Anulare act. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 224
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1840 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă SC SRL reprezentată de avocat C din Baroul Brașov, conform contractului de asistență juridică nr. 31 din 15 decembrie 2008 și intimatul reclamant, asistat de avocat G din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică încheiat la 6 februarie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs.
Avocat C pentru recurenta pârâtă depune la dosar concluzii scrise, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
La rândul său avocat G depune la dosar pentru intimatul reclamant în copie, certificat eliberat de Tribunalul Brașov în dosarul -, cu termen de judecată la 18 februarie 2009, cerere de chemare în judecată formulată de, adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 298 din 11 mai 2007 și adeverință de salariu și vechime în muncă nr. 560 din 14 septembrie 2007, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului formulat de pârâta SC SRL avocat C arată că reclamantul din prezenta cauză a solicitat anularea angajamentelor de plată date de către acesta la 24 noiembrie 2006 și în data de 14 septembrie 2007, pentru motivul că acestea au fost date în condițiile în care intimatul reclamant fost amenințat și constrâns la sediul societății.
Cele două înscrisuri intitulate angajamente de plată au fost date de bună voie de către intimatul reclamant, la sediul societății, după ce s- constatat că acesta și-a însușit din banii societății suma de 96646 lei. Inițial reclamantul a recunoscut suma de bani sustrasă și s- arătat dispus să recupereze prin diverse mijloace respectiva sumă de bani.
După ce societatea introdus acțiune în răspundere patrimonial, care se află pe rolul Tribunalului Brașov și care vizează suma de 96.646 lei, intimatul negat că ar avea vreo legătură cu sus amintita sumă de bani. Cele două angajamente de plată au fost date de către intimatul reclamant de bună voie. Ele nu reprezintă titluri executorii, societatea nefăcând însă nicio reținere în baza celor două înscrisuri, ci promovat acțiune adresându-se instanței de judecată printr- acțiune în răspundere patrimonială, conform Codului Muncii.
Fiecare dintre cele două înscrisuri, reprezintă câte un act juridic unilateral al căror autor este intimatul reclamant, astfel că în Codul Muncii nu există niciun temei pentru anularea lor, singura modalitate prin care societatea ar fi putut obține anularea unui angajament de plată ar fi încercat să solicite răspunderea patrimonială a intimatului reclamant în baza celor două angajamente căror anulare se solicită. Societatea nu făcut nicio reținere cu titlu de daune din salariu reclamantului ci a promovat acțiune în răspundere patrimonială, care în prezent se află pe rolul Tribunalului Brașov.
Atâta timp cât cele două înscrisuri nu au avut nici un efect juridic, nu au constituit temeiul unor rețineri, recurenta apreciază că ele nu trebuie anulate, având valoare unor simple declarații unilaterale făcute de către intimat, fără nicio valoare juridică.
În concluzie, se solicită admiterea recursului formulat și menținerea ca valabile a celor două angajamente de plată date de către intimatul reclamant la data de 24 noiembrie 2006 și la data de 14 septembrie 2007.
Avocat G având cuvântul pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect instanța de fond reținut că cele două angajamente de plată din 24 noiembrie 2006 și 14 septembrie 2007 nu-și au izvorul în noul Cod al muncii, ele ar fi avut efect juridic pe vechiul Cod al muncii. Se arată că cele două angajamente au fost luate sub presiune și amenințare de către intimata recurentă, acesta fiind amenințat chiar de către organele de poliție din B la sediul societății, încercându-se astfel să- determine pe acesta să recunoască prejudiciul pentru care nu se face răspunzător.
Precizează de asemenea, că urmare acestor angajamente nu fost plătit pe o perioadă de un an și pentru munca prestată în societate, motiv pentru care solicitat drepturile bănești ce i se cuvin pe această perioadă la Tribunalul Dâmbovița. Potrivit art. 270 din Codul Muncii salariații răspund patrimonial în termenul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, ori aceste angajamente de plată au fost luate sub presiune și amenințare.
Totodată, arată că potrivit dispozițiilor art. 164 din Codul muncii reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și a fost constatată printr- hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Față de aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul - a solicitat anularea angajamentelor de plată date la presiunile pârâtei SC SRL, județul B, la datele de 24 noiembrie 2006 și 14 septembrie 2007, în sumele de 89.657,99 lei și 96.646 lei, angajamente care nu au o bază legală potrivit Codului muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât angajamentele de plată au fost date benevol de reclamant împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru delapidare.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1840 din 12 noiembrie 2008, a admis acțiunea și a anulat cele două angajamente de plată, reținând în esență că acestea nu constituie titluri executorii conform prevederilor Codului muncii, datoria nefiind constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei sentințe, societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Criticând sentința, pârâta a susținut că reclamantul și-a asumat de bunăvoie răspunderea patrimonială pentru sumele ce au format obiectul angajamentelor de plată, ceea ce reprezintă acte juridice având consecințele legale răspunzătoare și a precizat că pentru suma de 96.646 lei ce formează obiectul asumării angajamentului de plată pârâta a formulat acțiune aflată pe rolul Tribunalului Brașov.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, art. 3041Cod pr.civilă și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Potrivit disp.art. 270 alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele produse angajatului, iar conform art. 164 alin.(2) din același cod, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatului, nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În speță nu sunt îndeplinite aceste condiții, iar potrivit dispozițiilor Codului muncii în prezent în vigoare angajamentele de plată nu constituie titluri executorii în sensul legii.
De altfel, este de observat și faptul că certitudinea prejudiciului, întinderea acestuia și eventuala vinovăție a reclamantului nici nu au fost stabilite, pentru suma de 96.646 lei, existând pendinte proces la Tribunalul Brașov așa cum a invocat pârâta-recurentă și cum rezultă din certificatul depus la dosar, iar prin rezoluția procurorului din 5 iunie 2008 (fila 21 dosar fond) a început urmărirea penală împotriva reclamantului, situație în care până în prezent nu poate opera răspunderea patrimonială contractuală a reclamantului în sensul prevederilor Codului muncii.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a admis acțiunea, pronunțând o sentință legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând motive de nulitate ale hotărârii atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1840 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./20.02.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Traian
