Anulare act. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 200
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 443 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4759 din 3 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă și intimata reclamantă, lipsind intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta pârâtă a susținut oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care a solicitat admiterea recursului.
Intimata reclamantă a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Tg. J, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.732 din 10 februarie 2003, susținând că are o cauză ilicită și s-a încheiat cu fraudarea legii.
A motivat reclamanta că a locuit până în anul 2006 în B, unde deținea în proprietate un apartament și că a convenit împreună cu să cumpere o casă cu teren aferent în comuna, județul
Că, și-a vândut apartamentul din B venind în comuna, satul Capul, unde a încheiat cu un înscris sub semnătură privată ( antecontract de vânzare - cumpărare ) prin care a cumpărat o casă de locuit și teren aferent la prețul de 70 milioane lei, urmând ca actul autentic să-l întocmească ulterior, iar din acel moment a locuit permanent în casa cumpărată, până la data de 31 decembrie 2006.
A precizat reclamanta că, după încheierea actului autentic, fiica sa a revenit în comuna și a încercat s-o evacueze.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr.732/2003 s-au respectat condițiile prevăzute de art.948 Cod civil, că nu a existat un înscris sub semnătură privată încheiat cu reclamanta, ci doar cu pârâta.
Prin sentința civilă nr.4759 din 3 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.732/10.02.2003.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 212 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că imobilul în litigiu a fost cumpărat cu banii obținuți de reclamantă din vânzarea apartamentului său din B și că pârâta nu a locuit niciodată în acest imobil, intenționând să-și cumpere o garsonieră în orașul
De asemenea, s-a reținut că la data încheierii actului autentic atât vânzătorul, cât și cumpărătoarea din act au fost de rea credință, deoarece cunoșteau că anterior, respectiv în anul 2000, vânzătorul a pierdut proprietatea asupra imobilului prin încheierea convenției cu reclamanta și prin urmare, în anul 2003 s-a realizat o vânzare a lucrului altuia, care este nulă absolut, reprezentând o operațiune cu o cauză ilicită.
În același timp s-a reținut că actul a fost încheiat în frauda dreptului proprietarului, respectiv a dreptului de proprietate al reclamantei, reaua credință a pârâtei rezultând și din faptul că a distrus actul sub semnătură privată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanta pârâtă, a criticat sentința pe motiv că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deoarece imobilul ce face obiectul contractului a fost cumpărat exclusiv de aceasta, că a achitat integral prețul vânzării și nu a existat nici un antecontract încheiat cu reclamanta, iar faptul că reclamanta a locuit în imobil s-a datorat împrejurării că pârâta i-a permis acest lucru.
Apelantul pârât a criticat sentința, motivând că instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.948 Cod civil, deoarece actul autentic nu este afectat de nici unul dintre motivele care atrag nulitatea absolută.
Prin decizia civilă nr.443 din 07 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții pârâți și.
Au fost obligați apelanții, în solidar, la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Pronunțându-se astfel, instanța de apel a reținut că din depozițiile martorilor audiați în cauză, a rezultat fără nici un dubiu că prețul imobilului a fost achitat cu banii proveniți din vânzarea apartamentului reclamantei, situat în
Că, reaua credință a pârâtei a fost dovedită prin aceea că a distrus chitanța sub semnătură privată și s-a prezentat la notariat semnând actul de vânzare - cumpărare nr.723/2003 ca și cumpărător,după ce potrivit declarației dată de pârâta, a precizat în fața notarului că mama sa, respectiv reclamanta, este decedată.
Referitor la apelul pârâtului, s-a reținut că prin întâmpinarea depusă acesta a recunoscut că în anul 2000 încheiat un înscris sub semnătură privată pentru vânzarea unei case cu teren aferent, semnat de pârâtă,că a încasat prețul integral și că din acel moment reclamanta și pârâta s-au mutat în casă.
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect că potrivit dispozițiilor art. 1295 cod civil proprietatea s-a transmis de la vânzător la cumpărător la data încheierii convenției din 2000, iar din depozițiile martorilor audiați a rezultat că toți cei prezenți la încheierea convenției, inclusiv vânzătorul, au avut convingerea că acest imobil s-a cumpărat pentru reclamantă.
Faptul că ulterior în anul 2003, vânzătorul a încheiat un nou contract pentru același imobil, dar în care s-a consemnat ca și cumpărătoare pârâta, este o dovadă a relei credințe a acestuia, care știa că pierduse proprietatea asupra imobilului în anul 2000.
Față de toate aceste argumente, s-a constatat că în speță a fost dovedită reaua credință atât a vânzătorului, cât și a cumpărătoarei, contractul de vânzare - cumpărare fiind materializarea unei operațiuni speculative, a cărei cauză este ilicită și deci, nulă absolut.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 948 și 966 Cod civil, constatând greșit că în speță este vorba de o vânzare a lucrului altuia, că atât cumpărătorul cât și vânzătorii au fost de rea credință la încheierea actului autentic.
A arătat că în literatura juridică vânzarea lucrului altuia nu e motiv de nulitate absolută, iar faptul că toate părțile din act au cunoscut un presupus transfer de proprietate anterior anului 2003, nu s-a dovedit în cauză.
A susținut de asemenea că, întotdeauna cauza unui contract se prezumă ca fiind licită, iar ilicitatea scopului imediat al cauzei în ce privește calitatea persoanei care a cumpărat, nu s-a dovedit.
A mai arătat că nu poate fi vorba nici de o fraudă la lege, sau de vreo fraudă a dreptului reclamantei.
Recurenta a criticat hotărârile instanțelor anterioare, susținând că au interpretat greșit declarațiile martorilor audiați în cauză și prin urmare, greșit au reținut că înscrisul sub semnătură privată s-a făcut de către reclamantă în numele mamei sale, după cum greșit s-a reținut că prețul achitat ar fi provenit din vânzarea apartamentului din B, proprietatea pârâtei.
A mai susținut că instanțele nu au avut în vedere rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale nr.2544/P/2003 prin care s-a stabilit că nu a existat un antecontract de vânzare - cumpărare.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză nu subzistă motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, hotărârile recurate nefiind afectate de nelegalitate.
Astfel, prin cererea de recurs recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 948 și 966 Cod civil, arătând considerentele pentru care instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale arătate.
Argumentele expuse de recurenta pârâtă în susținerea criticii bazată pe aplicarea greșită a prevederilor art.948 și 966 Cod civil sunt diferite, în raport cu cele formulate în fața instanței de apel în susținerea aceleiași critici.
Astfel, prin motivele de apel pârâta nu a formulat critici prin care să arate că vânzarea lucrului altuia nu constituie motiv de nulitate absolută, după cum nu a făcut nici un fel de referire la cauza licită sau ilicită a actului juridic încheiat între părți.
Este adevărat că în penultimul alineat al considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de apel, aceasta face trimitere la faptul că actul de vânzare - cumpărare încheiat între părți are o cauză ilicită și acest aspect o îndreptățește pe recurentă să invoce critici în acest sens, însă aducând critici hotărârii din acest punct de vedere, recurenta nu face decât să reia motivarea instanței, fără să arate în ce constă greșeala acesteia.
În atare situație, critica întemeiată pe aplicarea greșită a prevederilor art. 948 Cod civil este nefondată și nu poate fi reținută.
Celelalte susțineri ale recurentei fac trimitere în principal la materialul probator al dosarului, respectiv la modalitatea de interpretare a depozițiilor martorilor, cât și a înscrisurilor existente la dosar, vizând astfel aspectele de netemeinicie ale hotărârilor recurate.
Aspectele de netemeinicie ale hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare nu mai pot fi cenzurate în prezent de instanța de recurs, întrucât prin abrogarea dispozițiilor art. 304 pct.11 Cod pr. civilă, nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanțele anterioare nu au ținut cont de o probă importantă aflată la dosar, respectiv rezoluția de neînceperea urmăririi penale nr.2544/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, Curtea constată că aceasta se circumscrie motivului de recurs din vechea reglementare prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă.
Chiar dacă recurenta pârâtă nu face trimitere în mod expres la acest text de lege, din modalitatea de redactare a criticii bazată pe omisiunea instanțelor de a ține seama de rezoluția pronunțată în dosarul nr.2544/P/2003, rezultă în mod incontestabil că au fost avute în vedere prevederile art. 304 pct.10 Cod pr. civilă.
Aceste prevederi nu mai sunt în vigoare în prezent, ele fiind abrogate prin Legea nr.219/2005 ce a modificat Codul d e procedură civilă, astfel încât, critica recurentei bazată pe aspectele menționate, nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 443 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4759 din 3 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâții,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
04.03.2008
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
