Anulare act. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Aglaia
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 40948/06.05.2008 aflată la fila nr. 13 din dosar și intimatul - pârât, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/01.09.2008, aflată la fila nr. 27 din dosar, lipsind intimatele - pârâte și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta - reclamantă nu a depus la dosar copia certificatului de moștenitor nr. 531 eliberat de pe urma defunctei, act la care se face referire în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3758/1993.
Reprezentantul recurentei - reclamantă depune, în trei exemplare, copii certificate pentru conformitate cu originalul, după certificatul de moștenitor nr. 531 eliberat de pe urma defunctei.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al copiei certificatului de moștenitor nr. 531 eliberat de pe urma defunctei către reprezentantul intimatului - pârât.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamantă solicită amânarea pronunțării asupra prezentului recurs, pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
Totodată, solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, modificarea deciziei recurate ca fiind nelegală, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea certificatului de moștenitor nr. 518/31.10.2003, precum și anularea certificatului de moștenitor nr. 185/2004.
De asemenea, apreciază că atât instanța de apel, cât și cea de fond, în mod greșit, nu au dispus, în baza rolului activ al instanței, efectuarea de adrese la biroul notarial unde a fost dezbătută succesiune în vederea înaintării tuturor actelor care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor.
Concluzionând, solicită admiterea recursului promovat de către recurenta - reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului - pârât formulează concluzii de admitere a recursului declarat de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției exprimate, arată că ambele certificate de moștenitor în discuție au fost eliberate fără a se ține cont de calitatea de moștenitor a recurentei - reclamante.
Curtea, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și la data de 04.11.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 452
Ședința publică din data de 04.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2008, când, în aceeași compunere a dat următoarea deciziei:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr. 15395/300/10.10.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 518 din 31. 10.2003 emis de BNP, precum și a actului subsecvent, respectiv certificatul de moștenitor nr. 183 din 30.09.2004 emis de BNP; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că la dezbaterea succesiunii autorului (dec. la 30.05.1991) nu a fost avut în vedere testamentul prin care reclamanta era instituită legatar universal de către sora sa, aceasta din urmă venind și ea la succesiunea autorului menționat.
Astfel, a susținut reclamanta că împărțeala consfințită prin respectivul certificat de moștenitor nu este cea reală, ea fiind cea care trebuia să culeagă și partea de moștenire care revenea surorii.
La data dezbaterii succesiunii, reclamanta nu a avut dovada fizică a testamentului și, pentru urgentarea formalităților, i s-a impus cota de .
Prin dezbaterea în acest mod a succesiunii au fost încălcate prevederile art. 802 și 888 și urm. cod civil și cele ale art. 88 din Legea 36/1995.
Prin sentința civilă nr. 700/30.01.2007 prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin certificatul de moștenitor nr. 518 din 31.10.2003 s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului decedat la 30.05.1991, moștenitori fiind reclamanta și, în calitate de fiică și respectiv fiu, cu o cotă de fiecare.
S-a reținut că anterior decesului lui, a decedat o altă fiică, aceasta dispunând de averea sa prin testamentul autentificat sub nr. 1097/02.04.1992 în favoarea reclamantei.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită în termenul de 6 luni a moștenirii rămase de pe urma surorii sale și nici nu a prezentat cu ocazia întocmirii certificatului de moștenitor testamentul autentic, așa încât s-a apreciat că certificatul de moștenitor a fost legal întocmit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
A susținut reclamanta că instanța a reținut greșit lipsa actelor de acceptare tacită a succesiunii defunctei, întrucât apartamentul rămas de pe urma defunctei l-a înstrăinat, aspect necontestat de intimații pârâți.
Apelanta că nu a înțeles să renunțe expres la legat, însă la momentul întocmirii certificatului de moștenitor nu a putut prezenta testamentul, pârâții impunându-i prin manopere frauduloase, sub pretextul urgentării dezbaterii succesiunii, cota succesorală de.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând admiterea apelului și anularea certificatului de moștenitor și a actelor subsecvente.
Prin decizia civilă nr. 1696A/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a, a fost respins apelul astfel formulat, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanta a susținut că pârâții nu au contestat înstrăinarea apartamentului situat în U,-, bun succesoral rămas de pe urma defunctei, acest act constituind un act de acceptare tacită a succesiunii.
A apreciat instanța că un astfel de motiv nu poate fi primit întrucât acceptarea nu poate avea loc decât într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, ori pârâți - prin întâmpinare a formulată - au arătat că imobilul a fost vândut în anul 1996, deci la 4 ani de la decesul lui.
S-a mai reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la renunțarea expresă la moștenirea surorii sale deoarece prima instanță nu a analizat acest aspect, considerentele hotărârii vizând doar neacceptarea moștenirii așa cum s-a arătat.
Motivul referitor la manoperele frauduloase utilizate de pârâți a fost apreciat nefundat față de împrejurarea că, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că la dezbaterea succesorală finalizată cu eliberarea certificatului de moștenitor nr. 518/2003 au participat intimații, mai mult decât atât în redactarea interogatoriului (fila 76) apelanta reclamantă referindu-se la o pierdere temporară a testamentului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă.
În motivarea recursului se arată în esență că instanța de apel a reținut greșit faptul că reclamanta a acceptat tacit succesiunea, printr-un singur act de dispoziție reprezentat de înstrăinarea apartamentului din or. Întreg materialul probator administrat relevă faptul că reclamanta a avut voința de a accepta testamentul autoarei sale, având o conduită în acest sens.
Susține recurenta că actele îndeplinite pentru administrarea imobilului menționat implică acceptarea succesiunii, ea comportându-se ca un adevărat proprietar al bunului din momentul deschiderii succesiunii, plătind taxele și impozitele aferente acestuia.
Se mai reproșează instanței de apel faptul că nu a avut în vedere poziția intimatului, care atât prin întâmpinarea formulată cât și prin răspunsurile date la interogatoriu a învederat împrejurarea că el și ceilalți intimați pârâți aveau cunoștință de existența testamentului și de acceptarea tacită a acestuia.
De asemenea susține recurenta că instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că nu au fost dovedite manoperele frauduloase ale intimaților-pârâți, din materialul probator și din recunoașterile intimatului rezultând faptul că la dezbaterea succesiunii recurenta nu a avut asupra ei dovada fizică a testamentului, iar datorită rugăminților acestora în sensul urgentării formalităților nu a adus la cunoștința notarului faptul că există respectivul testament. Intimații pârâți au înțeles să profite de buna credință a recurentei, de relațiile de familie existente, impunându-i acesteia o cotă succesorală ce trebuia modificată ulterior.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Recurs legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin aceasta susținându-se temeinicia recursului corespunzător criticilor dezvoltate de către recurentă.
În faza recursului s-au depus înscrisuri noi, respectiv copii ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 3258/21.10.1993 și Certificatul de moștenitor nr. 531/17.11.1992 eliberat de fostul notariat de Stat local
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Calitatea de moștenitor a recurentei-reclamante față de sora acesteia, defuncta, a fost probată prin depunerea - în fața instanței de recurs - certificatului de moștenitor nr. 531/1995, a cărui forță probantă deplină este consacrată prin dispozițiile art. 88 alin. 1 din Legea 36/1995, din respectivul act reieșind faptul că reclamanta a cules întreaga moștenire a autoarei menționate, în calitate de legatar universal.
Instanțele de fond și apel au plasat în mod eronat momentul decesului autoarei ca fiind anterior celui al decesului tatălui acesteia (și al reclamantei) în condițiile în care situația de fapt pe care au reținut-o din probatoriul administrat relevă o altă cronologie a acestor decese.
(dec. la 01.07.1992) era în viață la data decesului tatălui (dec. la 30.05.1991), astfel că avea vocație succesorală concretă la succesiunea acestuia din urmă corespunzător prevederilor art. 651 și 653.civ. potrivit cărora "succesiunile se deschid prin moarte" și "descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului" dar și dispozițiilor art. 653.civ. care sunt în sensul că "succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale,".
Ca atare, fiind moștenitor sezinar al tatălui ei pe de o parte, și necontestându-se acceptarea moștenirii tatălui de către vreunul dintre descendenții de gradul I ai defunctului pe de altă parte, Curtea constată că în procedura notarială de dezbatere a succesiunii acestui din urmă defunct s-au nesocotit în mod nejustificat prevederile legale menționate. Notarul instrumentator nu a făcut nici un fel de cercetare în privința numărului succesibililor existenți la data deschiderii succesiunii, astfel cum se impunea prin prisma dispozițiilor art. 77 alin. 1 din Legea 36/1995 (potrivit cărora "calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori"), nici în certificatul de moștenitor și nici în actele premergătoare emiterii acestuia neregăsindu-se vreo mențiune de natură a justifica îndepărtarea de la moștenire a unui succesibil aparținând primei grupe de moștenitori legali.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că certificatul de moștenitor nr. 518/2003 eliberat de pe urma defunctului a fost emis cu încălcarea drepturilor succesorale ale descendentei și, corespunzător, dreptului reclamantei-recurente care a cules - prin retransmitere - cota succesorală ce ar fi trebuit să revină sorei sale.
Împrejurarea că reclamanta-recurentă nu a invocat, în anul 2003 - cu ocazia dezbaterii succesiunii tatălui - existența testamentului și a certificatului de moștenitor (emis la 17 noiembrie 1992) care atestă calitatea de moștenitoare față de nu este de natură aol ipsi de dreptul de a se prevala de drepturile dobândite prin respectivele acte juridice în condițiile în care acceptarea succesiunii respective a devenit irevocabilă potrivit cu prevederile art. 688 și 700-701.civ. Astfel, ceilalți descendenți nu erau îndreptățiți a culege o cotă succesorală mai mare decât cea stabilită prin art. 669.civ. de pe urma defunctului (predecedat față de ) pentru simplul considerent că ordinea în care s-au derulat procedurile notariale de dezbatere a celor două succesiuni a fost inversă față de cea la care s-a petrecut decesul celor doi autori ai reclamantei.
Având în vedere concluziile expuse, Curtea constată că certificatul de moștenitor emis în condițiile arătate este lovit de sancțiunea nulității în măsura în care nu a reținut și calitatea de moștenitoare a numitei, descendentă de gradul I în viață la data decesului lui, calitate care ar fi impus reținerea în favoarea acesteia a unei cote de 1/3 din masa succesorală rămasă de pe urma acestui defunct.
Pe cale de consecință, și certificatul de moștenitor nr. 185/20.09.2004 care a fost emis de pe urma defunctului - autorul intimaților și comoștenitor al defunctului - este lovit de sancțiunea nulității în măsura în care include în masa succesorală rămasă de pe urma acestuia cota greșit stabilită a fi fost culeasă de acest defunct prin efectul certificatului de moștenitor -.
Față de aceste considerente, Curtea reține că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. coroborat cu art. 312.pr.civ. urmând a dispune admiterea recursului.
Va fi modificată decizia civilă recurată în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței apelate prin admiterea în parte a acțiunii.
Va fi anulat certificatul de moștenitor nr. 518/2003 emis de BNP în partea referitoare la numărul moștenitorilor defunctului, constatându-se că și numita este, în calitate de fiică, moștenitor al aceluiași defunct iar cota ce îi revine este de 1/3, aceeași cotă fiind îndreptățiți a culege și ceilalți doi comoștenitori ( și ).
Va fi anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 185/2004 emis de același notarial, în sensul că în masa succesorală stabilită prin acesta la punctele 2, 3 și 4 se va include numai cota de 1/3 din bunurile descrise, în loc de o cotă de cum s-a stabilit de către notarul instrumentator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1696A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, odifică decizia, admite apelul, schimbă în tot sentința, admite în parte acțiunea în sensul că anulează în parte certificatul de moștenitor nr.518 din 31.10.2003 a BNP în privința calității de moștenitori și a cotelor indivize cuvenite.
Constată că au calitate de moștenitori ai defunctului: reclamanta în cotă de 1/3, în cotă de 1/3 și, în cota de 1/3.
Anulează în parte certificatul de moștenitor nr.185/30.09.2004 în sensul de a constata că în masa succesorală a defunctului de la punctele 2, 3 și 4 se include numai o cotă de 1/3 din bunurile descrise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. GS
.red. AP
2 ex./17.11.2008
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Aglaia
