Anulare act. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 307A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte și SC COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - reclamant, personal și intimata-pârâtă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 8594/13.11.2009, lipsind intimata - pârâtă SC COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata - pârâtă a depus prin serviciul registratură la data de 13.11.2009 concluzii scrise.
Recurentul - reclamant solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Se legitimează recurentul - reclamant cu CI seria - nr. - eliberat la data de 23.04.2003.
La interpelarea Curții cu privire la motivul neangajării unui apărător până la acest termen de judecată, recurentul - reclamant arată că nu a găsit unul disponibil până la acest moment.
Reprezentantul intimatei - pârâte se opune cererii de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentul - reclamant, arătând că acesta a declarat recurs din luna iunie a acestui an și este al doilea termen de judecată.
Curtea deliberând, urmează să respingă cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, având în vedere că cererea nu a fost temeinic motivată, iar cererea de recurs a fost motivată în luna martie a acestui an, precum și faptul că prezenta cauză a mai avut un termen de judecată, astfel încât apreciază că recurentul - reclamant a avut suficient timp pentru a-și angaja un apărător.
Recurentul - reclamant și reprezentantul intimatei - pârâte arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul - reclamant solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 307A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, astfel cum a fost motivat. De asemenea, solicită amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 307A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Continuând, arată că reclamantul și pârâta au încheiat o tranzacție la divorț. Precizează că intimata - pârâtă a făcut o tranzacție, prin care a transferat acțiunile recurentului - reclamant, iar acesta a intrat în posesia acestor acțiuni, încasându-și dividendele aferente anului 2006, în contul indicat de acesta. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea recurentului - reclamant să depună concluzii scrise, conform art.156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 24.11.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 506R
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 307A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte și SC COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 1 B sub nr- reclamantul a chemat in judecata Banca Comerciala si pe - solicitand ca instanta sa constate nulitatea absoluta a tranzactiei incheiate la 22.03.2995, aratand ca respectiva tranzatie a fost incheiata in dosarul nr. 1081/2005 al Judecatoriei sectorului 1 B pentru solutionarea capatului de cerere din acel dosar privind partajul bunurilor comune, ca in temeiul acelei tranzactii reclamantul a primit in posesie si proprietate un nr. 5627 actiuni la BCR, care fusesera dobandite de - in calitate de membra a asociatiei salariatilor BCR SA, iar potrivit art. 18 alin. 3 din OUG 18/2004 actiunile cumparate de mebrii asociatiei salariatilor BCR SA nu pot fi instrainate sau grevate cu sarcini pana la privatizarea bancii, interdictie care este reluata in contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 33/2004.
Reclamantul a mai aratat ca procesul de privatizare al BCR SA s-a incheiat la 12.10.2006, moment la care s-au anulat si restrictiile mentionate.
De asemenea, reclamantul a aratat ca BCR SA a refuzat in repetate randuri sa recunoasca tranzactia consfintita de catre Judecatoria sectorului 1 B prin 2619/22.03.2005.
Reclamantul a solicitat sa se constate ca prin tranzactia atacata au fost eludate norme imperative ale legii, care ocrotesc un interes general (colectiv) si au fost incalcate regulile de convietuire sociala, asa incat aceasta tranzactie a avut la baza o cauza imposibila, ilicita, imorala.
Prin sentința civilă nr. 7078/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei COMERCIALA; a fost respinsa cererea formulată împotriva pârâtei COMERCIALA ROMÂNĂ, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsa cererea privind pe reclamantul, și pe pârâtele -, ca neîntemeiată; a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunile BCR care au revenit în lotul reclamantului potrivit tranzacției părților au avut regimul juridic al unor bunuri comune, dobândite de reclamant si parata in timpul căsătoriei, ca, in aceste condiții, tranzacția încheiata de părți nu a avut efecte translative sau constitutive de drepturi, ci doar efecte declarative. Pentru aceste motive sunt inaplicabile în cauză prevederile art. 18 din OUG nr. 18/2004, care se refera strict la înstrăinarea sau grevarea de sarcini a acțiunilor BCR SA, dobândite de membrii Asociației salariaților BCR SA.
Pe cale de consecința, instanța a constatat ca prevederile legale imperative invocate de reclamant in motivarea cererii sale nu au fost încălcate la încheierea tranzacției consfințite prin sentința civila nr. 2619 /22.03.2005.
Instanța a constatat, de asemenea, ca reclamantul nu probat in nici o măsura susținerea sa privind existenta unei cauze imposibile, ilicite sau imorale la perfectarea tranzacției din 22.03.2005. Astfel, după încheierea procesului de privatizare a BCR SA, s-a făcut transferul deplin al dreptului de proprietate asupra acțiunilor către acționarii care au dobândit acțiunile prin intermediul Asociației salariaților BCR SA, printre care s-a numărat si reclamantul, acesta bucurându-se de toate drepturile aferente calității de acționar BCR.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivare a acestuia apelantul reclamant a formulat următoarele motive de critică:
Sentința civilă nu cuprinde calea de atac și termenul în care se poate declara conform art. 261 pct. 7.pr.civ. lipsa acestor mențiuni, fiind o încălcare a legalității.
A mai susținut apelantul că, în încheierea de ședință din 08.04.2008, nu s-a consemnat faptul că s-a prezentat după strigarea cauzei și rămânere a în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale a BCR și de care nu a avut cunoștință, astfel încât s-a acordat termen pentru concluzii scrise, fiind amânată pronunțarea.
S-au încălcat prin acestea principiile contradictorialității, dreptului la apărare al rolului activ al judecătorului.
A mai criticat apelantul și faptul că sentința civilă și motivarea acesteia nu se întemeiază pe toate probele din dosar și încuviințate de instanță, judecătorul nesolicitând o serie de înscrisuri încuviințate, astfel că nu s-a ajuns la lămurirea cauzei,
Motivarea este sumară, nu caracterizează consecințele ce rezultă din argumentare a sentinței civile, arătând în esență că cele 5627 acțiuni BCR, nu puteau face obiectul unei tranzacții la 22.03.2005 ci doar după transferul deplin al dreptului de proprietate, respectiv după 12.10.2006.
În motivarea sentinței civile nu au fost reținute și alte temeiuri de drept invocate de către apelantul reclamant, art. 480, 969, 1706.civil, Legea nr. 31/1990, ci numai art. 18 din OUG 18/2004, nu au fost reținute toate cauzele de nulitate absolută invocate.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare iar apelantul a formulat răspuns la aceasta, intimata BCR de punând concluzii scrise.
În ședința publică de la data de 09.03.2009, s-a respins proba cu înscrisuri solicitată de apelant conform celor din încheierea de la acea dată.
Prin decizia civila nr. 307 A/9.03.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția A III-A Civilă apelul a fost respins ca nefondat, respingandu-se si cererea intimatei de obligare a apelantului la cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"În ceea ce privește critica referitoare la calea de atac și termenul de declarare a acesteia, Tribunalul constată că este nefondată, absența acestor mențiuni nefiind sancționată de lege cu nulitatea iar apelantul nu indică și nu dovedește vreo vătămare ca urmare a acestei omisiuni, calea de atac este dată de lege, nu de către instanță și lipsa acestei mențiuni neîmpiedecând partea să declare calea de atac (reclamantul neputându-se la rândul său prevala de necunoașterea legii) și nici nu i-ar deschide o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege.
În ceea ce privește ne consemnarea în conținutul încheierii din data de 08.04.2008 a prezentei reclamantului, după încheierea dezbaterilor, Tribunalul constată de asemenea nefondată și această critică, după închiderea dezbaterilor, partea care nu a fost prezentă având doar posibilitatea de a depune note scrise, ceea ce s-a și întâmplat și în cazul de față, chiar apelantul arătând că s-a amânat pronunțarea pentru note scrise.
Referitor la încălcarea celor 4 principii enumerate de apelant, prin aceea că nu a avut cunoștință de excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR, Tribunalul arată că, în ceea ce privește respectarea principiului contradictorialității nu este necesar ca toate părțile să participe efectiv la dezbaterea unei chestiuni, precum excepția la care face referire apelantul, sau să se fi exprimat efectiv, fiind suficient ca ea să fi fost în măsură să se exprime.
Contradictorialitatea este asigurată chiar dacă se prezintă numai una dintre părți sau lipsesc amândouă, dacă în acest din urmă caz, s-a cerut judecarea în lipsă.
În speță apelantul reclamant a avut cunoștință de proces, iar instanța a amânat pronunțarea asupra excepțiilor având posibilitatea de a depune note scrise prin care să-și exprime punctul de vedere astfel că nu a fost încălcat nici dreptul la apărare, ca de altfel nici cel al egalității ori rolului activ al judecătorului în chestiunea rezolvării acestei excepții.
Referitor la chestiunea nemotivării sentinței civile, Tribunalul observă că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept ce au stat la baza formării convingerii instanței, iar faptul că acesta nu s-a referit și raportat în argumentarea soluției decât la unul sau o parte din textele de lege invocate în susținerea acțiunii nu echivalează cu o nemotivare a sentinței civile și nici nu atrage nelegalitatea ori netemeinicia acesteia, judecătorul raportându-se la acele chestiuni de drept ce au legătură și relevanță cu raportul juridic dedus judecății, aceasta deoarece judecătorul are atributul de a face calificarea și încadrarea în drept, corectă a acțiunii cu care este învestit.
Referitor la aspectele de fond, ce vizează temeinicia soluției apelate, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă și în mod just a constatat că tranzacția în discuție nu poate fi afectată de nulitate pentru motivele invocate de apelant referitoare la faptul că acele acțiuni nu puteau face obiectul unei tranzacții, aceasta având un efect declarativ de drepturi.
La momentul tranzacției nu se poate spune că aceste acțiuni care făceau parte din comunitatea de bunuri a soților, erau afectate de inalienabilitate.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate al reclamantului apelant astfel recunoscut nu a fost contestat iar tranzacția încheiată de foștii soți, nu a presupus exercitarea unui drept de dispoziție cu privire la bunurile comune printre care și acțiunile în discuție.
Se constată de asemenea nefondate și susținerile apelantului referitoare la faptul că nu ar fi fost avute în vedere toate motivele de nulitate invocate de acesta, instanța făcând referire în cuprinsul sentinței civile și la acestea, respectiv cauză imposibilă, ilicită și imorală, nefiind dovedită existența lor, iar motivația folosită de către apelant, ce în esență vizează interdicția de înstrăinare ori grevare a acțiunilor, nu echivalează cu o nulitate a actului juridic tranzacție a bunurilor comune, pentru cauză imorală, imposibilă ori ilicită.
Față de toate acestea, Tribunalul constata apelul nefondat astfel că, în baza art. 296.pr.civ. îl va respinge, va respinge și cererea intimatei de cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-apelant.
In motivarea recursului, dupa infatisarea situatiei de fapt, s-au formulat urmatoarele critici:
Recurentul-reclamant, prin cererea de chemare in judecata solicitase ca BCR SA sa depuna Contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 33/2004, iar prima instanta a incuviintat reclamantului proba cu inscrisuri prin incheierea din 13.05.2008. Recurentul a aratat ca, desi nu a notat respingerea nici unui inscris si nici nu a revenit apoi asupra vreunei probe incuviintate, prima instanta nu a administrat inscrisul sus-mentionat, aspect pe care l-a invocat in apel, insa instanta de apel, la termenul din 9.03.2009, in loc sa administreze proba mentionata, a aplicat procedura refacerii probelor (art. 295 alin. 2.proc.civ.), cu toate ca nu s-a facut nici o solicitare in acest sens. Recurentul a mai aratat ca instanta de apel nu a analizat critica mentionata.
In considerarea acestor critici recurentul a solicitat casarea deciziei recurate pentru motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 5 si 7.proc.civ.
Recurentul a mai aratat ca invocase in apel, referitor la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a BCR SA, a imprejurarii ca lipsise la termenul la care se invocase aceasta exceptie si ca, in aceste conditii, instanta ar fi trebuit sa acorde un termen si sa comunice respectiva exceptie. Recurentul arata ca instanta de apel isi intemeiaza respingerea acestei critici doar prin analiza principiului contradictorialitatii, omitand analiza din perspectiva incalcarii principiului dreptului la aparare.
In considerarea acestor critici recurentul a solicitat casarea deciziei recurate pentru motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 5.proc.civ.
Recurentul a mai aratat ca decizia instanței de apel și motivarea acesteia nu se raportează la normele de drept material aplicabile în mod obligatoriu raportului dedus judecății, la normele legii incidente raportului juridic litigios, ca instanța de fond contestă ca fiind relevante și prioritare în cauză dispozițiile Legii nr. 31/1990, respectiv art. 98 (1) și art. 132(1), contestă valoarea legală a prevederilor exprese din actul constitutiv al BCR SA, Cap. IX art. 48 desi chiar în Certificatul de Acționar este menționat faptul că cele 5627 acțiuni se supun Actului constitutiv al BCR-SA, ca atât instanța de fond, cât și instanța de apel contesta puterea de lege si valoarea legala a hotărârii AGA, prevăzută expres în actul constitutiv al BCR SA la Cap. IX art. 48, ceea ce face ca decizia să fie nelegală pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 4.civ Cod Penal
Recurentul a mai aratat ca sunt contradictorii considerentele deciziei, ca acestea nu lămuresc în baza cărei stări de fapt și de drept a celor 5627 acțiuni este întemeiată decizia - pe situația de fapt a celor 5627 acțiuni la data de 22.03.2005, sau pe starea de fapt a acțiunilor după 12.10.2006, ca instanța de apel reține în considerente ca instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, iar de fond a reținut că la data de 12.10.2006 s-a făcut transferul deplin al dreptului de proprietate asupra acțiunilor si, pe de alta parte instanța de apel reține că tranzacția încheiată la data de 22.03.2005 a avut efect declarativ, ceea ce presupune, fără nici un fel de îndoială, că la data de 22.03.2005 există dreptul deplin de proprietate asupra celor 5627 acțiuni. Recurentul a mai aratat ca instanța de apel a retinut că tranzacția nu a presupus exercitarea unui drept de dispoziție, insa tranzacția este un act de dispoziție, care poate avea ca obiect doar drepturi de care se poate dispune. Recurentul a mai aratat ca instanta nu motivează în nici un fel in decizia recurata ceea ce se desprinde din dispozițiile OUG nr. 18/2004 art. 18, se motivează doar că interdicția de înstrăinare nu echivalează cu o nulitate a actului juridic tranzacție pentru o cauză imorală, imposibilă ori ilicită, iar această ultimă reținere a instanței de apel, raportată la constarea că tranzacția nu a presupus exercitarea unui drept de dispoziție, nu reușesc să motiveze în nici un fel decizia instanței de apel.
Recurentul a solicitat deciziei pentru motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 4, 5, 7, 9.proc.civ
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de recurs invocate, curtea retine urmatoarele:
Nu este intemeiata critica vizand proba cu contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 33/2004. Astfel, din analiza practicalei sentintei pronuntate de prima instanta rezulta ca la termenul din 13.05.2008 au fost discutate probele, iar reclamantul a propus proba cu inscrisuri, fara a preciza care sunt inscrisurile pe care intelege sa le foloseasca sau care solicita sa fie obtinute in apararea sa prin intermediul instantei. Proba, astfel cum a fost solicitata a fost incuviintata si, intrucat nu s-a invederat de catre parti ca ar mai fi si alte inscrisuri de administrat in afara celor depuse la dosar, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond. Din practicaua respectiva nu rezulta ca reclamantul sa fi invederat instantei ca intelege sa administreze si un alt inscris care s-ar fi aflat in posesia BCR SA. Simplul fapt ca reclamantul a infatisat in cererea de chemare in judecata acest inscris nu este relevant, intrucat probatoriul se discuta in contradictoriu, asa incat reclamantul avea obligatia ca, in masura in care considera inscrisul respectiv relevant, sa solicite in mod expres incuviintarea acestuia ca proba si obligarea BCR SA sa il depuna la dosar.
Ca atare, in mod corect instanta de apel a pus in discutia partilor aceasta proba, astfel ca nu se poate retine ca prin aceasta s-ar fi dispus refacerea unei probe. Refacerea unei probe presupune readministrarea acesteia. Or, este evident ca instanta de apel nu a dispus refacerea probei si nici nu a revenit asupra unei probe incuviintata de prima instanta, ci a pus in discutia partilor admisibilitatea unei probe ce era vizata prin unul din motivele de apel si, apreciind asupra utilitatii si concludentei acesteia, a respins-
Nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia instanta de apel a analizat critica privind admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a BCR SA in conditiile in care a pus in discutie aceasta exceptie in lipsa reclamantului doar din perspectiva incalcarii principiului contradictorialitatii si cu ignorarea incalcarii principiului dreptului la aparare. Astfel, instanta de apel a analizat aceasta critica si din perspectiva principiului dreptului la aparare, retinand ca "instanta a amanat pronuntarea asupra exceptiilor" astfel ca reclamantul a avut "posibilitatea de a depune note scrise prin care sa-si exprimei punctul de vedere astfel ca nu a fost incalcat nici dreptul la aparare ". Totodata, in mod corect instanta de apel a retinut ca prima instanta a respectat dreptul la aparare, avand in vedere ca exceptia a fost invocata de instanta, din oficiu, si pusa in discutia partilor prezente. Faptul ca reclamantul nu a inteles sa fie prezent la termenul de judecata pentru care fusese legal citat nu constituia un impediment pentru discutarea unor exceptii invocate din oficiu sau de catre partile prezente, judecata in sistemului codului d e procedura civila facandu-se in conditii de oralitate si nicidecum prin corespondenta purtata prin intermediul instantei. Codul d e procedura contine norme speciale care impun ca anumite faze procesuale sa nu se poata desfasura decat dupa comunicarea anumitor acte catre parti, insa comunicarea imprejurarii invocarii din oficiu a unei exceptii nu este prevazuta de nici o astfel de norma. In plus, dreptul la aparare este intotdeauna in stransa corelatie cu obligatia stabilita de art. 129 alin. 1.proc.civ. Mai mult, in cauza a fost amanata pronuntarea, asa incat, in masura in care dorea, reclamantul avea posiblitatea sa formuleze concluzii scrise asupra exceptiilor ce facusera obiectul dezbaterii publice la care lipsise.
In ce priveste criticile ce vizeaza fondul, curtea retine ca acestea sunt neintemeiate. Astfel, in mod corect au retinut instanta de fond si instanta de apel ca actiunile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti se supun regimului comunitatii de bunuri. Ca atare, in caz de partaj al bunurilor comune ele pot deveni bunuri proprii ca efect al partajului, partaj care produce efecte in mod retroactiv. In cazul de fata partajul s-a realizat in temeiul intelegerii partilor, consemnata intr-o tranzactie judiciara ce a fost consfintita prin hotarare judecatoreasca.
In consecinta, stabilind in mod corect regimul actiunilor din punct de vedere al proprietatii asupra acestora in cazul dobandirii lor in timpul casatoriei, in mod corect s-au inlaturat sustinerile apelantului-reclamant privind relevanta unor alte dispozitii legale, intrucat nici una din aceste dispozitii legale invocate nu este de natura sa aduca modificari regimului comunitatii de bunuri caruia i se supun bunurile dobandite in timpul casatoriei si nici efectelor juridice ale unui partaj, indiferent daca acesta este realizat prin tanzactie sau prin hotararea instantei care dispune in ce mod sa fie partajate bunurile.
Nu se poate retine ca fondata nici sustinerea in sensul ca ar fi contradictorii considerentele deciziei recurate. Astfel, la momentul incheierii tanzactiei nu se incheiase procesul de privatizare al BCR SA. Ca atare, la momentul tranzactiei actiunile dadeau titularului dreptul ca, ulterior, la incheierea procesului de privatizare, drepturile conferite de calitatea de actionar sa fie depline. Asadar, obtinand ca efect al tranzactiei dreptul deplin asupra actiunilor in discutie, recurentul a obtinut toate drepturile pe care i le conferea calitatea de titular al respectivelor actiuni, continutul acestor drepturi fiind insa diferit inainte de finalizarea privatizarii si dupa acest moment.
Efectul declarativ al tranzactiei retinut de instanta este corect si el se refera la imprejurarea ca, efect al partajului realizat pe calea tranzactiei nu s-au nascut drepturi noi si nici nu au fost transferate drepturi, asa incat prin incheierea tranzactiei nu au fost incalcate dispozitiile invocate de reclamantul-recurent prin care se interzicea instrainarea actiunilor. Partajul, datorita efectului sau declarativ, nu poate fi considerat ca un act de instrainare sau transfer al dreptului. Sustinerea recurentului in sensul ca tranzactia ar constitui un act de dispozitie este corecta, insa caracterul de act de dispozitie al tranzactiei este retinut in raport cu procesul de partaj, proces care se finalizeaza ca urmare a acestui act de dispozitie. Insa, clauzele cuprinse in tranzactie nu constituie acte de dispozitie decat in masura in care este vorbe de renuntari la drepturi. Or, sub aspectul analizat - dreptul de proprietate asupra actiunilor - tranzactia nu cuprinde un act de dispozitie, ci un act declarativ, prin care, cu efect retroactiv, dreptul de proprietate devalmasa asupra actiunilor se transforma in dreptul de proprietate exclusiva al recurentului.
Celelalte aspecte invederate de recurent referitoare la modul de actiune al BCR -SA in raport cu recurentul-reclamant si cu drepturile pe care i le confera acestuia actiunile ce au devenit proprietatea sa exclusiva ca efect al tranzactiei, curtea constata ca acestea sunt lipsite de relevanta in ceea ce priveste cauza de fata, conduita BCR neavand nici o legatura cu valabilitatea tranzactiei. In masura in care drepturile ce i-au revenit ca efect al tranzactiei sunt negate de BCR sau orice alt tert, recurentul are posibilitatea sa solicite, in contradictoriu cu acestia, respectarea drepturilor sale.
In consecinta, curtea urmeaza sa respinga recursul ca nefondat.
Totodata, avand in vedere dispozitiile art. 274.proc.civ. si culpa procesuala a recurentul, curtea urmeaza sa il oblige pe aceste la suportarea cheltuielilor de judecata suportate de catre intimata -, in cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 307A/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte și SC COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimata - a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astazi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
Red. MS
.red.
2 ex./8.01.2010
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
