Anulare act. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație și intimata - reclamantă -, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/19.09.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - pârât a depus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, respectiv ordinul de plată nr. 3221/04.07.2008. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs către cei doi intimați.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurentul - pârât a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Reprezentantul intimatei - reclamante - depune note scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Reprezentantul intimatei - reclamante - formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Continuând, învederează că partea adversă a susținut în mod eronat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, că folosința gratuită a terenului aparține numai persoanelor care au cumpărat apartamentele de la Municipiul
Subliniază că apartamentele erau finalizate în proporție de 80%, urmând ca, prin contractului încheiat cu intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE lucrările să fie încheiate de către aceasta din urmă.
Mai arată că o parte din apartamente au fost cumpărate de la Primăria Municipiului B, iar altele de la intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
Subliniază că nu se poate face distincție între apartamentele dobândite de la Municipiul B și cele dobândite de la Banca Română pentru Dezvoltare.
De asemenea, apreciază că nu se poate crea o situație mai favorabilă proprietarilor apartamentelor blocului de locuințe vândute de Municipiul B, cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu privire la terenul aferent apartamentului, față de proprietarii apartamentelor cumpărate în același bloc de locuințe prin intermediul Băncii Române pentru Dezvoltare, care a finalizat construcția.
Totodată, învederează că practic judecătorească, cu referire la cazuri similare speței de față, este constantă în a declara nulitatea absolută a clauzei inserate în contractele de vânzare-cumpărare privind transmiterea obligațiilor referitoare la concesiunea terenului.
Concluzionând, solicită respingerea recursului, apreciind că în mod corect instanța a constat nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la alin. 6 în contractul de vânzare - cumpărare în discuție. Subliniază că respectiva clauză este nulă în condițiile art. 966 și art. 948 Cod civil, încălcând dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Curtea, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE la data de 09.10.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 412A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE la data de 16.10.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 426
Ședința publică din data de 16.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 12A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2008, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2008, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă în dosarul nr-, aflat pe rolul Judecătoriei sector 3, ulterior disjunsă și înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr-, aceasta a solicitat instanței prin sentința ce o va pronunța să se constate nulitatea clauzei contractuale înscrisă la alin. 6 din contractul său de vânzare cumpărare nr.1823/5.12.1996, încheiat cu în calitate de vânzător, clauză care are ca obiect cedarea de către a drepturilor și obligațiilor decurgând din concesionarea terenului, astfel cum a fost convenită între BRD și RA Imobiliara prin contractul de asociere nr.2419/1826/17.03.1992, la art. IX lit. b, cu consecința pentru cumpărătoare de suportare a taxei de concesiune, proporțional cu cota indiviză de teren aferent apartamentului cumpărat; s-au invocat în drept dispozițiile art.966 și art. 948 Cod civil.
În susținerea nulității acestei clauze, pârâta reclamantă a învederat că aceasta încalcă dispozițiile art. 36 alin.2 din Legea nr.18/1991 deoarece terenul aferent blocului de locuințe M 107 - ansamblul, intră sub incidența prevederilor Legii 18/1991.
Potrivit dispozițiilor din acest act normativ, rezultă că proprietarii locuințelor au un drept de folosință asupra cotei indivize a terenului aferent construcției proporțional cu cota deținută din construcție; dispoziții similare sunt prevăzute și în Decretul lege nr.61/1990 ca și în art.10 alin. 3 și 4 și în art.14 din Legea nr.85/1992.
Prin includerea în contractul de vânzare cumpărare a clauzei referitoare la obligarea cumpărătorului, respectiv a pârâtei reclamante, la achitarea taxei de concesiune a terenului, se încalcă dispozițiile art. 973 cod civil și ale art. 36 alin.2 din Lg.nr.18/1991, se mai susține de către aceasta.
Totodată, se arată că această clauză privind plata concesiunii terenului este lovită de nulitate absolută întrucât plata unei taxe de concesiune nu ține de natura și esența contractului de asociere sau de vânzare-cumpărare, ci este specifică unui act juridic de concesiune.
Prin contactul de concesiune, concedentul transmite concesionarului spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, un serviciu public sau un teren proprietate de stat.
Pârâta reclamantă arată totodată că nu a încheiat cu (vânzătorul) un contract de concesiune asupra terenului, astfel că, după terminarea construcției, terenul proprietate de stat, atribuit în folosință pe durata existenței construcției, regimul juridic reglementat de Legii nr.18/1991.
Prin sentința civilă nr. 9314/2.11.2007, Judecătoria sector 3 admis cererea reconvențională, a dispus anularea clauzei contractuale prevăzute la alin. 6 din contractul de vânzare cumpărare nr.1823/5.12.1996, încheiat între și având ca obiect cedarea către cumpărătoare a drepturilor și obligațiilor privind concesiunea terenului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la 17.03.1992 între RA Imobiliara și s-a încheiat un contract de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcție a blocului M 107 din. În temeiul acestui contract, s-a obligat să achite taxa anuală de concesionare a terenului aferent construcției, teren concesionat în favoarea sa pe durata existenței construcției.
Pârâta reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1823/5.12.1996 a dobândit de la. dreptul de proprietate asupra. nr. 49 din blocul M 107,. În acest contract este inserată clauza potrivit căreia vânzătorul cedează cumpărătorului drepturile și obligațiile privind concesiunea terenului, taxa de concesiune urmând a fi plătită de cumpărător, proporțional cu suprafața de teren atribuită în concesiune.
Având în vedere că obligația de plată a taxei de concesiune a fost asumată printr-un act juridic, fără a exista un temei pentru această obligație, prima instanță a apreciat că acestei clauze nu i se poate recunoaște vreun efect juridic, fiind lipsită atât de cauza specifică vânzării cumpărării, cât și de cauza corespunzătore actelor de recunoaștere a unei datorii.
Prima instanță a mai apreciat că această convenție încalcă și dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, motiv pentru care este incidentă sancțiunea nulității pentru clauza contractuală inserată la art. IX lit. b din contractul de asociere care se referă la obligația asumată de de a plăti taxa de concesiune pentru terenul care este situat sub blocul M 107 din.
Mai mult decât atât, plata taxei de concesiune nu ține de natura și esența contractului de asociere, fiind specifică actului juridic de concesiune, act juridic prin care concedentul transmite concesionarului spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, un serviciu public sau un teren proprietate de stat. Or, între pârâta reclamantă și nu s-a încheiat un astfel de contract, BRD și RA Imobiliara, asociindu-se în vederea finalizării construirii unui imobil, iar la realizarea obiectivului urmărit a intervenit o împărțire a apartamentelor din blocul M 107 între cei doi asociați.
În consecință, reținându-se că au fost încălcate dispozițiile art. 948 și 966 Cod civil, s-a dispus anularea clauzei inserate în contractul de vânzare-cumpărare, clauză având ca obiect suportarea de către cumpărător a taxei de concesiune.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul B, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 412 A/24.03.2008, Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă a respins apelul ca nefondat.
S-a criticat prin motivele de apel greșita aplicare a legii de prima instanță, în cauză nefiind reținută de judecătorie incidența dispozițiilor art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr.50/1991.
Cu referire la acest motiv de apel, Tribunalul a constatat că natura juridică a contractului încheiat între RA Imobiliara și este aceea de asociere în participațiune, reprezentând o afacere între aceste părți, ce a avut ca obiect lucrări de construcție și punere în funcțiune a blocului M 107 din, în scopul valorificării sale în comun prin vânzare.
În acest contract, deși părțile au prevăzut achitarea unei taxe de concesiune de către B-, instanța de apel a apreciat că această împrejurare nu poate transforma contractul de asociere în participațiune într-un contract de concesiune, indiferent de denumirea pe care părțile au înțeles să o dea taxei cu caracter contractual ce urma a fi achitată de
Față de natura contractuală a cestei taxe și de inexistența unui contract de concesiune, instanța de apel a apreciat că nu se poate susține aplicabilitatea art. 41 din Legea nr.50/1991, în sensul că dreptul de concesiune al, dobândit prin contract, deci și obligația corelativă de plată a taxei de concesiune, s-ar fi transmis în baza acestor norme intimatei.
Prin urmare, față de inexistența unui act de concesiune, tribunalul a stabilit că nu există obligația legală de plată a taxei de concesiune în sarcina intimatei, obligație care, fie să se fi transmis, fie să se fi născut în baza dispozițiilor Legii nr.50/1991, astfel încât, s-a înlăturat ca nefondat motivul de apel legat de greșita interpretare și neaplicarea dispozițiilor art. 40 și 41 din Legea nr.50/1991.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că în mod corect prima instanță a apreciat că nu există obligație contractuală în sarcina intimatei privind plata acestei taxe de concesiune, în condițiile în care a fost asumată printr-un act juridic fără a exista temei legal pentru această obligație, clauza care stabilea o asemenea obligație, fiind lipsită atât de cauza specifică actelor de vânzare-cumpărare, cât și a celor de recunoaștere a unei datorii, motiv pentru care aceasta este lovită de nulitate pentru încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991.
Cu privire la nulitatea clauzei privind plata taxei de concesiune, instanța de apel a reținut și existența puterii de lucru judecat decurgând din pronunțarea sentinței civile nr.2502/31.03.2004 de către Judecătoria sector 3, irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, astfel cum rezultă din decizia civilă nr.546 R/20.09.2004 a Tribunalului București - Secția a V-a civilă.
Prin hotărârile judecătorești menționate, a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea formulată de Municipiul B în contradictoriu cu, având ca obiect obligarea acesteia la plata taxei de concesiune pentru perioada aferentă anilor 1997-2001, reținându-se cu putere de lucru judecat în considerentele hotărârilor faptul că nu poate exista o obligație de plată, atâta vreme cât clauza contractuală inserată în contractul de vânzare cumpărare privind suportarea de către cumpărător a taxei de concesiune, proporțional cu suprafața locativă a apartamentului, este nulă, obligația sumată de cumpărător neputând produce niciun efect juridic.
Tribunalul a mai reținut că deși nu există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă (neexistând identitate de părți, deoarece nu a figurat ca parte în proces și nici identitate de cauză între cele două pricini), considerentele sus-menționate se impun în prezenta cauză cu puterea lucrului judecat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul pârât Municipiul B prin Primar General a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul susține că prima instanță în mod greșit a respins apelul ca nefondat, urmare a greșitei aplicări a legii.
Recurentul solicită instanței să constate că la 17.03.1992 între RA Imobiliara și s-a încheiat contactul de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcție a M1 07 din, contract în temeiul căruia s-a obligat să achite o taxă anuală de concesionare a terenului aferent construcției, pe durata existenței acesteia. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1823/5.12.1996, încheiat cu BRD, intimata a dobândit. nr. 49 situat în acest imobil, contract în care a fost inserată clauza în conformitate cu care vânzătorul cedează cumpărătorului drepturile și obligațiile privind concesiunea terenului, iar taxa de concesiune urma a fi plătită de cumpărător, proporțional cu suprafața de teren corespunzătoare apartamentului său, atribuită în concesiune.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar art.970 Cod civil dispune că acestea trebuie executate cu bună-credință.
De asemenea, art. 968 Cod civil prevede că o cauză este nelicită când este prohibită de lege ori când este contrară bunelor moravuri sau ordinii publice.
Recurentul reiterează argumentul că speței deduse judecății îi sunt aplicabile prevederile art. 40 alin. 2 și art. 41 din Legea nr.50/1991, iar dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 nu sunt incidente speței, astfel cum eronat a reținut instanța de apel.
Recurentul arată că cel din urmă text ar fi fost aplicabil în situația în care intimata ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.49 cu proprietarul terenului și anume, cu Municipiul B, iar nu cu care are calitatea de concesionar asupra terenului conform art. IX lit. b din contractul de asociere nr.1826/17.03.1992.
Intimata reclamantă pârâtă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Recursul formulat este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând decizia recurată și văzând criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea constată că în speță este întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ceea ce va conduce la modificarea deciziei, după cum se va arăta.
Prin contractul nr.1826/17.03.1992, între RA Imobiliara și B, s-a încheiat un contract denumit de părți contract de asociere, contract având o natură juridică complexă și în temeiul căruia părțile au prevăzut că obiectul acestuia este terminarea execuției lucrărilor de construcție, punerea în funcțiune și exploatarea distinctă de către părțile contractante a M1 07 din, situat în B sector 3; durata acestei asocieri s-a prevăzut a fi aceeași cu perioada existenței construcției (art. 4 din contract), părțile convenind ca pe parcursul derulării contractului, fiecare asociat are calitatea de coproprietar asupra blocului astfel finalizat.
În cuprinsul aceluiași contract, potrivit clauzei înscrise la art. IX lit. b, BRD s-a obligat să achite față de asociatul său o taxă anuală de concesionare a terenului, prevăzându-se totodată, că după finalizarea blocului, în raport de aportul părților contractante, să se procedeze la departajarea efectivă a imobilului, ceea ce s-a realizat potrivit actului adițional nr. 1, încheiat între aceleași părți în anul 1996.
Prin acest act adițional, în art.3 s-a prevăzut menținerea obligației de achitare a taxei de concesionare de către asociatul pe toată durata existenței construcției, obligație asumată prin art. IX pct. b al contractului de asociere nr.2419/1826/17.03.1992.
Dintre apartamentele primite în proprietate exclusivă de către asociatul, apartamentul nr. 49 fost vândut intimatei reclamante pârâte, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1823/5.12.1996 la..
În cuprinsul acestui contract a fost inserată următoarea clauză, la alin. 6: "vânzătorul cedează cumpărătorului drepturile și obligațiile privind concesiunea terenului conform contractului de asociere nr.2419/1826/17.03.1992, art. IX lit. Cota indiviză de teren aparținând imobilului cumpărat, se va stabili de către vânzător proporțional cu suprafața locativă, în termen de 30 de zile de la data înstrăinării. Taxa de concesiune se va plăti de către cumpărător, proporțional cu suprafața de teren atribuită în concesiune".
Potrivit acestei clauze contractuale, intimatei îi revine obligația achitării taxei de concesiune către titularul dreptului de proprietate privată asupra terenului respectiv, Municipiul B, fiind o clauză asumată prin contract, însușită de ambele părți, care are în mod egal putere de lege pentru fiecare dintre ele, în temeiul art. 969 Cod civil, astfel cum corect susține recurentul.
Intimata a invocat însă nulitatea acestei clauze în primul rând pentru motivul că terenul aflat sub imobil este supus regimului juridic prevăzut de art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, susținând de asemenea și cauza juridică ilicită a unei astfel de clauze contractuale, ca fiind străină cauzei unui contract de vânzare-cumpărare cum este cel pe care l-a încheiat cu vânzătoarea
Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de apel a confirmat soluția judecătoriei, stabilind că regimul juridic al terenului este suspus dispozițiilor art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, în condițiile în care, având în vedere datele speței, nu este îndeplinită condiția permisă de aplicare a acestei norme, respectiv ca terenul proprietate de stat, să fi fost atribuit în folosință veșnică sau pe durata existenței construcției, ori cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe.
Intimata, având calitatea de cumpărătoare a. nr. 49 din Blocul M 107 -, nu putea dobândi nici mai multe și nici mai puține drepturi și obligații decât acelea pe care vânzătorul le deținea cu privire la teren, fiind succesor cu titlu particular al acestuia, în sensul că dobândea dreptul de proprietate ce forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu toate viciile și însușirile titlului pe care vânzătorul îl avea; soluția este impusă de principiulplus juris ad allium transferre potest quam ipse habet.
Prin urmare, referitor la teren aceasta nu putea invoca un alt regim juridic decât cel pe care l-a cunoscut la data contractării, și l-a însușit prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare, iar obligația de achitare a taxei de concesiune decurge din contractul de asociere încheiat în 1992 de, act juridic la care se face referire în mod expres în titlul intimatei.
Independent de împrejurarea că părțile contractului de asociere din 1992 au dat acestuia titulatura de contract de asociere, potrivit principiului libertății contractuale consacrat prin dispozițiile art. 942 Cod civil, părțile erau libere să insereze clauze în contract în măsura în care acestea exprimă acordul lor, așadar, însușite de fiecare dintre ele, libertatea contractuală presupunând în esență, posibilitatea subiectelor de drept civil să încheie nu numai contracte numite, ci și contracte nenumite; pe de altă parte, conținutul juridic al unui contract trebuie să fie determinat potrivit regulilor de interpretare a actului juridic civil, între aceste reguli fiind și aceea că o clauză contractuală trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în acela de a nu produce niciun efect, art. 978 Cod civil.
Prin urmare, indiferent că actul juridic încheiat în anul 1992 între RA Imobiliara și primește calificarea de act juridic complex (contract de asociere în participațiune și contract de concesiune) sau de act juridic nenumit, clauzele acestuia sunt producătoare de efecte juridice, iar simpla inserare a unei clauze care nu ar fi corespunzătoare (din punct de vedere al efectelor) denumirii pe care părțile au înțeles să o dea actului juridic perfectat între ele, nu înseamnă că aceasta are o cauză juridică ilicită, iar pe acest temei, să se poată constata nulitatea acesteia în baza art. 966 și 968 Cod civil, cum nelegal a reținut tribunalul.
Pe de altă parte, se impune a se observa că în cauză, intimata reclamantă pârâtă prin formularea cererii reconvenționale, a invocat numai nulitatea clauzei din alineatul 6 al contactului său de vânzare-cumpărare, nu și nulitatea art. IX lit. b din contractul de asociere nr.2419/1826/17.03.1992, caz în care, și dacă s-ar fi constatat nulitatea clauzei din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1823/5.12.1996, finalitatea urmărită de intimată nu ar fi fost atinsă, dată fiind calitatea sa de succesor cu titlu particular al vânzătoarei, calitate în care s-ar fi subrogat drepturile și obligațiile vânzătorului în ce privește obligația de achitare a taxei de concesiune (corespunzătoare suprafeței locative a apartamentului său dobândit în proprietate), asumată de autoarea sa prin contactul din 1992.
În acest context, Curtea apreciază că nu se verifică nici motivul de nulitate susținut de intimată cu privire la împrejurarea că o asemenea obligație de achitare a unei taxe de concesiune pentru terenul situat sub construcție, aferent apartamentului său, ar fi străină de cauza juridică proprie contractelor de vânzare-cumpărare.
Concluzia se impune pentru aceea că prin contractul autentificat sub nr.1823/5.12.1996, intimata a dobândit dreptul de proprietate doar asupra apartamentului nr. 49 din blocul M 107, în privința apartamentului ca obiect al vânzării cumpărării trebuind a se verifica însușirile cauzei juridice specifice contractelor de vânzare-cumpărare, iar nu în ce privește terenul situat sub construcție aferent apartamentului său, teren asupra căruia nu a dobândit nicidecum un drept de proprietate, ci s-a subrogat în drepturile vânzătorului, de concesionar asupra acestuia.
Curtea constată că sunt reale susținerile recurentului privind incidența în cauză a prevederilor art. 40 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 care dispun că "odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor, în situația celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobândește și o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, situație în care acest regim juridic are și o consacrare legală.
Pe de altă parte, art. 41 din aceeași lege dispune: "dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcției pentru a cărei realizare acesta a fost constituit. În aceleași condiții se transmite și autorizația de construire", iar intimata pârâtă se află tocmai în ipoteza acestui text, de a i se fi înstrăinat o parte dintr-o construcție edificată pe un teren concesionat vânzătorului său.
La momentul încheierii contractului de asociere din 1992, regimul juridic al concesiunii unor terenuri proprietate privată a statului era cel prevăzut în Cap. 4 din Legea 15/1990 (art. 25-28), iar acestor terenuri odată concesionate, la momentul înstrăinării construcțiilor edificate pe ele, îi era aplicabil regimul juridic anterior enunțat, prevăzut de art. 40 și 41 din Legea 50/1991, cum corect susține recurentul. Așa fiind, este lipsit de relevanță regimul juridic al concesiunilor stabilit prin acte normative ulterioare, Legea 219/1998 sau OUG 54/2006 care a abrogat legea anterioară.
De asemenea, va fi înlăturat și argumentul reținut de către instanța de apel cu privire la puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare, privind litigiul derulat între aceleași părți și soluționat prin sentința civilă nr.2502/31.03.2004, irevocabilă prin decizia civilă nr.446 R/20.09.2004 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Litigiul anterior a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul B împotriva aceleiași pârâte prin care se solicita obligarea acesteia la plata taxei de concesiune pe perioada aferentă anilor 1997-2001 (pe când în prezenta cerere, prin acțiunea principală din care s-a disjuns prezenta cerere reconvențională, s-a solicitat plata taxei de concesiune pentru perioada 2002-2005).
În acea cauză, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește obligarea sa la plata taxei de concesiune, susținere întemeiată pe încălcarea principiului relativității efectelor actului juridic civil, astfel cum decurge din prevederile art. 973 Cod civil, fără a formula vreo cerere reconvențională având ca obiect nulitatea clauzei din contractul său de vânzare-cumpărare cu privire la asumarea taxei de plată a taxei de concesiune, după cum nu a invocat nici pe cale de excepție nulitatea aceleiași clauze.
Drept urmare, în prezenta pricină nu se poate reține că operează puterea de lucru judecat a hotărârilor anterioare, așa cum nelegal a reținut instanța de apel, cu referire la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.
Precizările anterioare s-au impus chiar în absența unor motive de recurs cu un asemenea obiect, deoarece recursul fiind admis, prin modificarea deciziei recurate, instanța de recurs procedează la rejudecarea apelului, care este o cale devolutivă de atac.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot decizia atacată, în sensul că se va admite apelul în baza art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, iar pe fond, se va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, urmând a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant-pârât MUNICIPIUL B prin Primar General, împotriva deciziei civile nr. 12A/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă reclamantă - și intimata - pârâtă BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul.
Schimbă în tot sentința și pe fond:
Respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Obligă pe intimata la 12,30 lei cheltuieli de judecată recurentului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./22.11.2008.
Tribunalul București, Secția a IV- a Civilă
Judecători - și
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
