Anulare act. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 214/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina
Judecător:
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile nr. 53 din 6 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestator și avocat cu împuternicire în reprezentarea intimaților, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus prin serviciul registratură la data de 14.04.2009 întâmpinare formulată de către intimați.
Instanța comunică cu mandatara contestatorului un exemplar al întâmpinării.
Avocat arată că nu mai susține cererea de suspendare formulată prin contestația în anulare întrucât aceasta a rămas fără obiect. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei atacate și acordarea unui termen pentru rejudecarea recursului în sensul celor motivate. Susține că din punct de vedere juridic, teza I și II ale art. 318 Cod procedură civilă indică temeiul juridic al contestației în anulare, sens în care, pentru a răspunde poziției părții adverse, arată că necercetarea motivelor de recurs de către instanță implică faptul că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cele invocate, situație în care instanța a considerat că în speță nu sunt incidente art. 312 alin 5 Cod procedură civilă. Cu privire la fondul cauzei, obiectul acțiunii introductive de instanță era constatarea nulității declarației din 1989, în sensul de a se lua act că nu s-au efectuat acte de acceptare tacită sau expresă asupra succesiunii tatălui părților, iar motivarea instanței de apel și recurs nu dă un răspuns concret, prin compararea motivelor celor două căi de atac putându-se constata că sunt identice, din acest punct de vedere considerând că aceasta reprezintă o necercetare evidentă a recursului. Mai mult, se arată că instanța de apel, prin analiza criteriilor punctual reținute, nu motivează raportat la situația de fapt, ce nu are legătură cu actele făcute de contestator, fiind evidente aspectele la care nu s-a răspuns, reținându-se în mod eronat că folosința e aceea a imobilului dobândit de contestator prin donație, lucru greșit având în vedere că bunul aparține masei succesorale. S-a invocat în recurs o situație juridică cu autoritate de lucru judecat, considerentele instanței de recurs neanalizând această critică, regăsindu-se un punct de vedere diferit de celelalte, așa cum se poate observa în alineatul penultim. Astfel, se mai susține că, față de faptul că acceptarea expresă a succesiunii se face în termenul de 6 luni de opțiune succesorală, iar în sens contrar se constată că cel în cauză înțelege să rămână străin de moștenire, renunțarea putându-se face oricând, neexistând un regim special de renunțare la succesiune, în atare situație concluzia instanței fiind rezultatul unei erori materiale, reținându-se greșit că nu există acte de acceptare a succesiunii. Un ultim aspect se referă la faptul că instanța nu a cercetat incidența în speță a prevederilor art. 688 Cod civil, obiectul acțiunii reclamantului fiind întemeiat în drept în sensul de a se face dovada că există o acceptare tacită a succesiunii și nici o altă declarație nu mai produce efecte juridice, sens în care există practică în acest sens. În concluzie, se solicită admiterea contestației în anulare de față.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea contestației în anulare, noțiunile vizând nepronunțarea instanței nefiind similare cu cele vizând necercetarea, instanța putând să se pronunțe și să nu cerceteze, însă nu poate să cerceteze și să omită a se pronunța. Mai susține că legiuitorul a prevăzut expres motivele căii extraordinare de atac a revizuirii prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, pe care le citează, sens în care prezenta critică, cu titlu de contestație în anulare, vizând nepronunțarea instanței asupra unor motive de recurs, este doar o reiterare a inițialelor motive de recurs, criticile din prezenta contestație fiind de neprimit având în vedere că au fost invocate și ca motive de recurs, analizate de către instanță. Astfel, se mai arată că raportat la critica vizând aplicarea punctului 5 al art. 304 Cod procedură civilă, în sensul că s-ar impune casarea întrucât instanța nu a analizat toate motivele de recurs, precum și criticile vizând eroarea materială cu privire la obiectul litigiului raportat la declarația apreciată ca fiind de renunțare la succesiune, față de conținutul clar și explicit al acesteia, consideră că prezenta contestație nu este întemeiată. Concluzionând, față de cele arătate, precum și cele precizate în scris prin întâmpinare, solicită respingerea contestație în anulare.
Avocat, solicitând cuvântul în replică, arată că necercetarea este echivalentă cu nepronunțarea.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin decizia civilă nr. 53/2009 Curtea de APEL ALBA IULIAa respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 194/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
A fost obligat recurentul să plătească intimatului suma de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Deși în drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 - 9 Cod procedură civilă, în expunerea motivelor sunt invocate motive de netemeinicie cum sunt interpretarea incompletă sau trunchiată a probelor. Or, potrivit art. 304 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 din același cod, în recurs nu pot fi invocate numai motive de nelegalitate.
Comparând motivele de apel cu cele de recurs, se constată că începând de la pag. 2 acestea sunt identice. Or, asupra motivelor de apel, instanța de apel s-a pronunțat și se constată că nu există nici un fel de contradicții între considerente sau între considerente și dispozitiv.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, deoarece acest temei de drept vizează casarea cu trimitere în cazul nepronunțării instanței asupra unui motiv de recurs sau apel.
Pe fondul cauzei, defunctul său tată - a decedat la 21 octombrie 1985, iar declarația de renunțare la moștenire a fost dată la 17 octombrie 1989.
Potrivit art. 700 Cod civil, succesibilul poate accepta moștenirea, expres sau tacit, în termen de 6 luni începând cu data deschiderii moștenirii.
Prin declarația autentică (fila 17 dosar fond) reclamantul declară că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii și că înțelege să rămână de această moștenire. În mod expres a solicitat ca declarația sa să fie înregistrată în registrul de renunțare la moștenire.
Dacă acceptarea moștenirii se poate face doar în termenul de opțiune succesorală, renunțarea expresă la moștenire se poate face și în afara acestui termen.
Mai mult, inițial, recurentul a susținut că nu a semnat declarația de renunțare și instanța a fost obligată să producă probe pentru a constata autenticitatea semnăturii acestuia.
De reținut că prin cererea depusă pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, aceasta a fost făcută pentru terenurile obținute de bunicii săi din partea tatălui, înțelegând să accepte moștenirea după aceștia și nu după tatăl său.
În fine, dând declarația autentică de renunțare, atacată în prezenta cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă.
Având în vedere complexitatea cauzei, a poziției de negare a semnăturii de pe declarație și probele scrise depuse la dosar, se constată că în mod corect instanța de apel a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul invocând în drept dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată următoarele:
1. - instanța de recurs nu a răspuns și nu a analizat motivul invocat în cererea de recurs cu privire la incidența art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, limitându-se a preciza că nu sunt incidente dispozițiile textului de lege menționat, fără a motiva această afirmație.
2. - instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la nici una din criticile care reprezentau argumentele acceptării tacite a succesiunii;
3. - instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 688 cod civil și a argumentației efectuate în acest sens;
4. - instanța de recurs califică din eroare declarația contestatorului ca o renunțare expresă la succesiune.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondată contestația în anulare.
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă care reglementează contestația în anulare specială, sunt de strictă interpretare și au în vedere numai erori materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 Cod procedură civilă, respingerea unui recurs ca tardiv, în raport de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înlăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unul din motivele de recurs nu era necesară timbrarea; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul vizează greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unor incidente procedurale.
În cauză, motivul invocat de către contestator vizează greșita interpretare a unui act juridic, cu alte cuvinte, greșeli de judecată care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Așa cum s-a arătat, dispozițiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, respectiv recurs la recurs - ceea ce este inadmisibil.
Și motivul contestației în anulare specială întemeiat pe prevederile art. 318 teza a II-a este nefondat.
Din analiza cererii de recurs se constată că s-au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 Cod procedură civilă, fără indicarea criticilor care fundamentează fiecare motiv de recurs.
De asemenea, din modul de redactare al deciziei rezultă cu claritate punctul de vedere al instanței de recurs, respectiv considerentele care au stat la baza soluției pronunțate, răspunsul la motivele invocate.
De altfel, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs sau a tuturor argumentelor care justifică motivele de recurs nu constituie prin ea însăși o omisiune în sensul dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, dacă instanța a răspund la motivele de casare printr-un considerent comun. Astfel, criticile contestatorului formulate la pct. 2 și 3 nu pot fi primite.
Susținerile privind nepronunțarea instanței de recurs întrucât nu a motivat de ce nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin 5 Cod procedură civilă, sunt de neprimit întrucât lipsa unei motivări excede textului art. 318 Cod procedură civilă.
Pentru cele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimat și justificate cu înscrisuri la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 53/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatului suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /2 ex/08.05.2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Jud. recurs:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Mihaela Florentina
