Anulare act. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/2008
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 258/19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții recurenți asistați de avocat, cu delegație la dosar și intimata pârâtă asistată de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamanților recurenți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat invocând incidența pct. 5 și 7 ale art. 304 cod procedură civilă, și pe cale de consecință, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru capătul de cerere privind respingerea cererii de grănițuire formulată în contradictoriu cu Municipiul Sibiu și pentru administrarea probatoriului necesar soluționării acțiunii.
Consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că nu a fost menționat nr. topografic al imobilului din litigiu și de asemenea instanța de apel a refuzat a administra probatoriul necesar soluționării cauzei, respectiv expertiza topografică, încălcând dreptul părților la un proces echitabil.
In ceea ce privește autoritatea de lucru judecat reținută, consideră că instanța de fond a admis această excepție, fără aod efini din punct de vedere al speței în cauză. Instanța de fond avea obligația să identifice elementele art. 1201
cod civil, iar în ceea ce privește pretinsele hotărâri ce au fost pronunțate de-a lungul anilor ( 1994 - 1997) să identifice dacă au putere executorie, în conformitate cu prevederile art. 405 cod procedură civilă.
Un alt motiv de nelegalitate, îl reprezintă C referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, pe care le consideră nemotivate, față de prevederile art. 274 cod procedură civilă.
Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Mandatarul intimatei pârâte - avocat, invocă instanței că la fila nr. 139 din dosarul de fond se află schița imobilului din litigiu, de unde se poate observa că, curtea și apartamentele sunt comune, iar grădina în litigiu este proprietate personală a intimatei pârâte primită prin moștenire. Consideră că reclamanții recurenți ar dori grănițuirea apartamentului lor cu un număr topografic care nu există, iar la dosar nu există depus extras de CF din care să reiese că Statul Român este proprietar. Încheierile de carte funciară s-au emis în baza unor hotărâri judecătorești, iar în ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat este corect reținută de instanța de fond.
Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că acestea sunt întemeiate, întrucât pe parcursul anilor au fost 45 de litigii între părți, iar la acest moment, reclamanții recurenți nu mai au calitatea de proprietari sens în care depune la dosar încheiere de carte funciară nr. 36427/01.08.2007 a OCPI Sibiu, și extras CF nr. 30674 Sibiu
Pentru aceste considerente solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată sub dosar nr. 5732/2005 la Judecătoria Sibiu, reclamanții - și, au chemat în judecată pârâții și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice B reprezentat de P Sibiu, solicitând instanței:
-să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 7417/18.06.1993, prin care pârâta a dobândit suprafața de 601 mp din CF 16330 Sibiu, nr. top. 5251/23/1, 5251/24/1/2 - cu titlu rectificare,
-să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr. 4300/2002 unde s-a transcris suprafața de 601 mp, dobândită de pârâta, în CF 4860 Sibiu, nr. top. 5251/23/3, 5251/24/2, cu revenirea la situația anterioară,
-să se constate linia de graniță dintre imobilele înscrise în CF 30674 Sibiu, nr. top. 5251/23/1/I/I și CF 16330 Sibiu, nr. top. 5251/23/1, 5251/24/1/2 - proprietatea Statului Român, în urma efectuării unei expertize judiciare.
-să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
In temeiul art. 132 pct. 2 alin. 1 cod procedură civilă, reclamanții au îndreptat greșelile materiale din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând că la petitul 3, solicită în fapt, stabilirea liniei de graniță între imobilele înscrise în CF 16330 Sibiu top. 5251/23/1, 5251/24/1 și CF 30674 Sibiu nr. top. 5251/23/1/I/I, 5251/24/1/I/
In motivarea acțiunii reclamanții arată că în anul 1992, pârâta a promovat o acțiune civilă prin care a solicitat rectificarea suprafeței de teren a imobilului înscris în CF 16330 Sibiu, dobândind în urma rectificării, suprafața de teren de 601 mp, teren care în fapt aparținea Statului, iar ulterior, a promovat o acțiune de rectificare de carte funciară, prin care a solicitat transcrierea suprafeței menționate în CF 4160 Sibiu. In această carte funciară, suprafeței de teren i-a fost atribuit nr. top. 5251/23/2 și 5251/14/3, care s-a unificat cu parcelele cu nr. top. 5251/23/2, 5251/24/2, 5251/23/3, 5251/24/3 - parcele pe care a fost de fapt construit Blocul nr. 23, iar nr. top. nou 5251/23/2 și 5251/24/2 a fost "transaltat" în curtea comună a reclamanților și a pârâtei, unde s-au făcut dezmembrări și rectificări de suprafețe în mod eronat. Se mai susține că, pentru a se pierde urma terenului, pârâta l-a vândut, însă prin sentința civilă nr. 3063/2001 a Judecătoriei Sibiu, s-a constatat nulitatea absolută a contractului, astfel că încheierile de întabulare sunt lovite în lanț de nulitate absolută, însă nu se poate constata nulitatea titlurilor care au stat la baza întabulării, însă acțiunea în rectificare este posibilă pentru că înscrierile nu sunt valabile.
Prin sentința civilă nr. 1777/17.04.2006, pronunțată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea reclamanților de constatare a nulității absolute a încheierilor de întabulare nr. 7417/1993 din CF 16330 Sibiu, și nr. 4300/2002 din CF 4160 Sibiu. A fost respinsă cererea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local Sibiu, pentru constatarea liniei de graniță și obligați reclamanții să plătească pârâtei, cheltuieli de judecată de 800 lei.
S-a reținut în considerentele sentinței că prin sentința civilă nr. 1901/1993 a Judecătoriei Sibiu, s-a dispus rectificarea mențiunilor înscrise în CF 16330 Sibiu, în sensul că pentru imobilul cu nr. top. 5251/23/1, 5251/24/1 s-a dispus radierea suprafeței de 1290 și 430 mp, și notarea suprafeței de 601 mp, radierea nr. top. 5251/23/1/2, 5251/24/1/2, notându-se cu nr. top. 5251/23/3, 5251/24/3 teren pe care s-a construit bloc, cu suprafața de 860 mp. In temeiul acestei hotărâri judecătorești, s-a emis încheierea de întabulare nr. 7417/1993, atacată de reclamanți, operată atât în CF 4860 cât și în CF 16330.
După efectuarea operațiunilor de carte funciară expuse și unificarea nr. top. păstrate în CF 4860 Sibiu, având ca proprietară pe pârâta, aceasta a înstrăinat prin vânzare, cumpărătorilor suprafața de 716 mp, identificată în CF 4860 Sibiu, top. 5251/23/2, 5251/24/2.
Prin sentința civilă nr. 3063/2001 a Judecătoriei Sibiu, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții din prezentul litigiu, și s-a constatat nulitatea
absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între pârâta și cumpărătorii pentru lipsa obiectului, și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu motivarea că la data încheierii contractului, terenul în litigiu era ocupat de blocul 23, și aflat în proprietatea exclusivă a Statului Român. In temeiul acestei hotărâri judecătorești, s-a emis încheierea de întabulare nr. 4300/24.04.2002, prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, în sensul că pârâta a redevenit proprietara imobilului cu nr. top. 5251/23/2, 5251/24/2.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, având în vedere sentința civilă nr. 3063/2001 a Judecătoriei Sibiu, intrată în puterea lucrului judecat, în care s-a reținut că aceștia tind să apere propriul lor drept de proprietate.
Reclamanții au solicitat instanței anularea încheierii de întabulare nr. 7471/1993, însă prin sentința civilă nr. 5314/1997 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea, hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 230/1998 a Tribunalului Sibiu, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1082/1998 a Curții de APEL ALBA IULIA. Intrucât există identitate de părți, obiect și cauză, între acel litigiu și C de față, instanța de fond, în temeiul art. 1201 cod civil și art. 166 cod procedură civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește petitul 1 al acțiunii.
De asemenea a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și în ce privește petitul 2 al acțiunii, având în vedere că reclamanții au investit și anterior instanța, cu cererea de a se pronunța asupra valabilității încheierii de întabulare nr. 4300/2001, iar prin sentința civilă nr. 4844/2004, irevocabilă, acțiunea a fost respinsă.
In ceea ce privește linia de graniță, instanța a pus în vedere reclamanților să indice nr. top. corect învecinate, astfel că acțiunea a fost precizată de reclamanți și în urma expertizei efectuate, s-a constatat că s-a solicitat grănițuirea asupra unei porțiuni de teren aflată în stare de coproprietate, tocmai pentru că, din cauza acestei stări nu se cunoaște linia de graniță. Solicitând anularea încheierilor de întabulare nr. 7417/1993 și 4300/2002, reclamanții vizau modificarea situației actuale de carte funciară, însă în urma admiterii excepției autorității de lucru judecat, situația de CF a rămas neschimbată, astfel că acțiunea în grănițuire a fost considerată neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată acordate au reprezentat onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanții - și cât și pârâta, iar prin decizia civilă nr. 258/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă, a fost respins apelul reclamanților, și admis apelul declarat de pârâta, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, a căror cuantum a fost majorat la 1800 lei. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței atacate, și obligați apelanții să plătească intimatei 5.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel a considerat că sentința atacată este legală și temeinică în ceea ce privește reținerea excepțiilor întemeiate pe art. 1201 cod civil, și a explicat diferențele dintre autoritatea de lucru judecat și principiul lucrului
judecat. Cu privire la al doilea apel, s-a reținut că trebuiau acordate integral cheltuielile de judecată întrucât reclamanții au pierdut litigiul, astfel încât a fost modificată sentința sub acest aspect. Reținând culpa procesuală, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, apelanții au fost obligați la suportarea cheltuielilor de judecată în această cale de atac.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând în temeiul art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în privința motivului de apel legat de nelegalitate soluției de respingere a cererii de grănițuire, formulată în contradictoriu cu Municipiul Sibiu și pentru administrarea probatoriului necesar soluționării unei astfel de acțiuni.
In expunerea motivelor de recurs, recurenții susțin că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a instanței de fond, în chestiunea respingerii acțiunii în grănițuire, pe care au inițiat-o în contradictoriu cu proprietarul fondului învecinat, Statul Român prin Municipiul Sibiu. A susținut în fața instanței de apel că instanța de fond, în mod nelegal a respins acțiunea de stabilire a hotarului dintre cele două fonduri, reținând că nu s-au precizat numerele topografice supuse grănițuirii, și a solicitat instanței de apel, administrarea probei cu expertiză, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil, ca efect al exercițiului dreptului la apărare. In acest mod, i-a fost refuzat dreptul de a propune probe în dovedirea acțiunii.
In ceea ce privește reținerea de către instanța de fond a autorității de lucru judecat, s-a apreciat ca fiind greșită, întrucât s-a făcut o trimitere generală la mai multe sentințe care au fost pronunțate de-a lungul timpului, în procesele desfășurate între părți. Consideră inadmisibil procedeul, în condițiile în care, instanța de fond nu a verificat existența puterii executorii a unei sentințe judecătorești pentru existența autorității de lucru judecat. Împlinirea termenului în interiorul căruia hotărârea judecătorească produce efecte ( 3 ani, respectiv 10 ani), înlătură impedimentul procesual al autorității de lucru judecat.
In al treilea rând, este criticată admiterea apelului declarat de pârâta, considerând nemotivată soluția.
Pârâta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Intimata arată că, în modalitatea în care este formulată acțiunea, reclamanții solicită de fapt, grănițuirea apartamentului lor, cu terenul indiviz pe care este așezat, ceea ce reprezintă o anomalie. Reclamanții sunt proprietari în cotă de 3/10 din terenul de 601 mp, pe care sunt așezate 2 apartamente, a lor și a intimatei. Intre curtea comună și grădina proprietate a pârâtei înscrisă în CF 4860 Sibiu, top. 5251/23/2 și 5251/24/2, există o hotărâre de grănițuire atașată la dosarul cauzei. In ceea ce privește acțiunea de rectificare a cărții funciare, intimata susține că există putere de lucru judecat cu care s-a stabilit valabilitatea încheierilor atacate, iar pe de altă parte acțiunea în rectificare este prescrisă potrivit art. 37 alin. 2 din Legea nr. 115/1938.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Instanța de apel a respins cererea apelanților de efectuare a unei expertize topografice,considerând că nu este utilă soluționării apelului. De altfel, în motivele de apel formulate, reclamanții nu fac referire la respingerea capătului de cerere de grănițuire, invocând aspecte care vizează autoritatea de lucru judecat, respectiv capătul de rectificare a cărții funciare.
În dosarul instanței de fond, cererea reclamanților de grănițuire a fost respinsă de instanță, nu pentru că nu au fost precizate nr. topografice, ci pentru că reclamanții au solicitat grănițuirea unui teren aflat în coproprietate, ceea ce este inadmisibil. În consecință, instanța de apel,având în vedere că nu s-a contestat acest aspect reținut în considerentele sentinței atacate,(susținându-se că s-au modificat nr. top, fără a se preciza în ce fel sau sub ce aspect), a respins în mod legal proba, cu motivare menționată. Așadar, nu a fost îngrădit dreptul la apărare a reclamanților, ci a fost exercitat de către instanța prerogativa de a aprecia asupra utilității și pertinenței unei probe pentru soluționarea unei cauze, față de motivele invocate de părți și de cele reținute în hotărârea atacată.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de reclamanți vizează excepția autorității de lucru judecat reținută de instanța de apel și de cea de fond. Instanța de apel a explicat în considerentele deciziei diferența dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, astfel că excepția reținută se bazează pe puterea lucrului judecat. În condițiile în care sunt indicate hotărârile față de care se reține excepția puterii lucrului judecat, este nefondată afirmația că s-a reținut generic incidența acesteia.
Puterea lucrului judecat, prevăzută ca excepție de procedură peremptorie și absolută în art. 166 cod procedură civilă, semnifică faptul că hotărârea judecătorească își produce efecte până la desființarea ei, bucurându-se de prezumția de adevăr absolut și irefragabil. Trecerea timpului nu are nici o semnificație asupra celor stabilite irevocabil printr-o hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat.
Cu totul altă semnificație are forța executorie a unei hotărâri judecătorești, care înseamnă că într-un anumit termen, o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, iar creditorul obligației stabilite prin hotărâre beneficiază de sprijinul statului pentru realizarea creanței sale. În acest din urmă caz, în mod firesc, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și siguranța în aceste raporturi civile s-a stabilit un termen în care să poată fi pusă în executare o asemenea hotărâre.
Și al treilea motiv de apel este nefondat: instanța de apel a admis apelul pârâtei reținând că acțiunea reclamanților a fost respinsă integral, astfel că trebuiau acordate în întregime cheltuielile de judecată, față de prevederile art. 274 cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente Curtea apreciază că este nefondat recursul reclamanților și în temeiul art. 312 cod procedură civilă urmează să-l respingă, menținând decizia atacată.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimată de 4000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții - și împotriva deciziei civile 258/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 4000 lei.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/06.03.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
