Anulare act. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (276/2009)
Completul 2
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 09.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 11.05.2009, formulate de recurentul - reclamant în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cererea soluționându-se fără citarea părților, conform art. 281 alin. 2.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea reține cererea spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4.06.2009, recurentul - reclamant, parte în dosarul nr- (276/2009) a solicitat instanței, între altele, să dispună îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință de la termenul din 11.05.2009, arătând că nu la interpelarea instanței, ci aducând argumentul - cele patru fotografii ale imobilului, pentru existența neseriozității prețului contractului 2610/90, a făcut precizarea că 20.000 lei, inserat în actul de înstrăinare este un preț de batjocură și nu un preț serios și nu cum în mod greșit este consemnat în încheiere că valoarea imobilului raportat la momentul introducerii acțiunii este de 20.000 lei vechi.
La solicitarea instanței, s-a întocmit un referat de către grefierul de ședință de la acea dată cu privire la conținutul notelor de ședință întocmite la termenul respectiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că între notele de ședință întocmite de grefierul de ședință la acea dată, potrivit cărora recurentul a arătat că valoarea casei este de 20.000 lei raportat la momentul introducerii acțiunii și conținutul încheierii de la termenul din 11.05.2009, conform căreia "La interpelarea instanței, recurentul reclamant arată că valoarea imobilului raportat la momentul introducerii acțiunii este de 20.000 lei" există concordanță cu privire la aspectul invocat de către recurent.
Față de aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 281.pr.civ. Curtea urmează să respingă cererea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE:
Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 11.05.2009, formulate de formulate de recurentul - reclamant în contradictoriu cu intimatul - pârât, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
I -
Dosar nr-(276/2009)
Completul 2
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125
Ședința publică de la 29.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 137 din 11.11.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
are ca obiect nulitate contract vânzare cumpărare.
La apelul făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant, personal, și intimatul pârât, prin avocatul, în baza împuternicirii nr. 40/11045/2009, eliberate de Baroul Giurgiu (fila 13).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la datele de 19.05.2009, 1.06.2009, 4.06.2009 și 23.06.2009, recurentul - reclamant a depus la dosar o serie de cereri.
Se mai învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 29.05.2009 Institutul Național de Statistică - Direcția Informații Statistice și Relații cu Publicul a depus adresa nr. -/28.05.2009, privind relațiilor solicitate de instanță la termenul anterior.
Recurentul reclamant depune la dosar concluzii, la care sunt atașate un set de înscrisuri.
Apărătorul intimatului - pârât verifică înscrisurile depuse de către recurentul - reclamant.
Recurentul - reclamant, personal, la interpelarea instanței, învederează că nu are asupra sa carte de identitate, pentru a se efectua îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință de la termenul anterior, privind datele consemnate de grefiera de la acel termen de judecată, motiv pentru care înțelege să renunțe la această cerere.
Curtea ia act ca recurentul - reclamant înțelege să renunțe la cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de ședință de la termenul anterior, privind datele cărții de identitate menționate și consemnate în aceasta.
Recurentul - reclamant personal arată, cu privire la cea de a doua cerere de îndreptare a erorii materiale, strecurate în încheierea de ședință, că s-a consemnat faptul că ar fi învederat instanței că valoarea imobilului era de 20.000 lei, aspect care nu este însă adevărat, deoarece s-a referit la faptul că prețul de vânzare al imobilului a fost neserios pentru nivelul anul 1990.
Apărătorul intimatului - pârât învederează că nu a înțeles cele relatate de către recurentul - reclamant la termenul anterior, privind prețul de vânzare al imobilului.
Curtea urmează a se pronunța cu privire la cele menționate de către recurentul - reclamant, prin încheiere de ședință, după efectuarea unui referat privind cosemnările grefierului de ședință de la termenul anterior.
Curtea pune în discuție, ca motiv de ordine publică, nulitatea hotărârii recurate pentru nelegala constituire a completului potrivit corectei calificări a căii de atac, în raport de caracterul evaluabil în bani al prezentului litigiu este, de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă și de decizia în interesul legii nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul - reclamant, personal, solicită respingerea excepției, deoarece dorește ca prezenta cauza să fie soluționată în această instanță, având în vedere totodată și faptul că la momentul judecării cauzei la Tribunalul Giurgiuis -a spus să solicite strămutarea judecării cauzei.
Apărătorul intimatului - pârâtă solicită respingerea excepției, deoarece valoarea imobilului este de peste 100.000 lei.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere concluziile scrise aflate la dosar, cât și faptul că din toate înscrisurile aflate la dosar rezultă că intimatul - pârât a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu tatăl lor prin violente psihice, fizice și încercarea de otrăvirea acestuia, ceea ce rezultă din declarația dată de acesta cât și de răspunsurile sale la interogatoriu, aflate la dosar. Solicită să se aibă în vedere totodată că, pe tot parcursul procesului, a făcut vorbire de faptul că prețul de vânzare al imobilului pentru nivelul anul 1990 fost neserios, că a fost făcută vânzarea lucrului altuia, că el și tatăl său au lucrat la ridicarea și refacerea imobilului. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului - pârât solicită respingerea recursului, avându-se în vedere că a fost soluționată cauza pe aspectul fraudării legii, că există autoritate de lucru judecat cu privire la succesiunea tatălui, cât și cu privire la neindicarea în contractul de vânzare cumpărare a prețului stabilit, aspect care a fost soluționat în primul ciclu procesual Solicită acordarea cheltuielilor de judecată sens în care depune la dosar, chitanța nr. 154/26.02.2009.
Recurentul - reclamant, în replică, învederează că a făcut vorbire de faptul că prețul de vânzare al imobilului a fost neserios la nivelul anului în care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 09.05.2003 pe rolul Judecătoriei Giurgiu sub nr. 2655/2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2610/1990, încheiat între tatăl său, și pârât, pentru absența prețului și fraudarea intereselor sale de către cele două părți.
Prin sentința civilă nr. 1469/18.06.2003 pronunțată în dosarul nr. 2655/2003, Judecătoria Giurgiua admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 1643/25.04.2002 pronunțate de Judecătoria Giurgiu, irevocabilă prin decizia civilă nr. 815/3.04.2003 a Curții de Apel București, părțile s-au mai judecat, prezenta cerere formulată de reclamant având același obiect, fiind întemeiată pe aceeași cauză și este formulată împotriva aceluiași pârât, fiind astfel întrunită tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 Cod civil, respectiv, părți, obiect și cauză.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 21.07.2003, a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la 21.08.2003, sub nr. 3350/2003.
Prin decizia civilă nr. 326/07.10.2003 pronunțată în dosarul nr. 3350/2003, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant.
Împotriva acestei decizii, la data de 12.01.2004, a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat la data de 23.01.2004, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă, sub nr. 434/2004.
Prin încheierea din 18.03.2004, în temeiul dispozițiilor nr.OUG 58/2003, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.04.2004, sub nr.16576/A/2004.
Prin rezoluția Președintelui, în conformitate cu dispozițiile art. II al. 1, 2 și 3 din Legea nr. 195/2004, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre soluționarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată la data de 23.08.2004, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, sub nr. 4099/2004.
Prin decizia civilă nr. 1281/06.12.2004, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca neîntemeiată excepția de nulitate a recursului; a admis recursul declarat de recurentul-reclamant; a casat decizia recurată și a reținut cauza în vederea judecării apelului de către Curtea de Apel București, ca instanță de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 25.01.2005, sub nr. 466/2005 (număr în format nou -).
Prin decizia civilă nr. 640A/18.04.2005 pronunțată în dosarul nr. 166/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 1469/18.06.2003 pronunțate de Judecătoria Giurgiu.
Prin decizia civilă nr. 523A/02.10.2006 pronunțată în dosarul nr. -, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 640/A/2005 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie pronunțate în dosarul nr. 466/2005, formulate de apelantul-reclamant, ca tardiv formulată.
Împotriva deciziei civile nr. 640/A/15.04.2005, la data de 06.05.2005 a declarat recurs reclamantul, care a fost înregistrat la 25.05.2006 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 7479/2005.
Prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, în conformitate cu dispozițiile art. II alin.1-4 din Legea nr. 219/06.07.2005, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată la data de 01.09.2005 pe rolul Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă, sub nr. 3433/2005 (număr unic -).
Prin decizia civilă nr. 2124/22.11.2006 pronunțată în dosarul 3433/2005 (număr unic -), Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant; a casat decizia recurată și a trimis cauza la același tribunal pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că, deși din actele dosarului reieșea clar că reclamantul a invocat două motive de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare atacat, anume lipsa prețului și vânzarea bunului altuia cu cauză ilicită, constând în intenția părților de fraudare a drepturilor reclamantului, prin decizia civilă nr. 640/2005, Curtea se pronunță exclusiv asupra lipsei prețului ca motiv de nulitate, ignorând cu desăvârșire cel de-al doilea motiv de nulitate precizat mai sus.
Cauza a fost înregistrată la data de 21.02.2007, pe rolul Tribunalul Giurgiu, sub nr. -.
Prin decizia civilă nr. 55/20.04.2007, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în baza art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant; a desființat sentința civilă nr. 1469/18.06.2003 pronunțată de Judecătoria Giurgiu și a trimis cauza spre rejduecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Giurgiu; a obligat intimatul la plata către reclamant a sumei de 5,15 RON, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin cererea ce a format obiectul dosarului nr. 2655/2003, astfel cum a fost completată la data de 20.05.2003, reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2610/1990, încheiat între tatăl său, în calitate de vânzător și fratele său, în calitate de cumpărător, pentru lipsa prețului și fraudarea sa de către vânzător prin vânzarea lucrului altuia, obiectul vânzării constituindu-l imobilul casă de locuit compusă din 4 camere, deși din certificatul de moștenitor emis după defuncta, rezultă că imobilul era compus din 3 camere, la a patra cameră având dreptul reclamantul.
În raport de hotărârile pronunțate pe tot parcursul procesului, tribunalul a constatat că asupra cauzelor de nulitate invocate de reclamantul prin cererea de chemare în judecată a pârâtului, astfel cum a fost completată și precizată, Judecătoria Giurgiu nu s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1469/18.06.2003.
Cauza a fost reînregistrată, la data de 15.06.2007, pe rolul Judecătoriei Giurgiu.
Prin sentința civilă nr. 308/18.01.2008 pronunțată în dosarul nr. -, Judecătoria Giurgiua respins cererea formulată de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 23.08.1990, între și pârâtul s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care primul a transmis dreptul de proprietate către cel de-al doilea, asupra imobilului constând în teren în suprafață de 1000. și casă de locuit compusă din 4 camere, trei holuri, bucătărie, baie, situat în. S, nr. 258, jud.
Prin contractul încheiat, vânzătorul și-a rezervat dreptul de habitație viageră asupra ultimei camere din construcție, situate lângă bucătărie și cu accesul normal la dependințe.
Contractul arată că prețul vânzării este în sumă de 20.000 lei, sumă pe care vânzătorul declară că a primit-o în întregime de la cumpărător, mai înainte de semnarea actului, iar la data autentificării se transmite posesia de fapt și de drept a imobilului cumpărătorului - pârât în prezenta cauză.
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 09.05.2003, reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2610/1990 și, așa cum și-a precizat ulterior cererea, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului.
Reclamantul a susținut, ca motive de nulitate absolută a actului criticat, lipsa prețului, ca element de esența vânzării-cumpărării, și cauză ilicită a acestuia prin vânzarea lucrului altuia, fapt cunoscut de ambele părți contractante.
A mai pretins reclamantul că la încheierea actului a fost încălcat dreptul său de proprietate dobândit prin moștenire de la mama sa.
Instanța a reținut că reclamantul a înțeles să promoveze o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare în calitatea sa de erede al defunctului, tatăl său, și afirmă interesul personal și direct al repunerii în situația anterioară.
În ceea ce privește lipsa prețului din contract, prima instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1295.civ. acesta trebuia să existe și să fie stabilit în bani, iar conform art. 1303, 1304.civil să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil.
Din analiza contractului autentificat sub nr. 2610/1990, rezultă că s-a stabilit un preț, exprimat în bani, la nivelul sumei de 20.000 lei, pe care vânzătorul a declarat că l-a primit în întregime mai înainte de semnarea contractului.
Însăși actul juridic arătat dovedește că prețul există, a fost stabilit în bani, este determinat și este sincer, deoarece vânzătorul a primit prețul încă înainte de semnarea contractului.
În ceea ce privește seriozitatea acestui preț, instanța de fond, având în vedere valoarea la care a fost dimensionat de părți (20.000 lei), faptul că dreptul transmis a fost grevat de anumite sarcini stabilite în favoarea înstrăinătorului, a constatat că îndeplinește și această condiție.
Referitor la cauza nelicită a contractului invocată de reclamant, având la bază fraudarea drepturilor acestuia în privința bunului obiect al convenției, deoarece părțile actului ar fi realizat vânzarea știind că bunul aparține reclamantului, instanța a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 674/1981, imobilul era proprietatea exclusivă a vânzătorului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 11.03.2008, a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu la 28.03.2008.
Prin decizia civilă nr. 137/11.11.2008 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul și l-a obligat să plătească intimatului, suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, sentința civilă nr. 1467/2003 fiind desființată, respectiv deciziile civile nr. 326/2003, 640A/2005 fiind casate în întregime, limitele rejudecării nu privesc doar cel de-al doilea motiv de nulitate.
În susținerea pretenției privind lipsa prețului, reclamantul a invocat recunoașterea la interogatorii și depozițiile de martori, dovezi administrate în alte cauze, caracterul sincer și neserios al acestuia, față de valoarea reală a imobilului.
dovezi pot fi luate în considerare în prezenta cauză ca înscrisuri, reclamantul fiind terț față de contract, putând proba cu orice mijloace de dovadă faptul pretins, în contra mențiunii din contract și în măsura în care justifică interesul legat de fraudarea drepturilor sale.
Ca atare, tribunalul a constatat că cele două motive de nulitate se impun a fi analizate deodată, întrucât chestiunea neplății prețului, luată separat, pune în discuție eventual rezoluțiunea contractului, sancțiune ce poate opera numai între părțile contractante.
Reținând din înscrisuri că la data întocmirii actului de vânzare-cumpărare, vânzătorul era proprietar al imobilului dobândit prin succesiune și respectiv ca parte din bun comun, construcția fiind edificată în timpul căsătoriei, potrivit și cu titlul de proprietate nr. 53524/1995, respectiv adeverințele ce atestă calitatea acestuia de membru cooperator deținând casă de locuit și teren aferent, că pretenția de anulare a certificatului de moștenitor pe considerentul neobservării calității de succesor al proprietarului inițial a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 378/1999 pronunțată de Judecătoria Giurgiu și prin sentința civilă nr. 781/2002, tribunalul a constat că legal și temeinic instanța fondului a hotărât asupra cererii reclamantului.
Astfel, împrejurarea că ulterior încheierii actului vânzătorul ar fi exprimat opinia neîncasării prețului nu probează, în sine, inexistența acestuia, de altfel vânzătorul neacționând pentru rezoluțiunea contractului.
Împrejurarea că prețul stabilit ar fi, după aprecierea reclamantului, derizoriu în raport cu valoarea reală sau prin comparație cu nivelul prețurilor convenite pentru vânzarea unor imobile cu aceeași întindere, nu justifică interesul anulării actului, câtă vreme părțile sunt libere în acordul lor de voință și nu se dovedește vătămarea drepturilor patrimoniale ce s-ar fi cuvenit reclamantului în legătură cu imobilul în cauză.
Cât privește diferența de întindere a imobilului între certificatul de moștenitor și contract, tribunalul a constatat că nu s-a înstrăinat peste partea cuvenită vânzătorului și cu încălcarea drepturilor reclamantului, deoarece calitatea de proprietar asupra construcției a fost dobândită prin succesiune și parte ca bun comun; calitatea de proprietar asupra terenului rezultă din certificatul de moștenitor, adeverința nr. 967/1990 și titlul de proprietate nr. 53524/1995, nevalorificându-se în timp eventuale drepturi succesorale sau de creanță rezultând din contribuția de edificare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 02.02.2009, reclamantul a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 4.02.2009, sub nr-.
În motivare, a arătat că a formulat prezenta acțiune în instanță la sugestia tatălui său, care a și declarat la proces, în dosarul nr. 3268/1994 al Judecătoriei Giurgiu, că a semnat contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate reclamantul a solicitat să se constate, la presiunea și amenințările cu moartea proferate de fratele reclamantului, și la un an de la data întocmirii actului la notar, așa cum rezultă și din răspunsul pe care l-a dat acesta la interogatoriul luat în dosarul nr. 1697/1995. De asemenea, tatăl celor două părți a declarat la interogatoriu că nu a fost vorba de bani, că certificatul de moștenitor nr. 674/1981 a fost nelegal întocmit și că fără presiunea psihologică la care a fost supus, cu informații despre starea de sănătate a fiului său, nu ar fi încheiat acest act.
Recurentul reclamant a arătat și că a mai formulat anterior o cerere referitoare la același contract, care a format obiectul dosarului nr. 5801/2001, judecătoria a constatat în acea cauză nulitatea absolută a contractului pentru lipsa prețului, și pentru că instanțele de control judiciar nu i-au dat câștig de cauză, a promovat o nouă acțiune în instanță prin care a solicitat constatarea nulității absolute pentru lipsa prețului și vânzarea lucrului altuia. Acțiunea respectivă a fost respinsă de același judecător pentru autoritate de lucru judecat - dosar nr. 2655/2003. Prin decizia civilă nr. 1281/06.12.2004, Curtea de Apel Bucureștia constatat că nu operează autoritatea de lucru judecat, și a admis recursul.
Recurentul reclamant a mai arătat că frauda la lege, invocată drept cauză de nulitate, comporta două aspecte: a) i s-a fraudat dreptul la moștenire după mama lor, și b) prin declararea unui preț de vânzare fictiv, de 20.000 lei, în 1990, pentru un imobil cu o suprafață construită de 175. din cărămidă, structura și planșeu din beton, parchet mozaic din stejar și instalații moderne, comparativ cu un preț declarat de 50.000 lei, în anul 1983, pe o casă cu două camere din chirpici, a fost fraudat și statul prin evaziune fiscală.
Afirmația instanței de apel precum că "împrejurarea că ulterior încheierii actului, vânzătorul ar fi exprimat opinia neîncasării prețului nu probează, în sine, inexistența acestuia, de altfel vânzătorul neacționând pentru rezoluțiunea contractului", este contrazisă de probele admise. "Vânzătorul nu a declarat la proces, în dosarul nr. 3268/1994, că nu a primit banii, el a răspuns la interogatoriul luat din oficiu că, la întocmirea acestui act, "nici nu a fost vorba de bani".
De asemenea, considerentul instanței de apel, precum că "valoarea reală sau prin comparație cu nivelul prețurilor convenite pentru vânzarea unor imobile cu aceeași întindere, câtă vreme părțile sunt libere în acordul lor de voință," este contrazisă de probele din dosar; cele două imobile nu sunt de aceeași întindere, unul are 175. vândut fictiv, în 1990, cu 20.000 lei și "cel cu aceeași întindere" are 30. din chirpici, vândut în 1983 cu 50.000 lei pe acte și 120.000 în realitate, așa cum declară vânzătoarele și cumpărătorul.
Recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la motivul de casare invocat din oficiu, prevăzut de art. 304 pct. 1.pr.civ. Curtea reține că, în primul rând, este necesar a se stabili dacă hotărârea judecătorească pronunțată de către Judecătoria Giurgiu la data de 18.01.2008 este supusă apelului, conform regulii generale instituite de art. 282 alin. 1.pr.civ. sau se încadrează în dispozițiile de excepție ale art. 2821.pr.civ. text de lege ce prevede că: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv -".
care există între redactarea actuală a art. 2821.pr.civ. și cea inițială, în forma avută până la intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 demonstrează voința legiuitorului de a extinde sfera hotărârilor judecătorești supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului, pusă în practică prin suprimarea, în două etape - cea de-a doua marcată de adoptarea Legii nr. 219/2005 - a posibilității exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității de soluționare a acestora.
Interpretarea teleologică a textului de lege menționat, în forma ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, impune concluzia că sintagma "litigiu care are un obiect evaluabil în bani" vizează orice litigiu care are la bază o acțiune în justiție prin care se tinde a se proteja un drept patrimonial.
Se deduce astfel că și acțiunea prin care se solicită desființarea unui contract de vânzare cumpărare în virtutea căruia a operat transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun - drept patrimonial (evaluabil în bani) - și prin care se valorifică un asemenea drept, are, la rândul său, un caracter patrimonial.
Acest punct de vedere a fost confirmat prin decizia în interesul legii nr. XXXII din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 830/10.12.2008, care a stabilit că: "Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial,constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare", dezlegarea dată problemei de drept în discuție fiind obligatorie pentru instanța de recurs potrivit art. 329 alin. 3 pr.civ.
Întrucât în cazul contractelor de vânzare cumpărare valoarea dreptului patrimonial transmis este stabilită chiar de părți în cuprinsul acestora, este rezonabil ca și instanța să aibă în vedere prețul respectiv, cu atât mai mult cu cât echivalența în bani a unui bun nu are precizia datelor cu care operează științele exacte, unanim acceptate de comunitatea științifică.
Or, în cauză, valoarea prețului din contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2610/23.08.1990 de fostul notariat de stat G este de 20.000 lei, respectiv 42.254.240 ROL, valoare actualizată în funcție de rata inflației la data introducerii cererii de chemare în judecată.
2. Consecință a greșitei calificări a căii de atac, tribunalul a încălcat și dispozițiile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că: "Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel".
3. Nerespectarea normelor legale privind compunerea completului, cum este și cea referitoare la numărul de judecători, atrage nulitatea hotărârii pronunțate, nulitate necondiționată de existența unei vătămări și deci nesusceptibilă de a fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 pr.civ.
II. În ceea ce priveștecriticile formulate de către recurent, Curtea reține că cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: "Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs". (cauza Hadjianastassiou contra Greciei, hotărârea din 16.12.1992).
Raportând motivele de apel, precum și susținerile reclamantului în faza procesuală respectivă, la considerentele deciziei civile recurate, se constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a analizat unul din cele două motive de nulitate a contractului de vânzare cumpărare invocate de către reclamant, și anume pe cel privind lipsa prețului, situație care se regăsește atunci când prețul este fictiv - din intenția părților (exprimată în actul secret) rezultând că nu este datorat - și care conduce la nulitatea contractului ca act de vânzare cumpărare (dacă părțile au urmărit în realitate înstrăinarea bunului - deci numai prețul, nu și contractul în întregime este fictiv - el poate fi recunoscut valabil ca o donație deghizată, dacă îndeplinește cerințele legii). Ipoteza în care prețul nu este datorat, pentru că părțile s-au înțeles astfel, este deci distinctă de cea a neplății lui, la care s-a referit tribunalul în motivare.
De asemenea, tribunalul ar fi trebuit să răspundă și argumentului apelantului reclamant privind pronunțarea unor soluții diametral opuse cu privire la nulitatea contractului de vânzare cumpărare în discuție pentru lipsa prețului, constatată prin sentința civilă nr. 1643/25.04.2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 5628/2001 și negată ulterior prin sentința civilă nr. 308/18.01.2008 pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. -, care a format obiectul apelului.
4. Urmare a constatării nulității hotărârii pronunțate, pentru motivele expuse anterior, se impune rejudecarea căii de atac formulate de partea interesată, cu calificarea corespunzătoare și într-un complet format din trei judecători.
Având în vedere că potrivit art. 2 pct. 3 pr.civ. "Tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului", Curtea va trimite dosarul spre rejudecare Tribunalului Giurgiu, căreia îi revine competența materială, reglementată prin norme de ordine publică conform art. 159 pct. 2 pr.civ. a soluționării căii de atac declarate în cauză.
Față de aceste considerente, reținând nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivele arătate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 pr.civ. să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Giurgiu. Întrucât rejudecarea intră în competența unei alte instanțe, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de recurs, care vizează soluționarea pe fond a cauzei, argumentele invocate de către recurent urmând a fi avute în vedere de către tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 137/11.11.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, în complet de recurs, la Tribunalul Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I -
Red. /Tehnodact. /
2 ex./14.07.2009
Tribunalul Giurgiu - Civ. -;
Judecătoria Giurgiu - Civ. - -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
