Anulare act. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.205
Ședința publică din data de: 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1126A/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și HERĂSTRĂU NORD
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimatele - pârâte și, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/14.02.2009, lipsind recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și intimații pârâți și HERĂSTRĂU NORD
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul intimatelor pârâte, învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatelor pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele și considerentele expuse în întâmpinare. Totodată solicită a se avea în vedere că recurentul reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL nu este titularul unui drept exclusiv al imobilului și în mod corect instanța de fond și apel a admis excepția lipsei calității procesuale. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul a fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1126A/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și HERĂSTRĂU NORD
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5594/25.04.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 B s-a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâte prin întâmpinare.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de instanța din oficiu.
S-a respins cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL B prin Primarul General în contradictoriu cu pârâții, și SC NORD SA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, că Legea nr.10/2001 nu cuprinde o dispoziție expresă care să interzică exercitarea acțiunii în revendicare de drept comun, mai mult, art. 46 din acest act normativ recunoaște implicit exercitarea acestei acțiuni.
Pe de altă parte, s-a reținut că această lege specială reglementează raporturile dintre foștii proprietari sau moștenitorii lor și autoritățile/unitățile deținătoare, iar nu cele dintre aceștia și noii proprietari, în calitate de cumpărători, în baza Legii 112/1995.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, prima instanța a reținut că reclamantul a înstrăinat apartamentul în litigiu în mod valabil, printr-un contract de vânzare-cumpărare care nu a fost anulat, astfel ca nu este îndreptățit să pretindă restituirea acestui bun de la persoanele cu care a încheiat contractul de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul B prin Primarul General, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1126A/30.09.2008, Tribunalul București, Secția a III- Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că intimatele pârâte au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios în baza contractului de vânzare cumpărare nr.3543/25735/1997, încheiat în baza Legii 112/1995, contract ce nu a fost anulat.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Astfel spus, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedat.
Totodată, tribunalul a mai apreciat că o condiție esențială pentru exercitarea unei asemenea acțiuni, este aceea că reclamantul trebuie să fie proprietarul exclusiv al bunului revendicat.
Având în vedere situația de fapt constată în cauză, tribunalul a reținut că apelantul reclamant nu este titularul unui drept de proprietate asupra apartamentului litigios, acest bun aflându-se în proprietatea exclusivă a intimatelor pârâte în baza unui act juridic pe deplin valabil.
În aceasta situație, s-a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, calitate ce presupune existența unei identități între persoana celui ce formulează cererea de chemare în judecată și cel care ar fi titular al dreptului pretins, drept care în speță, nu a fost dovedit de către apelantul reclamant.
Pe de altă parte, motivele de apel invocate vizează de fapt analiza contractului de vânzare cumpărare, situație ce a intrat în puterea lucrului judecat prin decizia civila nr.1209/2007 pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul București, astfel că argumentele invocate în pricina de față nu au mai putut fi analizate.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul Municipiul B prin Primar General a formulat recurs, prevalându-se de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul învederează că prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimatele-pârâte a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3543/06.03.1997 privind apartamentul situat în B,-, sector 1 și obligarea pârâtelor să-i lase acest imobil în deplină proprietate și posesie.
Instanța de apel ca și instanța de fond, a reținut în raport de definiția dată de literatura de specialitate acțiunii în revendicare, că recurentul reclamant nu este titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului litigios, acesta aflându-se în proprietatea exclusivă a intimatelor pârâte în baza unui act juridic ce nu a fost anulat.
În opinia recurentului, s-a omis însă a se avea în vedere criteriile consacrate de doctrină pentru determinarea titlului preferabil dintre cele opuse de fiecare parte.
Prezenta acțiune a fost promovată ca urmare a sesizării neregulilor săvârșite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare între Primăria Municipiului B reprezentată prin mandatar SC Nord SA și pârâtele persoane fizice din prezenta cauză și are ca obiect revendicarea imobilului, în urma anulării contractului de vânzare cumpărare pentru ilegalitățile survenite la încheierea acestuia.
Legea nr. 112/1995 a instituit anumite reguli de înstrăinare a acestor imobile, reguli ce trebuiau respectate fără nici un fel de abatere.
În speță, recurentul consideră că la perfectarea actului de proprietate al intimatelor au fost încălcate mai multe prevederi imperative din prezenta lege, respectiv dispozițiile art. 9 și art.10 din actul normativ invocat.
Imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950 de la, fapt ce a avut ca efect stingerea dreptului de proprietate al fostului proprietar și constituirea unui drept de proprietate în favoarea statului.
În aceste condiții, recurentul consideră că este îndreptățit să solicite anularea contractului și obligarea intimatelor să le lase în deplină proprietate și posesie apartamentul, atât timp cât pentru el s-au plătit despăgubiri de către instituțiile statului litigiu în urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului și contractul de înstrăinare s-a încheiat cu încălcarea prevederilor legale.
Recurentul conchide că are calitate procesuală activă, deoarece, în urma plății daunelor către foștii proprietari, este singura care mai poate pretinde vreun drept și opune actualilor proprietari un titlu valabil.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată pe temeiul acestora, Curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite cerințele ipotezei prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 21.11.2006, Municipiul Bas olicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3543/25735/6.03.2006 încheiat între și (în prezent, calitate procesuală pasivă având-o și intimata, moștenitoare a lui, alături de ), invocând încălcarea unor dispoziții imperative ale Legii 112/1995 la momentul încheierii lui, act juridic în care reclamantul figurează în calitate de vânzător prin mandatarul său SC Nord SA, solicitând totodată, prin aceeași cerere introductivă, ca pârâtele să fie obligate să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie apartamentul ce a format obiectul contractului menționat.
Cauza a fost soluționată inițial prin sentința civilă nr. 1795/5.02.2007 a Judecătoriei sector 1 în sensul respingerii ca prescris al capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare (reținându-se incidența art. 45 alin. 5 din Legea 10/2001, republicată), însă aceasta sentință a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1209A/15.10.2007 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, instanța de apel statuând că în mod legal s-a observat termenul special de prescripție pentru acțiunea în nulitatea contractului de vânzare cumpărare, însă constatând că pe cel de-al doilea capăt de cerere prima instanță nu s-a pronunțat; acest al doilea capăt de cerere a fost calificat drept o acțiune în revendicare.
a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr. 5594/25.04.2008, în temeiul lipsei calității procesuale active, așa cum deja s-a arătat, cu referire la capătul de cerere în revendicare, întrucât respingerea cererii în nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți a intrat în puterea lucrului judecat, față de considerentele deciziei civile nr. 1209A/15.10.2007 a Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Soluționarea cererii în revendicare pe calea excepției lipsei calității procesuale active a fost în mod legal confirmată de instanța de apel.
În situația în care recurentul reclamant a avut calitatea de vânzător în contractul de vânzare cumpărare nr. 3543/25735/6.03.2006 către intimatele pârâte din cauză, act juridic care se opune cu puterea legii părților lui contractante în virtutea principiului obligativității actului juridic civil, astfel cum este consacrat de art. 969 Cod civil, exprimat în adagiulpacta sunt servanda,egal opozabil oricăreia dintre părțile acestuia în virtutea principiului relativității efectelor contractului, conform art. 973 Cod civil, rezultă cu evidență că recurentul reclamant nu mai are în patrimoniul său dreptul de proprietate transmis în patrimoniul intimatelor prin efectul contractului de vânzare cumpărare menționat și prin urmare, cum corect au reținut instanțele este lipsit de legitimare procesuală activă.
O parte dintr-un contract translativ de proprietate cum este contractul de vânzare cumpărare și care este tocmai înstrăinătorul, nu ar putea redobândi posesia asupra bunului înstrăinat, decât ca efect al aplicării principiilor ce guvernează efectele nulității contractului, cu referire la principiul repunerii în situația anterioară -restitutio in integrum, prin urmare numai pe calea desființării actului translativ, iar nu pe calea acțiunii în revendicare, câtă vreme actul îi este în continuare opozabil; altminteri, ar însemna să se accepte ideea că transmițând un drept de proprietate asupra unui bun în întregul său, în același timp înstrăinătorul a păstrat același bun și pentru sine pentru ca apoi să se poată întoarce cu acțiune în revendicare împotriva celui căruia i l-a transmis în puterea unui act juridic valabil, consolidat prin împlinirea termenului de prescripție, date fiind prevederile art. 45 alin. 5 din Legea 10/2001, republicată și să ceară restituirea lui, ceea ce nu poate fi primit, întrucât s-ar încălca prevederile art. 969 și art. 1294 Cod civil.
Curtea apreciază că nu ar putea fi luată în considerare nici teza conturată de recurent în sensul unei subrogări a acestuia în drepturile foștilor proprietari și, ce au obținut condamnarea României la CEDO pe temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție, în sensul că plătindu-li-se acestora despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului (deoarece restituirea în natură nu mai era posibilă, dată fiind existența acestui contract de vânzare cumpărare dintre recurent și intimate), recurentul ar putea invoca aceleași drepturi ca foștii proprietari.
Imobilul respectiv a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar prin plata despăgubirilor către proprietarii de drept ai acestuia se poate reține consolidarea dreptului în patrimoniul statului care a transmis bunul altuia prin contractul menționat, iar nu că s-ar fi dobândit un drept nou prin plata acestor despăgubiri; raportul juridic cu privire la preluarea abuzivă a imobilului de statul comunist de la proprietarii de drept, a fost epuizat prin executarea hotărârii de condamnare a statului român prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, iar prin plata despăgubirilor exigențele art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenție au fost restabilite, urmare a acestei reparații echitabile; pe de altă parte, nici foștii proprietari înșiși nu ar mai putea în prezent să invoce vreun drept cu privire la imobil, câtă vreme aceștia au încasat reparații juste și echitabile, la acest moment, dreptul lor de proprietate fiind stins.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurentul - reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1126A/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și HERĂSTRĂU NORD
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. CN
.red. AP
2 ex./7.06.2009
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
