Anulare act. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți și prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 18.11.2009, intimații-reclamanți și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 06.01.2009 depusă la fila 13 dosar apel.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurenților-pârâți și, depune la dosarul cauzei chitanța din 23.11.2009 emisă de4 Primăria Mun. C -Impozite și Taxe Locale cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului în cuantum de 19 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. De asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căruia depune practică judiciară, din care comunică un exemplar și reprezentantului legal al intimatilor-reclamanți și și întrucât nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților-pârâți și, solicită admiterea recursului conform motivelor de recurs, casarea deciziei civile recurate, depunând și concluzii scrise.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenții-pârâți, menținerea deciziei civile ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată în cauză.
CURTEA
Pentru a delibera și pentru a da posibilitate și intimaților-reclamanți să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.11.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Dată în ședința publică de azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 30.11.2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 08.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Dată în ședința publică de azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08.12.2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 10.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Dată în ședința publică de azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 541.
Ședința publică de la 10.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Dezbaterile pe fondul cererii de recurs au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.11.2009, 08.12.2009 iar apoi la 10.12.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 10.03.2008, reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 163/4 iunie 1999 (acțiune care face obiectul cauzei înregistrată sub nr-).
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 51/28 martie 2006, eliberat de BNP, sunt moștenitoarele legale ale defunctului, care, la rândul său, a fost unicul succesoral legal al defunctului, conform Certificatului de Moștenitor nr. 184/30.04.1974 eliberat de notariatul de Stat al jud. I, prin care s-a deschis moștenirea de pe urma defunctului decedat la data de 29 iulie 1972, iar ca unic moștenitor cu cota întreagă din masa succesorală a fost în calitate de fiu, ceilalți fii ai defunctului, respectiv G și, renunțând expres la succesiune, în baza declarațiilor nr. 318 și 319 din data de 30 aprilie 1976 (înregistrate în registrul special de renunțări la fila 133).
S-a mai arătat de către reclamante faptul că la data de 4 iunie 1999, BNP a eliberat Certificatul de calitate de moștenitor nr. 163/1999, care atesta împrejurarea că alături de, moștenitori legali sunt pârâții și, în calitate de nepoată și respectiv nepot de fiică postdecedată, ai defunctei, defunctă care a renunțat la succesiune conform certificatului de moștenitor nr.184/30.04.1974 și că prin acest certificat de calitate de moștenitor autorului acestora i se stabilește cota de 2/4 din masa succesorală de pe urma defunctului, iar pârâților cota de 1/4 pentru fiecare, fapt ce constituie o vătămare a dreptului patrimonial al reclamantelor asupra masei succesorale, având în vedere că în mod legal are cota de 1/1, iar acestea în calitate de moștenitoare legale ale defunctului respectiv au dreptul la întreaga masa succesorală și nu doar a unei cote de 2/4.
Reclamantele au arătat că potrivit art. 68 din Legea 36/1995 notarul public avea obligația să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt, iar în speță de față moștenirea defunctului fiind deschisă la 30 aprilie 1976, dezbaterea aceleiași moșteniri prin certificatul de calitate de moștenitor 163/4 iunie 1999 nu este legală, fapt care atrage nulitatea absolută totală a acestuia prin frauda la lege, deoarece pârâții nu au calitatea de moștenitor.
La data de 25 martie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând constatarea nulității absolute a Certificatului de Moștenitor nr. 184/30.04.1974 eliberat de Notariatul de Stat C ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului decedat la 29 iunie 1972 și să se constate că autoarea acestora (fosta ) decedată la data de 7 nov 1987, are calitatea de moștenitoare a tatălui sau, prin acceptarea tacită a succesiunii acestora (cauză care a făcut obiectul dosarului -).
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt descendenți de gradul I al defunctei fostă; că în anul 1972 decedat bunicul acestora, care a locuit împreună cu și soțul acesteia G și că la decesul lui, mama lor a acceptat succesiunea rămânând în posesia tuturor bunurilor mobile succesorale ale defunctului.
Au mai arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr. 163/1999, defunctul, autorul pârâtelor, a declarat faptul că "nu are cunoștință de dezbaterea unei succesiuni rămasă de pe urma defunctului " și tot acesta declarat că moștenitori ai lui sunt acestea, cum și reclamanții, declarație corectă și în același timp morală, avându-se în vedere că eliberarea Certificatului de Moștenitor nr. 184/1974 s-a făcut fără ca defuncta să fi avut cunoștință de existența lui și că în plus, din răspunsul fostului Notariat de Stat reiese că în legătură cu certificatul de moștenitor nr. 184/1974 nu există declarații de renunțare.
De asemenea, au susținut reclamanții că la eliberarea Certificatului de Moștenitor aceștia erau minori, având 14 și respectiv 5 ani și că despre existența acestuia au aflat odată cu cererea de chemare în judecată formulată de pârâte, prin care se solicita anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 163/4 iunie 1999 și că niciodată nu le-a contestat calitatea de moștenitor ai defunctului, dovada fiind certificatul de moștenitor de calitate nr. 163/1999 și nici de către moștenitorii lui, și, aspect rezultat chiar din procura judiciară nr. 1423/28 martie 2006 în care pârâtele împreună cu aceștia îl împuternicesc pe în vederea depunerii cererilor si îndeplinirii tuturor formalităților pentru obținerea drepturilor ce li se cuveneau conf. Legii 10/2001, Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 247/2005.
La data de 16 aprilie 2008, reclamanții au depus o cerere de modificare și completare a acțiunii de chemare în judecată, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 184/30.04.1974 eliberat de Notariatul de Stat local C la decesul lui, să se constate că autoarea acestora are calitatea de moștenitoare a defunctului său autor, alături de fratele său, prin acceptarea tacită a succesiunii, să se dispună anularea declarației de renunțare la succesiunea lui făcută de fostă, autentificat de fostul Notariat de Stat local C nr. 319/30.04.1974.
În motivarea acestei cereri precizatoare au arătat că la decesul lui autoarea lor, a acceptat succesiunea, rămânând în posesia tuturor bunurilor imobile succesorale ale acestuia, cum și în posesia unui teren loc de casa în supraf. de 800. situat în com. și casa de locuit compusă din 3 camere, 1 sală, anexe gospodărești și prăvălie, construcții care au fost ridicate de către defunctul și soția acestuia, că ulterior, împreună cu G au demolat imobilul și au ridicat o nouă construcție pe terenul respectiv și că în posesia lui au rămas și următoarele bunuri mobile: 3 paturi, 3 șifoniere, aragaz cu butelie, masă, bucătărie și scaune, covoare, cum și libretul CEC seria 316-112-- ce a fost preluat de autorul pârâtelor.
La circa 1 an și 10 luni de la decesul lui, și fratele său G renunță expres la succesiunea lui, fiind declarat unic moștenitor doar în calitate de fiu, sens în care s-a eliberează Certificatul de Moștenitor nr. 184/30.04.1974; că a încheiat cu autorul pârâtelor - defunctul - "un partaj voluntar", în sensul că aceasta să rămână în posesia tuturor bunurilor mobile și imobile existente la momentul decesului lui, iar autorul pârâtelor să preia libretul CEC, context în care renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de efect juridic asupra actului inițial de acceptare, deoarece acțiunea succesorală este un act juridic unilateral și în principiu irevocabil, astfel că cel care a acceptat moștenirea nu mai poate reveni asupra acceptării, operând regula de drept comun potrivit căreia actul juridic este irevocabil de la formarea lui, în afara cazurilor prevăzute de lege.
La data de 25 martie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că terenul în suprafață de 2190. situat în B, - -, nr. 331, sector 4, obținut prin revendicare în baza deciziei civile 448/2007 a Curții de Apel București, a constituit și constituie bun comun al defuncților și, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 4282/1934, în cote de fiecare (cauză care a făcut obiectul dosarului -).
În motivarea acestei cereri reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților și în calitate de nepoți de fiica postdecedată, respectiv de nepoată și soție supraviețuitoare de fiu postdecedat, calitate în care moștenesc o cotă succesorală de 2/4 din masa succesorală urmare decesului defunctei, fostă, decedată la data de 21 ian 1970, iar restul cotei de 2/4 aparține pârâtelor ca urmare a decesului defunctului la data de 1 martie 2006, că în anul 1934 bunicul acestora a cumpărat suprafața de 2479,65. teren situat în B, - -, nr. 331, sector 4 și că deși în respectivul act apare doar, acesta fiind căsătorit încă din anul 1923 cu, potrivit certificatului de căsătorie nr.27/ 23.07.1923, bunul respectiv este un bun dobândit în timpul căsătoriei, așa cum prevăd dispozițiile Legii 319/1944 și ale Codului familiei, în cota de fiecare.
Din căsătoria autorilor acestora au rezultat patru copii și anume decedată la 7.11.1987, lăsând ca moștenitori reclamanții și pe G în calitate de soț supraviețuitor, decedat; decedat la 1.03.2006 lăsând ca moștenitori legali pe în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de fiică a acesteia; G decedat la 4.11.1977 și de asemenea decedat; cei doi neavând moștenitori.
Au mai arătat că odată cu apariția legilor proprietății a revendicat în baza certificatului de moștenitor 184/30.04.1974 un teren în suprafață de 2479,65. situat în B, - -, nr. 331, sector 4, teren trecut în proprietatea statului prin decret de expropriere, certificat de care aceștia nu au avut cunoștință până în prezent, cauza făcând obiectul dos. 34723/2005 aflat pe rolul Judecătoriei sector 4 B; că la rândul lor au solicitat la data de 25 martie 1998 Primăriei sector 4 B restituirea suprafeței de 2479,65. situată în - -, nr. 331, proprietatea defunctului și, potrivit actului de vânzare cumpărare nr. 4282/1934.
Concluzionând, reclamanții au învederat că este de necontestat că defuncții și sunt coproprietari ai suprafeței de 2479,65. situat în B, - -, nr. 331, sector 4, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4282/1934 de Tribunalul Ilfov, secția Notarială.
Instanța a dispus conexarea dosarelor nr. - și - la dosarul nr-, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 164 Cod pr. civ. întrucât între cele trei cauze există legătură, acestea având aceleași părți și același obiect.
Pârâții și au formulat în cauză întâmpinare la acțiunea reclamantelor, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar la acțiunile formulate de reclamante, devenite "cereri reconvenționale" în prezentul dosar, reclamantele au solicitat respingerea acestora pentru considerentele reținute în dosarul nr. -.
S-au invocat excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune al pârâtelor prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 184/30.04.1974 și constatarea calității de moștenitoare a autoarei pârâților, cererea putând fi caracterizată ca având regimul juridic a unei petiții de ereditate, care, fiind o acțiune reală, se prescrie în termen de 3 ani. În acest context s-a mai arătat că autoarea pârâților, neacceptând succesiunea în termenul de 6 luni de la deschiderea acesteia într-o acțiune de petiție de ereditate, a pierdut prin prescripție calitatea de succesor, astfel că nici o petiție de ereditate nu mai poate fi admisibilă și că pe de altă parte, în speță nu poate fi vorba de existența unor cauze de nulitate absolută rezultată din încălcarea unor condiții imperative ale legii. S-a invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a pârâților, avându-se în vedere că potrivit art. 696 cod civil, "eredele ce renunța este considerat că nu a fost niciodată erede", adică străin de moștenire cu efecte retroactive de la data deschiderii moștenirii și, pe cale de consecință, moștenitorii renunțători G și sunt lipsiți de orice drept asupra activului moștenirii, iar potrivit art. 698 cod civil eredele renunțător nu poate fi reprezentat niciodată, astfel că reclamanții nu au calitate procesuală activă.
S-a invocat, de asemenea, de către pârâți, excepția lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, reclamantele au solicitat respingerea cererii reconvenționale întrucât nu a acceptat tacit succesiunea la decesul lui, respectiv 29 iulie 1972, atâta vreme cât a declarat în mod expres că renunță la succesiunea acestuia și că actele de conservare, de îngrijire și administrare provizorie nu constituie, prin ele însele, acte de primire a moștenirii iar nu a întreprins nici un act de dispoziție juridică prin care să demonstreze că a acceptat tacit succesiunea.
Au mai precizat reclamantele că pârâții au avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor nr. 184/1974, deținându-l în original și, în plus, soțul pârâtei, pe nume, a fost mandatat de să îi reprezinte interesele cu privire la revendicarea imobilul din B, sens în care a depus copie după acest certificat, că de totală rea-credință, pârâții au ținut ascuns acest certificat despre care acestea nu au avut cunoștință, fiind induse în eroare de către pârâți, sens în care au făcut demersuri cu privire la evoluția cererii de revendicare a imobilului din B autorului, ocazie cu care au aflat de existenta acestui certificat.
S-a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității cererii introduse de reclamanți, având ca obiect constatarea faptului că terenul în suprafață de 2190. situat în B, - -, nr. 331, sector 4, este bun comun al soților și (dosar -), acțiune care este o petiție de ereditate, reclamanții solicitând să li se recunoască în fapt calitatea de moștenitori legali ai defunctului și și implicit masa succesorală a acestora.
De asemenea s-a invocat si prin această întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active, invocându-se dispoz. Art. 696 cod civil cum și 698 cod civil, în sensul că atâta vreme cât este singurul acceptant al moștenirii, acesta are dreptul la întreaga masă succesorală, în timp ce pârâții nu sunt îndreptățiți la acest drept, neavând astfel calitate procesuală activă în cauză. S-a mai arătat că cererea de revendicare a terenului în suprafață de 2190. situată în B,-, sector 4, fost făcută doar de în nume personal, în calitate de unic moștenitor al defuncților și, astfel că efectele soluționării acestei cereri nu se răsfrâng asupra persoanelor care nu au formulat o astfel de cerere, respectiv a pârâților.
Soluționând cauza prinsentința civilă nr.2619/02.10.2008, Judecătoria Călărașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor și, invocată de către pârâții și, a admis excepțiile inadmisibilității, prescripției, lipsei calității procesuale active și lipsei interesului invocate de reclamantele și, referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții și (dosar -, dosar -, conexate la dosarul -), iar pe fondul cauzei, a admis acțiunea formulată de reclamantele și și a dispus anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 163 din 4 iunie 1999 emis de BNP, ca fiind lovit de nulitate absolută.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții și împotriva reclamantelor și (dosar -, dosar -, conexate la dosarul -), iar pârâții au fost obligați la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declaratapelpârâții-reclamanți și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1) Instanța de fond a omis să analizeze în mod temeinic solicitarea reclamantelor privitoare la motivele de anulare a certificatului de calitate de moștenitor nr.163/1999 și n-a avut în vedere că frauda nu se prezumă, ci se dovedește, că prin eliberarea certificatului de calitate de moștenitor moștenitorii prezenți și-au recunoscut drepturile succesorale și că potrivit certificatului eliberat de Camera Notarilor Publici B rezultă că procedura succesorală privind-o pe defuncta - decedată la 21.01.1970 - nu a fost înregistrată pe rolul fostului Notariat de Stat C, deci fiind vorba de două succesiuni total diferite nu s-a avut în vedere că autoarea lor, ar fi acceptat tacit succesiunea mamei sale cu care a locuit până la decesul ambilor părinți, astfel că reținerea că doar ar fi acceptat succesiunea lui este greșită.
2) Instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor, întrucât acțiunea în anulare este prescriptibilă în termen de 3 ani calculat de la data eliberării certificatului, care a fost depășit de mult de reclamante la data promovării prezentei acțiuni.
3) Calitatea lor de moștenitori nu mai poate fi pusă la îndoială de reclamante dacă ea nu le-a fost contestată de autorul lor și rezultă din menționarea lor în titlul de proprietate -/2002 și în procura judiciară 1423/2006 în care-l împuternicesc pe în vederea obținerii drepturilor ce le reveneau conform Legilor proprietății de pe urma autorului comun.
4) Acceptarea tacită de către autoarea lor a succesiunii tatălui său reiese din însușirea bunurilor mobile ale acestuia, dar și din faptul că a demolat imobilul bun succesoral în anul 1972, iar pe terenul masă succesorală a construit împreună cu soțul său G un nou imobil casă de locuit, astfel încât renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de orice efect juridic asupra actului inițial de acceptare întrucât operează regula de drept comun potrivit căreia actul juridic este irevocabil de la formarea lui.
Prindecizia civilă nr. 57/A/18.03.2009, Tribunalul Călărașia respins apelul formulat de către pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2619/02.- (dosar nr-) și îndreptată prin încheierea din 03.11.2008 ale Judecătoriei Călărași.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că eliberarea unui al doilea certificat de moștenitor (cu conținut diferit în privința moștenitorilor) după același autor este nelegală, întrucât notarul public avea obligația, anterior emiterii acestuia, să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt de notar public din aceeași circumscripție și să cerceteze, în acest scop, registrul de evidență al succesiunilor, potrivit regulamentului (art.68 al.4 și art.86 din Legea 36/1995), lucru pe care nu l-a făcut din moment ce printre actele înaintate instanței (existente la filele 51-62 din dosarul de fond) nu se află și un certificat similar celui eliberat apelantului care însă o privește pe defuncta și cum dezbaterea succesiunii acesteia nu formează obiectul cauzei, au fost înlăturate ca lipsite de interes criticile cuprinse în primul motiv de apel privind cota succesorală dobândită de autoarea apelanților de la mama acesteia întrucât acestea încalcă dispozițiile art. 294 Cpc.
Chiar în condițiile în care moștenitorul beneficiar al moștenirii dezbătute prin primul certificat de moștenitor a acceptat eliberarea celui de-al doilea, fără a contesta calitatea celorlalți doi moștenitori, în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind nelegală emiterea celui de-al doilea, întrucât el a fost emis cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, deci sancțiunea aplicabilă acestuia este nulitatea sa datorată fraudării legii.
În aceste condiții și excepția prescripției dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor a fost apreciată ca nefondată, deoarece acțiunea reclamantelor a privit constatarea nulității absolute a acestui act, deci conform art.2 din Decretul 167/1958 ea este imprescriptibilă și nu supusă prescripției de 3 ani.
Cât privește actele și faptele de acceptare tacită a moștenirii autorului de către mama apelanților, tribunalul a constatat că acestea nici nu au fost dovedite, dar nici nu au relevanță juridică, în raport de faptul că aceasta a renunțat expres la moștenirea tatălui său, situație în care instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.696 cod civil, potrivit cărora eredele este considerat străin de moștenire în mod retroactiv de la data deschiderii acesteia, iar conform art.698 Cod civil acesta nici nu poate fi reprezentat niciodată.
La data de 25.05.2009 apelanții - și au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 57/ A pronunțată la 18.03.2009 considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Instanța a omis să analizeze în mod temeinic solicitarea reclamantelor privitoare la anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 163/4 iunie 1999, întrucât pentru a se stabili dacă eliberarea acestuia nu este legală, fapt care ar atrage nulitatea absolută totală prin fraudă la lege, ar trebui mai întâi, să se stabilească dacă s-a fraudat legea și de către cine, întrucât frauda nu se prezumă, ci trebuie întotdeauna dovedită; or, prin eliberarea certificatului de calitate de moștenitor, moștenitorii prezenți în fața notarului și-au recunoscut drepturile succesorale și au solicitat eliberarea certificatului, între ei, intervenind un acord de voință, adică o convenție încheiată pe această cale, astfel aceste persoane nu mai pot să atace conținutul certificatului, cu atât mai puțin moștenitorii acestora.
Au mai arătat recurenții că din certificatul eliberat de Camera Notarilor Publici B, rezultă că, procedura succesorală privind pe defuncta ( ), decedată la data de 21.01.1970, ultimul domiciliu în Com., Jud. C, nu a fost înregistrată pe rolul fostului Notariat de Stat C sau a vreunui Notarial Public din Jud. C, astfel că în urma decesului bunicilor și, în anul 1970, respectiv 1972, se observă că este vorba de două succesiuni total diferite, o succesiune a fost deschisă în anul 1970, la decesul bunicii reclamanților, iar cealaltă în anul 1972, la decesul lui, fiecare dintre succesiuni având moștenitori diferiți.
Susțin recurenții și că afirmația pârâtelor că defuncta nu ar fi întreprins nici un act prin care să demonstreze că a acceptat tacit succesiunea mamei sale, deschisă la data decesului, respectiv 21.01.1970, și că aceasta ar fi fost acceptată tacit doar de către, este greșită, întrucât, aceasta a locuit împreună cu părinții săi, și, acceptând tacit succesiunea acesteia împreună cu tatăl sau.
Susținerea pârâtelor ca autoare a reclamanților ar fi renunțat la moștenirea mamei sale, și că autorul lor ar fi singurul moștenitor al acesteia este falsa, întrucât nu s-a făcut dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei bunici, iar aceasta nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite a moștenirii lăsate de.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantelor, recurenții au arătat că acțiunea în anulare este o acțiune prescriptibilă, într-un termen de trei ani, moment depășit deja, raportat la data eliberării acestui certificat de calitate de moștenitor, și la data promovării prezentei cereri, întrucât acțiunea în anulare promovată este supusă prescripției în termenul prevăzut de art. 3, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Acțiunea în anulare a unui act juridic poate fi formulată în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data când s-a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, conform art. 9, alin. 2 din decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Susțin recurenții și că nu le-a fost niciodată contestată calitatea de moștenitori al lui de către autorul reclamantelor, dovada existentă certificatului de calitate de moștenitor a cărei anulare se solicită și eliberat în urma declarației lui făcută la Notariat, în sensul că nu s-a dezbătut succesiunea pe numele lui și totodată, declara că suntem moștenitorii acestuia și că moștenitorii lui sunt menționați și în titlul de proprietate nr. -/07.02.2002 ridicat de către autorul reclamantelor, originalul aflându-se la moștenitoarele lui.
De altfel reclamantele confirmă faptul că pârâții au calitatea de moștenitori ai lui, atunci când în procura judiciară nr. 1423/28.03.2006, alături de aceștia, îl împuternicesc pe în vederea obținerii drepturilor ce le reveneau conform Legilor proprietății privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietatea defunctului și chiar în întâmpinarea depusă de și în dosarul nr. -, în care se arată că au aflat de existența certificatului de moștenitor nr. 184/1974 pentru că ar fi făcut demersuri cu privire la evoluția cererii de revendicare a imobilului din B, acest lucru nefăcând altceva decât să confirme, încă o dată, că acestea aveau cunoștință de existența certificatului de calitate de moștenitor nr. 163/1999, în baza căruia s-a solicitat de către autorul acestora, revendicarea imobilului din
Au arătat recurenții că autoarea lor a acceptat succesiunea tatălui său, în sensul că și-a însușit bunurile mobile ale acestuia, iar cu privire la imobilul-casă bun succesoral, demolat în anul 1972 de către autoarea lor, care împreună cu tatăl lor G și-a ridicat o nouă construcție pe terenul aferent casei, au susținut că demolarea casei are valoarea unui act de acceptare tacită a moștenirii, fiind un act de dispoziție materială îndeplinit de către aceasta asupra bunurilor succesorale, întrucât demonstrează un comportament de proprietar, renunțarea ulterioară la succesiune fiind lipsită de efect juridic asupra actului inițial de acceptare, deoarece acțiunea succesorală este un act juridic unilateral și în principiu, irevocabil.
La data de 18.09.2009, intimatele și au depusîntâmpinarela dosarul cauzei, susținând în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost în mod corect soluționată de instanțele de fond când au reținut că aceasta este imprescriptibilă, că cererile recurenților-pârâți și sunt inadmisibile și prescrise, că s-a stabilit faptul că nu a avut loc acceptarea tacită a moștenirii defunctului de către autoarea recurenților -, iar pe fondul cauzei, intimatele au arătat că în mod legal și temeinic s-a stabilit că și nu sunt moștenitorii legali ai defunctului.
Examinând criticile formulate, Curtea constată caracterul nefondat al acestora, pentru următoarele considerente:
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deși recurenții reiau în mare măsură criticile formulate în apel, astfel că instanța de recurs va analiza în raport de aceste dispoziții legale dacă s-au aplicat și interpretat corect normele juridice în materia succesiunii cu privire la acceptarea moștenirii și renunțarea la succesiune.
Recurenții afirmă în mod nefondat că autoarea lor a acceptat tacit succesiunea tatălui ei, prin însușirea bunurilor mobile ale acestuia și demolarea în anul 1972 casei ce a aparținut părinților săi, și, astfel că renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de efect juridic asupra actului inițial de acceptare.
Aceasta deoarece dacă succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700.civ, se stinge dreptul său de a accepta succesiunea și, odată cu acest drept, se stinge în mod retroactiv și titlul de moștenitor.
În consecință, stingerea prin prescripție a dreptului de opțiune atrage stingerea vocației succesorale.
Primirea moștenirii este totdeauna o facultate pentru persoana care are vocație succesorală. Din punctul de vedere al modalității de exprimare a voinței moștenitorului, acceptarea poate fi expresă, când este făcută printr-un înscris, sau tacită, în cazul când, deși nu există un asemenea înscris, persoana în cauză a săvârșit acte din care rezultă în mod neîndoios că și-a asumat calitatea de moștenitor (plăți de impozite pentru bunuri succesorale, intrarea în posesia sau folosirea acestor bunuri, introducerea unei acțiuni succesorale).
Este un act care se referă la întreaga masă, ea neputând fi făcută numai în parte sau numai în beneficiul unuia sau unora dintre moștenitori.
Curtea a constatat că în mod corect prima instanță și instanța de apel au reținut că autoarea recurenților nu numai că nu a întreprins acte de dispoziție juridică în sensul prevederilor art. 621. civ, prin care să demonstreze că a acceptat tacit succesiunea, ci a renunțat la moștenirea tatălui său -, prin act juridic unilateral, expres și solemn, prin care a declarat că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând în acest fel, cu efect retroactiv, vocația sa succesorală și devenind străină de moștenire.
Renunțarea la moștenirea lui de către îndeplinește, pe lângă condițiile de fond speciale, care țin de neexercitarea anterioară a dreptului de opțiune succesorală prin acceptare, și condiția de validitate de a fi dată în fața notarului public, precum și condiția de opozabilitate, care constă în înscrierea sa în registrul special (filele 7-8 și 10 din dosarul de fond).
Mai susțin recurenții că în mod greșit s-a reținut că eliberarea certificatului de calitate de moștenitor nr. 163/1999 nu este legală, întrucât trebuia să se dovedească dacă s-a fraudat legea și de către cine, pentru a se constata că a intervenit nulitatea absolută a acestui certificat.
Frauda la alege presupune manoperele dolosive utilizate de către părți la încheierea sau executarea unei convenții, care au ca scop încălcarea (nerespectarea) unor prevederi imperative ale legii.
Sancțiunea juridică a convenției încheiate prin fraudă la lege sau a actului de executare a convenției îndeplinit prin fraudă este nulitatea acestora.
legii presupune încălcarea sau nesocotirea întemeiată a dispozițiilor legale cu prilejul încheierii sau executării unui act juridic, sancționată de asemenea cu nulitatea actului juridic.
Din analiza celor două certificate de moștenitor nr. 184/30.04.1974 eliberat de Notariatul de Stat Local C și 163/4.06.1999 eliberat de Biroul Notarului Public se constată faptul că ambele au fost emise cu privire la succesiunea defunctului ( ), decedat la 29 iulie 1972.
Potrivit dispozițiilor art. 68 al. 4 și art. 86 din Legea nr. 36/1995 pecum și ale art. 43 și 74 din Regulamentul de aplicare a Legii 36/1995, notarul public are obligația, anterior emiterii certificatului de moștenitor, să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt de notar public din aceeași circumscripție și să cerceteze, în acest scop registrul de evidență al succesiunilor, obligația pe care Curtea constată că notarul nu și-a îndeplinit-o, întrucât la dosarul cauzei nu se află printre actele înaintate de biroul acestui notar (filele 51 - 62 dosar fond) și nu certificat eliberat de Camera Notarilor Publici B, care să ateste efectuarea acestor verificări.
Ca atare, instanța de recurs constată că au fost nesocotite intenționat dispozițiile legale imperative anterior menționate, ceea ce în mod corect au reținut și instanțele de fond, sancțiunea juridică a actului încheiat în acest mod, fiind nulitatea absolută.
Pe cale de consecință, nu au relevanță în soluționarea cauzei, susținerile recurenților privind necontestarea calității lor de moștenitori de către la eliberarea celui de-al doilea certificat nr. 163/1999, în condițiile în care pentru considerentele expuse anterior, sancțiunea aplicată acestui act juridic privește încălcarea dispozițiilor legale cu prilejul încheierii lui.
De asemenea, nu prezintă relevanța nici criticile acestora privind succesiunea defunctei ( ), întrucât instanța nu a fost învestită cu dezbaterea moștenirii acesteia, recurenții tinzând la completarea cauzei juridice a cererii lor și în recurs, completare inadmisibilă, în raport de prevederile art. 294 alin. 1 raportat la art. 316 Cod procedură civilă.
Regimul juridic aplicabil nulității absolute este diferit de cel al nulității relative, prima poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată, precum și din oficiu, de către procuror sau instanța de judecată, acțiunea în constatarea nulității fiind imprescriptibilă.
Argumentele recurenților privind confirmarea calității lor de moștenitori ai lui, de către reclamantele intimate, prin mandatul pe care l-a primit (soțul recurentei ) prin procura judiciară nr. 1423/28.03.2006, pentru a obține drepturile ce le reveneau conform legilor proprietății privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietatea defunctului, vor fi de asemenea înlăturate, întrucât prin aceste legi, moștenitorii fostului proprietar au fost de drept repuși în termenul legal substanțial de acceptare a moștenirii autorului lor, exclusiv cu privire la imobilele care constituie obiectul reglementărilor cuprinse în aceste legi.
Pentru considerentele ce preced, Curtea nu a reținut incidența în cauză a motivului de modificare invocat de recurenți, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-pârâți și împotriva deciziei civile nr.57.A din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași --Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /Tehnored. AP/ 2 ex.
Tribunalul Călărași, Jud. G,
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Antonela Cătălina
