Anulare act. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.221
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu domiciliul ales la Cabinetul av. în Târgoviște,--4,.1, jud.D, împotriva deciziei civile nr.477 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat Târgoviște, str.- -,. 5B,.10 jud.D și reclamanta, domiciliată în com. sat Lazuri, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data 19 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea inițial înregistrată la Judecătoria Târgoviște, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând anularea antecontractului de vânzare-cumpărare din 7.06.2004 privind înstrăinarea suprafeței de 1320 și a unei locuințe, imobile situate în localitatea Lazuri,-, județ D și restabilirea situației anterioare încheierii acestui înscris.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Dobândă sub nr. 2340/27.10.2000 a dobândit împreună cu soțul său suprafața de 1310 de la părinții acestuia din urmă pe care se află o locuință cu patru camere și bucătărie, iar în anul 2001, deoarece soțul pârâtei era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar persoanele vătămate îi cereau să achite valoarea prejudiciului, reclamanta și soțul ei au fost de acord ca pârâta să locuiască într-o cameră din acest imobil, timp în care aceasta a și divorțat și a vândut apartamentul din Târgoviște.
A mai arătat reclamanta că ulterior, pârâta a venit la cei doi soți acasă cu propunerea de a-i vinde acest imobil, lucru cu care nu au fost de acord deoarece au trei copii, iar locuința va reveni unuia din ei.
A menționat reclamanta că în data de 7.06.2004, cu rea-credință, pârâta l-a determinat pe soțul ei să încheie o chitanță din care să rezulte că acesta a primit suma
de 20 milioane lei ce reprezintă acont-ul pentru cumpărarea locuinței și a terenului și că diferența de 180 milioane lei urmează să fie achitată în termen de 6 luni de la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, dar că nu a fost de acord cu această vânzare, l-a trimis pe soțul ei să înapoieze banii, însă acesta a refuzat să-i primească iar la 6.12.2004, fără să îi încunoștiințeze a depus și diferența la CEC, precum și că, datorită faptului că pârâta refuza sistematic să părăsească imobilul, a fost notificată prin executor să primească banii întrucât nu este de acord cu vânzarea, aceasta nu s-a prezentat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat să se discute calificarea juridică a acțiunii, întrucât în cauză se vorbește de anulare ( ceea ce înseamnă că se invocă un motiv de nulitate relativă ) dar în același timp se invocă lipsa consimțământului, care este motiv de nulitate absolută.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că obiectul acesteia este nulitatea absolută, iar instanța a luat act de această calificare, apreciind că motivul invocat nu este unul de nulitate absolută, numai soțul care nu și-a dat consimțământul poate să invoce această dispoziție legală.
A mai invocat pârâta în întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că art.35 alin.2 teza a II-a din Codul Familiei este un text care conține o excepție de la regula mandatului tacit reciproc, iar excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, ceea ce presupune că se aplică numai în caz de " înstrăinare sau grevare."
A mai arătat pârâta că natura juridică a drepturilor care iau naștere dintr-un antecontract nu este cea a drepturilor reale ci este cea a drepturilor de creanță, promitentul vânzător obligându-se să perfecteze pe viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, fiind vorba de obligația de a face și nu de obligația de a da.
Prin sentința civilă nr.2499/20.07.2007 Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea, astfel cum a fost precizată, cu motivarea că nu este o excepție veritabilă, deoarece excepțiile procesuale sunt acele mijloace prin care partea interesată, procurorul sau instanța, invocă din oficiu în condițiile legii și fără a pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, neregularități de ordin procedural sau lipsuri privind exercițiul dreptului la acțiune urmărind întârzierea sau împiedicarea judecății de fond și a apreciat că apărarea formulată de pârâtă, este o apărare de fond și nu o excepție procesuală, care va fi analizată odată cu pronunțarea sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat anularea antecontractului dovedit prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 7.06.2004 privind înstrăinarea suprafeței de 1320 și a unei locuințe, imobile situate în localitatea Lazuri,-, județ D și restabilirea situației anterioare încheierii acestui înscris, motivat de faptul că nu și-a dat consimțământul la încheierea lui, în condițiile în care promitent este soțul său iar ea nu și-a dat consimțământul, ceea ce presupune aplicarea dispozițiilor art.35 alin.2 teza 2 din Codul familiei.
A mai reținut instanța că înscrisul face dovada primirii unui acont pentru cumpărarea imobilului, fără a se face însă mențiunea că a și avut loc momentul vânzării, ceea ce duce la interpretarea că este un antecontract, dar că nici una din părți nu a susținut că nu are valoarea unui antecontract, motivarea acțiunii și apărarea pârâtei plecând de la această calificare.
Concluzionând, instanța de fond a constatat că promisiunea de vânzare, în mod cert nu dă naștere unui drept de creanță în virtutea căruia promitentul vânzător se obligă să vândă iar promitentul cumpărător să cumpere, în condițiile stabilite privind bunul ce se înstrăinează și prețul la care va avea loc vânzarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, arătând într-un prim motiv de apel că, deși instanța i-a a cordat cuvântul cu privire la încuviințarea dovezilor potrivit art. 167 al.1 pr.civilă și s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatorii, în mod greșit acestea au fost respinse de instanță.
Un alt motiv de apel este acela că acțiunea trebuia admisă deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare nu îi este opozabil, ea nu și-a dat consimțământul la încheierea sa și poate invoca nulitatea actului.
Ultimul motiv de apel se referă la faptul că, respingând probele în dovedirea acțiunii, instanța s-a antepronunțat, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.27 pct.7 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr. 477/29.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de reclamantă, schimbat sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea și a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare intitulat "chitanță" din 77.06.2004 încheiat între și și a luat act că reclamanta-apelantă a renunțat la capătul de cerere privind restabilirea situației anterioare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, prin care aceasta solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare din 7.06.2004, privind înstrăinarea suprafeței de 1320 și a unei locuințe, imobile solicitate în localitatea Lazuri.
A apreciat tribunalul că motivele de apel invocate de reclamantă sunt fondate, potrivit disp.art.35 Codul familiei nici unul din soți nu poate înstrăina sau greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț, iar instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, în sensul că greșit a constatat că dispozițiile art.35 Codul familiei nu se aplică antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de soțul reclamantei.
A mai reținut instanța de apel că acest antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7.06.2004 având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 1320 și a unei locuințe, imobile situate în localitatea Lazuri, vizează bunuri comune, ce aparțineau celor doi soți, fiind încheiat fără consimțământul reclamantei, ce era obligatoriu, iar la data de 18.01.2007 reclamanta coproprietară a imobilelor ce fac obiectul antecontractului a notificat-o prin executor judecătoresc pe pârâtă să ridice recipisa CEC, ea nefiind de acord cu învoiala părților.
Instanța a apreciat că soțul neparticipant la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare care s-a opus, are dreptul să introducă acțiune în anularea acelei convenții și pentru restabilirea situației de fapt anterioare.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că nu poate fi primită motivarea instanței de fond că nu se aplică art.35 al.2 Codul familiei, în situația unei promisiuni de înstrăinare, deoarece în privința imobilului "casă" compusă din patru camere și bucătărie, convenția încheiată are valoare de act de vânzare-cumpărare, vânzarea având caracter translativ și consensual, fiind cerută ad validitatem, doar pentru terenuri pentru care legea prevede această condiție în privința formei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului, pârâta învederează că hotărârea atacată este modificabilă pentru încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.35 alin. (2) teza finală din Codul familiei (art.304 poct.9 Cod pr.civilă).
Astfel, aceasta învederează că temeiul de drept al acțiunii este art.35 alin.2 teza a II-a Cod familiei, iar natura juridică a drepturilor care iau naștere dintr-un antecontract nu este nicidecum a drepturilor reale, ci a drepturilor de creanță, neaflându-ne în ipoteza cauzei de nulitate prevăzută de art. 35 Cod familiei.
Un alt motiv de recurs este acela că în caz de vânzare a lucrului altuia, adevăratul proprietar nu poate cere anularea contractului, deoarece nu a fost parte a acestuia, cu atât mai mult în cazul unui antecontract, o persoană străină de acesta nu poate cere anularea.
Totodată, recurentul motivează că nu se poate invoca nulitatea relativă a unui antecontract de către o persoană străină de acel act, pe motiv că lipsește consimțământul acestei terțe persoane.
motiv de recurs se referă la împrejurarea că actul în discuție este un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare și nu un act de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, chiar și interpretarea potrivit căreia asupra casei s-ar fi încheiat un adevărat contract de vânzare-cumpărare, situația terenului ar rămâne nesoluționată.
În final, recurenta precizează că o soluție corectă nu poate fi luată decât în urma analizării probelor ce au fost administrate în fața instanței învestite cu soluționarea dosarului nr.6255/2006, în care a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare asupra imobilului, cauza fiind suspendată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să admită recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la primul motiv de recurs, în mod corect s-a arătat că temeiul juridic al acțiunii este art.35 al.2 teza a II-a din Codul familiei, acest text referindu-se la înstrăinări de terenuri și construcții și nu de drepturi de creanță.
Cu privire la următoarele două motive de recurs, în mod eronat s-a apreciat că reclamanta nu poate cere anularea antecontractului pe motiv că nu a fost parte în acesta și că este un terț față de actul respectiv.
Reclamanta, fiind proprietara imobilului în discuție și nesemnând antecontractul, tocmai în baza art.35 al.2 teza a II-a din Codul familiei are calitatea de a promova o astfel de acțiune.
Ultimul motiv de recurs este însă fondat, deoarece art.35 al.2 teza a II-a din Codul familiei face vorbire despre înstrăinările de construcții și terenuri ce fac parte din bunurile comune ale soților.
Curtea, analizând chitanța încheiată în data de 7.06.2004 dintre și sora sa, constată că în cauză nu se poate pune problema unei vânzări-cumpărări a imobilului în discuție, în accepțiunea art.35 al.2 teza II din Codul familiei și a dispozițiilor legale în materie ce privesc vânzarea-cumpărarea imobilelor ( terenuri și construcții) și anume Codul civil și Legea 18/1991 republicată și Leega 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
Astfel, acea chitanță este o promisiune de vânzare-cumpărare și nu un act autentic de vânzare-cumpărare necesar pentru înstrăinarea terenurilor, iar pe de altă parte nici conținutul chitanței nu este clar în privința intenției părților, nestipulându-se obligații în sarcina lor.
Înscrisul respectiv, cum bine a reținut prima instanță, face numai dovada primirii unui acont pentru cumpărarea imobilului, fără a se preciza că a avut loc și momentul vânzării-cumpărării, nepunându-se pune problema nașterii unui drept real ci a unui drept de creanță.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.312 (1) (2) (3), art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul.
Va modifica în tot decizia și pe fond va menține sentința, luându-se totodată act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta cu domiciliul ales la Cabinetul av. în Târgoviște,--4,.1, jud.D, împotriva deciziei civile nr.477 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat Târgoviște, str.- -,. 5B,.10 jud.D și reclamanta, domiciliată în com. sat Lazuri, jud.
Modifică în tot decizia civilă nr.477 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond menține sentința civilă nr.2499 din 20 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RD/VM
3 ex/29.02.2008
nr-Judec.Târgoviște
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
