât privește pretinsa lipsă a cauzei, reținută de instanțele inferioare, trebuie reținut că potrivit art.967cod civil, cauza este prezumată evident până la proba contrarie. În concret este vorba de prezumția de valabilitate a cauzei și prezumția de existență a cauzei, care desigur nu trebuie dovedită, existența sa fiind prezumată de lege. În speță sunt prezente condițiile de valabilitate a cauzei actului de donație, respectiv să existe, să fie reală, licită și morală.
Mai mult, este cunoscut că cel ca invocă nevalabilitatea cauzei actului juridic, trebuie să răstoarne această prezumție. În speță dispoziția martorului invocată de cele 2 instanțe nu este una relevantă din acest punct de vedere.
De altfel actul de donație nu a fost condiționat sub nicio formă de vreo obligație din partea donatarului, așa cum lesne se poate observa din conținutul său.
Prin urmare bunul respectiv a trecut la stat în baza voinței comune a celor două părți, voința fiind exprimată în mod judicios.
Contractul de donație s-a perfectat în considerarea prevederilor Decretului nr.478/1954 astfel că în lipsa altor dovezi contrare, greșit instanța de apel a stabilit printr-o interpretare eronată a actului dedus judecății, bazându-se pe probe evazive, că lipsește elementul esențial al actului "animus donandi".
Prin urmare, în cauză fiind incidente aspectele ce se circumscriu art.304 punct 9 cod procedură civilă și raportat la art.312 alin.3 cod procedură civilă, recursul de față se privește a fi fondat, urmând ca pe cale de consecință să fie admis, modificându-se decizia recurată prin admiterea apelului pârâtului și rejudecarea fondului cauzei, urmând a se respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
(continuarea deciziei civile nr.198/2008)
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local municipal D împotriva deciziei civile nr.12/A/21.01.2008 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă și în consecință:
Modifică în totalitate decizia recurată în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local municipal D împotriva sentinței civile nr.1801/2007 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă și judecând cauza în fond:de reclamanta D în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului D, pentru constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat prin încheierea nr.946/946/10.07.1964 a fostului Notariat de Stat Regional
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/27.06.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
