Anulare act. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 224
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 28 februarie 2008 privind judecarea recursului formulat de reclamanta moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 418 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3486 din 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 18870/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 05 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr.18870 din 13 decembrie 2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1546 din 23 aprilie 2003 la BNP -.
A arătat că prin sentința civilă nr. 2436 din 13 februarie 2001, pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă, a devenit creditoarea pârâtului pentru suma de 6820,64 USD, în urma rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare nr.608/1998.
A precizat că prin sentința civilă nr. 24214 din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a constatat un drept de retenție al reclamantei asupra imobilului situat în C,- (fost 68) până la plata sumei de 6820,64 USD și că s-a format astfel dosarul de executare nr. 35/E/ 2002 al BEJ, pentru se realiza executarea silită asupra imobilului menționat.
Contractul sus - amintit, încheiat între cei doi pârâți nu-i este opozabil reclamantei, conform art. 497, alin.4 Cod pr. civilă, atâta timp cât nu a fost de acord cu această vânzare și nici pârâtul nu a consemnat sumele necesare pentru acoperirea creanței, având în vedere că somația era notată în Cartea Funciară a imobilului, iar prin această vânzare s- încercat eludarea dispozițiilor legale prin sustragerea de la executarea silită, respectiv crearea unei stări de insolvabilitate a debitorului, cauza acestui contract fiind în mod foarte clar ilicită.
La data de 27 februarie 2006, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate.
A motivat că reclamanta nu suferit vătămarea drepturilor sale, iar motivul de nulitate, respectiv cauza ilicită a contractului nr. 1546 din 23 aprilie 2003, nu subzistă.
Nu are relevanță dacă reclamanta avea sau nu cunoștință de existența contractului, atâta timp cât în dosarul de executare a fost consemnată creanța datorată de către debitorul, acesta la momentul încheierii contractului fiind titularul dreptului de proprietate al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
În speță, nu este vorba de vânzarea lucrului altuia, astfel încât vânzarea este valabilă, aceasta având ca obiect un bun care existat, era determinat și licit.
Prin sentința civilă nr.3486 din 3 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 18870 /C/2005, s- respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
fost respinsă cererea de acordare cheltuielilor de judecată..
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 948, 996, 968 Cod Civil.
S-a mai reținut că reclamanta nu făcut dovada participării terțului dobânditor la fraudă, scopul executării fiind atins, iar sancțiunea prevăzută de art. 497 alin.4 Cod pr. civilă respectiv inopozabilitatea actului de înstrăinare este acoperită prin consemnarea la CEC de către debitorul pârât a întregii creanțe.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea privind constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare încheiat de debitorul în frauda intereselor acesteia, în condițiile în care se declanșase procedura executării silite vizând imobilului în litigiu.
Că, înstrăinarea imobilului nu se putea face decât cu acordul acesteia și că nici nu fost consemnată suma pe care o datora debitorul anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precum și împrejurarea că aceasta și-a manifestat în mai multe rânduri intenția de a adjudeca bunul în contul creanței.
A susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 Cod pr. civilă, soluționând cauza fără dispune un probatoriu amplu, în raport de caracterul cererii cu care a fost investită.
Prin decizia civilă nr.418 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă, decedată, continuat și însușit de apelanta reclamantă moștenitoare, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost obligată apelanta moștenitoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 400 lei, către intimatul și 3800 lei, către intimatul.
S-a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 2436 din 19 februarie 2001, debitorul fost obligat la plata sumei de 6820,64 USD față de creditoarea,care s-a adresat executorului judecătoresc pentru recuperarea creanței pe calea executării silite.
La data de 23 aprilie 2003, debitorul consemnat pe numele creditoarei reclamante întreaga sumă pe care o datora prin recipisa CEC nr.1193/25336/2003, realizându-se eliberarea de datorie.
Prima critică ce vizează încălcarea prevederilor art. 497 alin.4 Cod pr. civilă este neîntemeiată, având în vedere că dispoziția menționată nu oprește de la achitarea creanței pe debitor, câtă vreme cel din urmă consemnat pe numele și la dispoziția creditoarei întreaga sumă pe care o datora.
În acest sens, este de strictă interpretare partea finală dispoziției amintită mai sus, potrivit cu care "orice act de înstrăinare este inopozabil, în afară de cazul când debitorul sau dobânditorul imobilului a consemnat sumele datorate", or, procedând la consemnare de sumă, s-a realizat întocmai condiția plății voluntare, chiar și în cadrul etapei de executare silită.
Neîntemeiată este și critica vizând încălcarea dispozițiilor art.509 alin.5 Cod pr. civilă, culpa întârzierii actului de executare nedatorându-se în nici un fel debitorului urmărit, ci numai conduitei reclamantei creditoare care nu stăruit suficient în cererile sale privind adjudecarea bunului în contul creanței, până la intervenirea cauzei de liberare prin plata voluntară.
Apelanta aduce drept argument de nulitate fraudarea intereselor sale prin încheierea actului de vânzare-cumpărare cu o terță persoană, însă nu justifică interesul de solicita desființarea actului în temeiul art. 975 Cod civil, devreme ce debitorul a urmărit să-și îndeplinească obligația, și nu să-și mărească gradul de insolvabilitate
În ceea ce privește rolul activ al instanței de fond, s-a constatat că probele solicitate de părți au fost încuviințate și administrate întocmai.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta moștenitoare, criticându-le pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 3043 pct.5, 7 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a omis să analizeze și să se pronunțe asupra unor motive de apel cuprinse în dezvoltarea scrisă a motivelor de apel.
Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind cauza ilicită a contractului de vânzare - cumpărare, determinată de fraudarea prin complicitatea vânzătorului și a cumpărătorului, a interesului legitim al reclamantei creditoare de a adjudeca imobilul în contul creanței.
De asemenea, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel privind încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 3 din Legea nr.7/1996, republicată, cât și încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr.54/1998.
A mai susținut că instanța de apel nu a pus în discuția părților și nu a analizat cererea de administrare de probe, formulată prin motivele de apel.
Pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea formulată de autoarea sa, întrucât s-a demonstrat în mod cert că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între intimații pârâți s-a făcut în frauda intereselor reclamantei, în condițiile în care se declanșase procedura executării silite, vizând imobilul în litigiu.
Că, instanțele anterioare au făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.497 alin. 4 și 509 alin. 5 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, coroborat cu prevederile art. 287 și următoarele Cod pr. civilă, instanța de apel are obligația să examineze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel cu judecata cărora a fost investită, în concret asupra tuturor aspectelor care formează obiectul pricinii supusă judecății.
Neexaminarea și nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel, echivalează cu o necercetare a fondului procesului, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate, în raport de dispozițiile inserate în prevederile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă.
În speță, apelanta a formulat cererea de apel cuprinzând motivele inițiale, cerere ce a fost înregistrată la data de 20 iulie 2006 și atașată la fila 2 din dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La data de 12 decembrie 2006, apelanta a depus o dezvoltare a motivelor de apel inițiale ( fila 15 din dosarul tribunalului ), în cuprinsul căreia a formulat și critici noi, prin care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 3 din Legea nr.7/1996 și a prevederilor art. 15 din Legea nr.54/1998, cât și critici privind cauza ilicită a contractului de vânzare - cumpărare încheiat de intimații pârâți în frauda intereselor acesteia.
Cu ocazia soluționării cauzei, Tribunalul Dolja examinat apelul declarat de reclamantă, continuat de moștenitoarea acesteia, prin prisma criticilor formulate prin cererea introductivă, omițând să examineze criticile noi formulate prin cererea depusă la fila 15 din dosarul tribunalului.
În atare situație, instanța de apel nu a făcut o cercetare completă a fondului litigiului, hotărârea pronunțată fiind afectată de nelegalitate.
Examinarea celor trei critici invocate de apelanta reclamantă prin cererea cuprinzând dezvoltarea motivelor de apel aflate la fila 15 din dosarul tribunalului, nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs, deoarece s-ar aduce atingere cerinței imperative privind respectarea principiului celor două grade de jurisdicție.
acestui principiu se impune nu numai în interesul părților, dar și pentru respectarea competenței materiale a instanțelor, deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluționat de instanța competentă.
Or, câtă vreme Tribunalul Dolj nu a examinat toate criticile formulate în apel d e către reclamantă, este de necontestat că aceasta nu a cercetat fondul cauzei, situație în care nu se poate exercita controlul judiciar.
În cauză sunt incidente dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, așa încât recursul declarat de reclamanta moștenitoare este fondat și în baza art. 312 alin. 2 Cod pr. civilă urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, va fi casată decizia Tribunalului Dolj și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Dolj ca instanță devolutivă, va examina apelul prin prisma tuturor criticilor invocate de apelanta reclamantă și va aprecia asupra admisibilității cererii privind completarea probatoriilor în vederea lămuririi raporturilor juridice dintre părți, formulată de aceasta.
În același timp, instanța de apel va avea în vedere criticile ce vizează fondul, formulate în recurs, critici ce nu se mai impun a fi examinate de C, în raport de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă moștenitoare, împotriva deciziei civile nr. 418 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3486 din 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 18870/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Casează decizia civilă menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
11.03.2008
Jd..
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
