Anulare act. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2117/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din 12.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 762 din 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimații pârâți și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât, asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București, avocat care reprezintă în proces și interesele recurentelor pârâte și, intimata reclamantă și avocatul în calitate de reprezentant al intimaților pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea altor probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților pârâți, și solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe, prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Critică decizia pronunțată de Tribunalul București pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 6, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Arată că Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a apreciat că instanța de fond a fost învestită cu două capete de cerere, respectiv desființarea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1383/26.04.2007 și nr. 2691/16.08.2007 și și-a argumentat în acest mod soluția pronunțată. Procedând astfel, instanța de apel a dat o greșită interpretare actului juridic dedus judecății, întrucât înscrisul depus la dosar la data de 9.10.2007 este o petiție prin care se modifică acțiunea în sensul că se solicita numai desființarea celui de-al doilea act menționat mai înainte.
În apel nu s-au formulat critici cu privire la neanalizarea de către prima instanță a unui capăt de cerere, dar în considerentele sentinței se face vorbire și despre cel de-al doilea contract a cărui desființare se solicită.
Calificarea petiției depuse la dosar la data de 9.10.2007 drept o cerere de completare a acțiunii nu se putea face în apel, atâta vreme cât instanța de fond a analizat numai unul dintre contracte.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel nu putea modifica obiectul acțiunii, potrivit art. 294 din Codul d e procedură civilă, iar recurenții pârâți pe care îi reprezintă chiar au invocat excepția inadmisibilității motivelor de apel care conduceau la această situație, însă tribunalul a apreciat că este o apărare de fond, urmând a fi analizată ca atare.
Solicită, așadar, a se analiza toate motivele de recurs și a se face o verificare atentă atât a obiectului cauzei deduse judecății, cu care instanța de fond a fost învestită, cât și a modului în care a fost acesta analizat.
Arată că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata reclamantă lasă instanța să aprecieze asupra recursului de față, cu precizarea că ea dorește numai să i se dea banii ce i se cuvin.
Avocatul intimaților pârâți și solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată și modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței pronunțate de Judecătoria
Nu solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, contată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 10 septembrie 2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții, și, solicitând să se dispună desființarea (revocarea) contractului de vânzare - cumpărare nr. 1383 din 26 aprilie 2007 autentificat la Biroul Notarului Public " " cu privire la vânzarea apartamentului nr. 32, situat în orașul M,-, - 17,. 3,. 2,. 32, județul
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că l-a împuternicit pe pârâtul, nepotul său, prin procura nr. 4708 din 22 decembrie 2005, să vândă la cel mai avantajos preț cota de din proprietatea sa din terenul extravilan arabil în suprafață totală de 68.700 mp. situat în comuna M, județul I, parcela 736/2, tarlaua 211, iar acesta a vândut terenul însă din suma totală de bani obținută de 412.200 euro i-a înmânat doar 79.000 euro.
A mai arătat reclamanta că prin sentința civila nr. 717 din 14 mai 2007 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, s-a admis acțiunea formulată împotriva pârâtului și acesta a fost obligat să-i restituie suma de 333.200 euro însă pârâtul, în prejudicierea intereselor acesteia de creditor, și-a vândut imobilul către fiica sa, pârâta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 975 Cod civil.
La data de 09 octombrie 2007 reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză și a numiților și și desființarea contractului de vânzare - cumpărare nr. 2691 din 16 august 2007 autentificat de către Biroul Notarului Public " ".
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, ridicând excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 2746 din 28 octombrie 2008, Judecătoria Car espins excepția insuficientei timbrări ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, și, astfel cum a fost modificată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut excepția insuficientei timbrări este neîntemeiată, întrucât reclamanta a timbrat cu suma de 19 lei, iar conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a apreciat-o întemeiată, întrucât contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1383 din 26 aprilie 2007 de către Biroul Notarului Public " " a fost încheiat de pârâții și cu numita, fiica acestora, pârâții vânzând, grevat de dreptul de habitație și uzufruct viager, imobilul - casă de locuit situată în orașul M,-, - 17,. 2,. 3,. 32, județul I pentru prețul de 105.400 lei.
De asemenea și contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2691 din 16 august 2007 de către Biroul Notarului Public " " cu privire la același imobil - casă de locuit este încheiat între alte persoane, reclamanta nefiind parte în acest contract.
Este adevărat că reclamanta are o creanță certă și exigibilă, deținând un titlu executoriu, respectiv sentința civila nr. 717 din 14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, împotriva debitorului, însă desființarea unui contract de vânzare - cumpărare poate fi solicitată doar de părțile din respectivul contract de vânzare - cumpărare, convențiile neavând efect decât între părțile contractante.
În speță, actul a cărei desființare s-a solicitat de către reclamantă este un contract de vânzare - cumpărare a unui bun imobil ale cărui părți sunt - în calitate de vânzător și și - în calitate de cumpărători.
În consecință, față de cele reținute mai sus, prima instanță în baza art. 969 și 973 Cod civil, a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând în consecință, acțiunea, astfel cum a fost modificată ca fiind introdusă de o persoana fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr-, la data de 09 februarie 2009, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active și, pe fondul cauzei, să se dispună revocarea (desființarea) contractului de vânzare - cumpărare nr. 1383 din 26 aprilie 2007 autentificat de Biroul Notarului Public " ", și a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2691 din 16 august 2007 autentificat de Biroul Notarului Public " " întrucât ambele contracte au fost încheiate în vederea prejudicierii sale ca și creditor al pârâtului.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod nelegal, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active pe care a invocat-o din oficiu, motivat de faptul că desființarea unui contract de vânzare - cumpărare poate fi solicitata doar de părțile din respectivul contract, considerând că acțiunea introdusă a fost introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prima instanță nu a luat în considerare faptul că Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr- a pronunțat, la data de 14 mai 2007 sentința civilă nr. 717 (rămasă definitivă prin anularea ca netimbrat a apelului declarat de, conform deciziei civile nr. 181 din 06 martie 2008 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă) potrivit căreia, i s-a admis cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului, obligându-l pe acesta să-i predea suma de 333.200 euro în echivalent lei la cursul R din ziua plății.
Mai mult, prima instanța nu a ținut cont de faptul că pe parcursul derulării procesului menționat, pârâtul (legal citat și care s-a apărat prin depunerea unei întâmpinări pentru termenul din 19 martie 2007), în ideea de a-și crea o stare de insolvabilitate prin micșorarea activului său patrimonial, a procedat la vânzarea apartamentului nr. 32 situat în orașul M,-, - 17,. 3,. 2,. 32, județul I, coproprietatea sa și a soției, pârâta, către fiica sa, pârâta (), potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 1383 din 26 aprilie 2007 autentificat de Biroul Notarului Public " ", a cărui revocare se solicită.
Or, potrivit art. 975 cod civil creditorii pot în numele lor personal să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudicial drepturilor lor, text de lege în baza căruia își justifică calitatea procesuala activă, acțiunea pauliană întemeindu-se pe dreptul de gaj general al creditorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298 Cod de procedură civilă și art. 975 Cod civil. Intimații - pârâți și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 762 din 02 iunie 2009, Tribunalul București - Secția a IV Civilă a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă, a desființat sentința civilă nr. 2746 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria C și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 717/2007 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a admis acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 333.200 euro.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1383/2007 de Biroul Notarului Public " ", și au vândut pârâtei un apartament situat în orașul M,-,.17,. 3,. 2,. 32, județul
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2691/2007 de Biroul Notarului Public " ", a vândut pârâților Și apartamentul menționat mai sus.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care pretinde un drept dedus judecății.
În speță, reclamanta a investit instanța cu soluționarea a două capete de cerere având ca obiect desființarea - revocarea - contractelor de vânzare - cumpărare nr. 1383/2007 și nr. 2691/1997 pe calea acțiunii/pauliene.
Acțiunea pauliană sau revocatorie este acea acțiune prin care creditorul poate cere revocarea - desființarea - pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale.
Este adevărat că, potrivit principiului relativității actelor juridice pot cere desființarea unui act juridic civil în principiu numai părțile contractante, însă tribunalul a avut în vedere că dispozițiile art. 975 Cod civil conferă calitate procesuală activă și creditorilor persoanei care a încheiat un act juridic.
Altfel spus, în situația în care o persoană are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de o altă persoană, iar aceasta din urmă efectuează unele acte frauduloase în contra primei persoane, prima are posibilitatea de a solicita desființarea actului fraudulos încheiat între cea de-a doua persoană cu un terț.
Tribunalul a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, o persoană poate solicita revocarea unui act juridic chiar dacă nu a fost parte la încheierea acelui act.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a constatat că în mod eronat prima instanță a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care în baza art. 297 Cod de procedură civilă, a admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâți, și, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei pronunțate de instanța de apel în sensul respingerii apelului declarat de apelanta - reclamantă, ca nefondat, și menținerea sentinței primei instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâți au arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat că cererea de chemare în judecată se referă la două contracte și a respins excepția inadmisibilității apelului, cu referire la dispozițiile art. 294 Cod de procedură civilă, prin care s-a susținut că apelanta - reclamantă, care și-a modificat cererea de chemare în judecată, nu putea să schimbe în apel cauza și obiectul dedus judecății; deși a calificat excepția inadmisibilității drept o apărare de fond, instanța de apel nu a analizat în considerente această apărare.
Cu referire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâții au arătat că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut și a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că aceasta a apreciat că cererea de chemare în judecată ar avea două capete de cerere, respectiv cerere de desființare (revocare) a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1383 din 26 aprilie 2007 la Biroul Notarului Public " " și cerere de desființare a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2691 din 16 august 2007 la Biroul Notarului Public " ".
Recurenții - pârâți au susținut că, în realitate, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată la data de 09 octombrie 2007 nu în sensul completării acțiunii cu un nou capăt de cerere ci în sensul că a solicitat doar desființarea constructului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2691 din 16 august 2007 la Biroul Notarului Public " "; cererea completatoare din 09 octombrie 2007 ar fi putut fi interpretată în sensul dat de instanța de apel doar în situația în care era intitulată "cerere precizatoare și completatoare".
Au apreciat recurenții - pârâți că instanța de apel nu putea face această calificare juridică a cererii întrucât prima instanță a analizat la momentul pronunțării sentinței doar cererea modificatoare cu care era învestită și că tribunalul putea să critice faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe un capăt de cerere iar nu să acorde ceea ce nu s-a cerut, respectiv soluționarea unui capăt de cerere cu care prima instanță nu mai era învestită.
S-a susținut așadar că instanța de apel în mod greșit a calificat cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată drept cerere completatoare și precizatoare și că instanța de apel nu a făcut nici o referire cu privire la culpa primei instanțe de a nu fi soluționat ambele capete de cerere.
Sub aspectul motivelor de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, recurenții - pârâți au arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii deoarece prima instanță a analizat în mod corect doar cererea cu care a fost învestită prin modificarea cererii de chemare în judecată inițiale în vreme ce instanța de apel, încălcând dispozițiile legale, a apreciat că trebuia analizată și cererea inițială.
Au fost reiterate criticile referitoare la calificarea drept apărare de fond în apel a excepției inadmisibilității apelului din perspectiva dispozițiilor art. 294 Cod de procedură civilă și împrejurarea că instanța de apel nu s-a referit în mod expres în considerentele deciziei recurate la această apărare, care, prin urmare, nu a fost analizată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei achitată cu chitanța nr. 6914 din 08 octombrie 2009 eliberată de Primăria M și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei conform dispozițiilor art. 3 lit.1coroborate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că a solicitat Judecătoriei C revocare (desființarea) contractelor de vânzare - cumpărare nr. 1383 din 26 aprilie 2007 și nr. 2691 din 16 august 2007 ambele autentificate la Biroul Notarului Public " ", întrucât a apreciat că ambele au prejudiciat-o, având în vedere calitatea sa de creditor al recurentului - pârât.
A mai arătat intimata - reclamantă că nu și-a manifestat niciodată opțiunea de a renunța la judecarea primului capăt de cerere și că prin notele scrise depuse la dosarul Judecătoriei Caf ăcut referire la ambele contracte de vânzare - cumpărare astfel că în mod greșit recurenții - pârâți susțin că în apel s-au schimbat cauza și obiectul cererii deduse judecății.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut o corectă calificare a cererii de chemare în judecată atât sub aspectul pretențiilor deduse judecății cât și sub aspectul naturii juridice a cererii în sensul că a reținut că prin depunerea la primul termen de judecată (09 octombrie 2007) a unei cereri intitulate "cerere modificatoare" cererea inițială a fost completată iar nu înlocuită.
Se reține astfel că în motivarea cererii intitulate "modificatoare" se arată că reclamanta a luat cunoștință de existența celui de-al doilea contract de vânzare - cumpărare cu prilejul solicitării notării litigiului (dosarul nr-) în evidențele de publicitate imobiliară și că "și acest contract de vânzare - cumpărare" a fost încheiat, în frauda intereselor sale de creditor al lui.
Curtea apreciază că în virtutea dreptului de exercitate a controlului judiciar, instanța de apel a procedat corect la calificarea obiectului cererii de chemare în judecată întrucât numai după determinarea limitelor învestirii primei instanțe și a temeiului juridic aplicabil situației de fapt la care reclamanta a făcut referire se poate analiza temeinicia și legalitatea sentinței apelate.
Sub aspectul limitelor învestirii, așa cum s-a arătat deja, instanța de apel a reținut în mod corect că prima instanță a fost legal învestită cu soluționarea a două capete de cerere (cel formulat prin cererea inițială) și cel formulat prin cererea depusă la data de 09 octombrie 2007.
În acest sens se reține și incidența dispozițiilor art. 84 Cod de procedură civilă în sensul că deși este intitulată "cerere modificatoare", cererea depusă de reclamantă la data de 09 octombrie 2007 are valoarea unei cereri completatoare.
Sub aspectul temeiului juridic se reține că ambele cereri (inițială și completatoare) au fost întemeiate pe dispozițiile art. 975 Cod civil care reglementează dreptul creditorului chirografar de a exercita acțiunea revocatorie, intitulată și pauliană cu referire la actele juridice încheiate de debitor, atunci când apreciază că sunt făcute cu viclenie, în prejudiciul drepturilor sale.
Așadar critica recurenților - pârâți în sensul că instanța de apel a făcut o greșită calificare a limitelor învestirii primei instanțe este nefondată.
Având în vedere că prin cererea de apel apelanta - reclamantă a criticat soluția dată excepției lipsei calității procesuale active și a solicitat, ca efect al admiterii apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale active iar pe fond desființarea ambelor contracte de vânzare - cumpărare, nu se poate aprecia că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin dezlegarea dată atât excepției lipsei calității procesuale active cât și sub aspectul pretențiilor deduse judecății.
Nefondată este și critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă.
Ca o primă considerație trebuie menționat că art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, nu are în vedere determinarea limitelor învestirii instanței care pot fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 sau 9 Cod de procedură civilă, ci are în vedere exclusiv calificarea naturii juridice a actului juridic dedus judecății ori a înțelesului acestuia.
În speță, actele juridice deduse judecății sunt cele două contracte de vânzare - cumpărare cu privire la care s-a solicitat revocarea, ca efect al acțiunii pauliene.
Prima instanță a analizat și a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active exclusiv cu referire la cel de-al doilea contract de vânzare - cumpărare; instanța de apel a admis apelul în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă reținând că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și, în consecință a dispus desființarea sentinței și trimitea cauzei, primei instanțe, spre rejudecarea cererii completate.
Prin pronunțarea acestei soluții instanța de apel nu a încălcat nici o regulă procedurală.
Recurenții - pârâții au susținut în mod greșit că apelul ar fi inadmisibil prin raportare la dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod de procedură civilă întrucât în apel, apelanta - reclamantă nu a făcut nici o cerere nouă de natură a schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată. Examinând sentința apelată, în limitele cererii de apel conform dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă, tribunalul a dat o corectă calificare cererii depuse de reclamantă la data de 09 octombrie 2007 și examinat soluția dată excepției lipsei calității procesuale active pe care a găsit-o nefondată.
Deși în considerentele deciziei recurate nu s-a menționat expres că apelul este admisibil fiind pe deplin respectate dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod de procedură civilă, recurenților - pârâți nu li s-a creat un prejudiciu procesual care ar fi de natură să conducă la admiterea recursului având în vedere că, așa cum s-a arătat, în apel nu au fost formulate cereri noi ci a fost exercitat controlul de temeinicie și legalitate specific căii de atac a apelului; prin urmare această critică care în drept se circumscrie dispozițiilor art. 304 cpt. 7 Cod de procedură civilă, nu este fondată.
Este profund eronată susținerea recurenților - pârâți prin care s-a arătat că instanța de apel nu avea abilitatea de a face calificarea juridică a cererii intitulată modificatoare întrucât instanța de fond a analizat doar cererea cu care s-a considerat învestită; această critică este în totală contradicție cu rolul căilor de atac de reformare și cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod de procedură civilă.
De asemenea s-a susținut că "instanța de apel putea să critice faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe un capăt al acțiunii "; instanța de apel nu are atributul de a formula critici c de a examina criticile formulate de părțile care justifică un interes în formularea apelului, având și posibilitatea de a invoca din oficiu motive de ordine publică.
Așa cum s-a arătat, soluția de desființare este legală și se circumscrie dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, nefiind condiționată de specificarea expresă a culpei primei instanțe; considerentele privind obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 295 alin. 1 și 129 alin. 6 Cod de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat recursul reținând că niciuna dintre criticile care în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă au putut fi analizate prin raportate la dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod de procedură civilă nu este întemeiată; cu referire la dispozițiile art. 304 cpt. 8 Cod de procedură civilă așa cum s-a menționat, criticile formulate nu au putut fi încadrate la acest motiv de modificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - pârâți, și, împotriva deciziei civile nr. 762 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnodact.
2ex./08.02.2010
-4.-;
Jud.C-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
