Anulare act. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 214
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 856 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra aspectului privind admisibilitatea recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru ca recurenții prin apărător să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1372 din 01.06.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2050/29.10.2004 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 170/28.02.2005 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 716/28.09.2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. - din 4.09.1995 emis pe numele pârâtului pentru suprafața de 599.p, și 401. situate în tarlaua 9 parcelele 292 și 293 din intravilanul comunei.
Anterior cele două suprafețe de teren au format obiectul vânzării încheiate la data de 16.02.2004 între, pe de o parte, în calitate de vânzător și și în calitate de cumpărători cu precizarea că din 599 intravilan din parcela 292 s-a vândut numai suprafața de 348,44.
Anularea titlului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natură să atragă caducitatea actului în ce privește pe terțul achizitor, în cazul în care acesta este de bună-credință. Numai în cazul în care terțul achizitor cu titlu oneros, a cunoscut sau, cu diligențe minime puteau să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, dacă a fost de rea credință ceea ce trebuie dovedit - operează regula de drept potrivit căreia nevalabilitatea titlului de proprietate al vânzătorului atrage și anularea titlului cumpărătorului.
Conform art. 1899 alin 2 Cod civil, buna credință se prezumă, cel care invocă reaua credință trebuind să facă dovada acesteia, așa cum cer și prevederile art. 1169 Cod civil, conform căruia cine susține ceva în fața instanței trebuie să dovedească această susținere.
În cauza de față reclamanții nu au dovedit reaua credință a pârâților la încheierea actului de vânzare cumpărare.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998, în vigoare în luna februarie 2004,care interzicea înstrăinările sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. Acțiunea pentru constatarea nulității titlului a fost pornită de reclamanți în aprilie 2004, în timp ce contractul de vânzare cumpărare se încheiase în februarie 2004.
De altfel, în art. III alin 2 indice 4 din Legea nr. 169/1997 se prevede că în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și.
Prin decizia civilă nr. 856 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1372/01.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, sentință pe care a păstrat-
În pronunțarea soluției, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În mod corect s-a reținut excepția de la principiul potrivit căruia anularea actului inițial atrage nulitatea actului subsecvent, întrucât anularea actului de proprietate al transmițătorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natură să atragă caducitatea actului în ce privește pe terțul achizitor, dacă acesta este de bună-credință.
Cum buna-credință se prezumă conform art. 1899 Cod civil, apelanții nu au dovedit reaua-credință a intimaților întrucât relațiile de rudenie între vânzătorii și cumpărătorii terenului în litigiu nu sunt prin ele însele probe în acest sens.
Pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în 16.02.2004, iar acțiunea pentru constatarea nulității titlului de proprietate a fost declanșată ulterior, în aprilie 2004. Ca atare, la momentul vânzării situația juridică a terenului nu ridica suspiciuni în ceea ce privește legalitatea titlului de proprietate, terenul neaflându-se în litigiu.
Tribunalul a constatat că pârâții-intimați și sunt cumpărători de bună-credință, motiv pentru care legea ocrotește dreptul de proprietate dobândit în condițiile date, drept pentru care apelul formulat a fost respins în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, iar sentința atacată a fost păstrată ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, criticând hotărârea atacată ca nelegală. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța nu a făcut aplicarea principiului de drept potrivit căruia anularea actului inițial atrage anularea actului subsecvent. Consideră că instanța de fond și cea de apel trebuiau să constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1147/2004 atâta timp cât contractul a avut la bază un titlu de proprietate în privința căruia s-a constatat nulitatea absolută parțială.
Susțin recurenții că intimații-cumpărători nu sunt de bună-credință atâta timp cât cu minime diligențe puteau să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului. Consideră recurenții că instanțele aveau obligația să le respecte dreptul de proprietate asupra terenului de 1.000. și să sancționeze cu nulitatea parțială contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1147/2004.
Intimații și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului motivat de faptul că instanța de fond și de apel au efectuat o corectă aplicare a legii, statuând că sunt cumpărători de bună-credință, astfel încât legea le ocrotește dreptul de proprietate dobândit în condițiile date.
, instanța din oficiu a pus în discuția părților incidentul procedural referitor la admisibilitatea căii de atac formulată având în vedere valoarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, incident în privința căruia reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și au solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâții, și să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1147/2004 referitor la suprafața de 599. situat în intravilan, T-9, parcela 292 și suprafața de 401. situat în intravilan, T-9, parcela 293.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 Ron inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În prezenta cauză, obiectul cererii reclamanților este însuși contractul de vânzare-cumpărare și cum prin anulare se urmărește sancționarea actului juridic prin lipsirea lui de efectul translativ de proprietate și redobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra terenurilor, la stabilirea căii de atac are relevanță valoarea terenului care face obiectul contractului.
În prezenta cauză, cererea de investire a instanței vizează un litigiu patrimonial ce are o valoare de 12.000 lei Ron astfel cum a fost precizată de reclamanți în cererea aflată la fila 36 dosar.
Având în vedere valoarea precizată de reclamanți, necontestată în cauză și dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, Curtea reține că hotărârea dată de judecătorie este supusă unei căi de tac a recursului, cale de atac care se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă de către tribunal.
În atare condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, constituie o încălcare a principiului legalității și al cadrului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 teza V Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanți și se va menține decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L EGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 856 din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
02.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
