Anulare act. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 225
Ședința publică de la 07 Martie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marian Budă Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț Președinte instanță
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 29 februrarie 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 581 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4800 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 21941/C/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise, la data de 05.03.2008, de către recurenții reclamanți și, după care;
Dezbaterile din ședința publică de la data de 29 februrarie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 22.11.2006 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instantei să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere, autentificat sub nr.1778/09.09.2004.
În motivarea acțiunii, reclamantii au arătat că sunt moștenitorii defunctei, care a figurat în calitate de vânzătoare în contractul nr.1778 /09.09.2004, având ca obiect înstrăinarea garsonierei proprietatea acesteia, situată în C, lui, -.1,.8, în schimbul obligației de întreținere asumată de cumpărătorii și.
Contractul a cărui nulitate o solicită a fost încheiat în numele vânzătorului, de numitul G, în calitate de curator, numit prin dispoziția Primăriei Municipiului C nr.2719/07.09.2004.
Reclamanții au susținut că vânzarea cu clauză de întreținere s-a făcut la două zile de la data încuviințării curatelei, iar după 10 luni, cumpărătorii întreținători au formulat acțiune de punere sub interdicție a vânzătoarei cu motivația că acesta prezintă grave tulburări psihice și nu mai are discernământul necesar de a se îngriji de interesele sale.
Numita a decedat la data de 11.04.2006, iar ca moștenitori au rămas reclamanții și numita, în calitate de frați ai defunctei.
Reclamanții au precizat că interesul acestora în cauză este justificat de faptul că pârâții au intervenit în procesul de partaj, solicitând excluderea de la partaj a garsonierei dobândită prin contractul a cărui nulitate o invocă.
Consideră că vânzarea-cumpărarea cu clauză de întreținere este lovită de nulitate, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor legale ce stabilesc regimul juridic aplicabil curatelei, întrucât potrivit art.155 alin.1 din. în cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, textul având în vedere cazurile menționate de art.152. deci curatela incapabilului fiind o tutelă ad hoc, în esență urmează regulile tutelei.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece a fost promovată cu încălcarea regulii unanimității.
Defuncta are trei moștenitori, pe cei doi reclamanți și pe numita. Întrucât acțiunea nu a fost promovată de toții moștenitorii, s-a încălcat regula unanimității cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă.
În subsidiar, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu precizează clauzele de nulitate absolută.
Prin sentința civilă nr. 4800/2007, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea reclamanților.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că actul de întreținere s-a încheiat anterior punerii sub interdicție a numitei, în perioada în care autoritatea tutelara i-a numit acesteia curator în persoana numitului Gh.
Instanța a mai reținut că instituției curatei se aplica regulile de la mandat, nefiind deci incidente cauzele de nulitate prev de art. 1308 pct. 2.civ, deoarece curatorul nu a cumpărat în persoana sa, ci calitatea de cumpărători aparținea fiicei și ginerelui sau. Pentru aceștia, instanța a reținut că reclamanții nu au invocat simulația, interdicțiile prev. de art. 1308.civ neregăsindu-se în cauză.
Referitor la cauza ilicită, instanța a reținut că reclamanții au confundat cauza cu efectele actului juridic, invocând ca motive de nulitate neexecutarea obligațiilor de întreținere, aspecte care nu pot fi corelate cu temeiurile de fapt si de drept invocate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivele de recurs, aceștia au arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale invocate de reclamanți. În ceea ce privește cauza ilicită, recurenții au arătat că instanța nu a analizat-o, deși din elementele speței se contura cu evidentă o cauză imorală, iar împrejurarea neexecutării întreținerii, esențială pentru un astfel de contract a fost invocată ca unul din elementele care, alături de evoluția cronologica a perfectării actului, starea bătrânei, calitatea comparatorilor și a curatorului este de natura să ducă la stabilirea caracterului fals ilicit, al scopului urmărit la perfectarea actului.
Recurenții au mai susținut că starea în care se afla, de care pârâții au profitat pentru perfectarea unui astfel de contract, ilustrează cauza imorală strâns legată de primul motiv de nulitate invocat de reclamant, această situație de fapt expusă fiind grăitoare în ceea ce privește buna credința a parților.
Intimații au depus întâmpinare.
La termenul din 21.11.2007 s-a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 581 din 21.11.2007, a respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 4800 din 04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți și .
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prima instanța s-a pronunțat asupra cauzei ilicite, argumentând de ce nu a identificat aceasta cauza ilicită. motivării primei instanțe pe acest aspect nu justifică o critică a reclamanților de nemotivare, deoarece în considerentele sentinței atacate, motivarea este juridică și în legătură cu elementele analizate de instanță. În plus, tribunalul a retinut că, în sfera noțiunii de cauză ilicită, intră și cauza imorală, care este în fapt tot o cauză ilicită, deci prima instanța s-a pronunțat și asupra acestei cauze imorale, iar reclamanții apelanți, la prima instanța, în invocarea cauzei ilicite au adus argumente, inclusiv de imoralitate a raporturilor juridice.
Critica apelanților că pârâții au profitat de starea în care se afla, situație care conturează elementele unei cauze imorale, nu poate fi primită, pentru că la fond nu s-a invocat această acțiune a pârâților de a profita de starea în care se afla, dimpotrivă, starea bătrânei fiind invocata ca argument pentru a justifica încălcarea regulilor privind capacitatea persoanelor, iar critica apelanților referitoare la buna credința a parților nu poate fi reținută, fiind prea vagă, referindu-se la părți și nu numai la intimații pârâți, iar instanța de fond nu și-a bazat motivarea juridică pe această prezumție, pentru a forma obiect al criticilor în calea de atac.
Susținerile apelanților că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale este, de asemenea, nefondată, deoarece prima instanță a stabilit în mod corect, fată de disp. art 155 alin.1, că instituției curatelei i se aplică regulile mandatului. În aceeași ordine de idei, nu se pot aplica prin analogie normele juridice care reglementează tutela, căci acestea, având caracterul de norme speciale, nu se pot aplica prin extrapolare. În consecința, nu este incidentă în cauză interdicția prev. de art. 128., susținerea apelanților în acest sens, fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește incidența prev. de art. 1308.civ, în sensul că pârâții cumpărători sunt persoane interpuse ale curatorului, tribunalul a apreciat că, pentru a fi vorba despre persoane interpuse, trebuie ca părțile să fi înțeles nepublic ca adevăratul cumpărător să fie curatorul, iar această probă, în baza art 1169.civ, incumba reclamanților care susțin interpunerea, deoarece o prezumție prevăzută în materia donațiilor este de strictă interpretare numai pentru acest act sau pentru actele cu titlu gratuit, iar, în speță, este vorba despre un act cu titlu oneros.
Susținerea apelanților că în cauză s-a conturat cauza licita prin aspecte de neexecutare a obligației de întreținere coroborate cu alte indicii, nu este întemeiată, în mod corect prima instanța a apreciat că dovedirea cauzei, element a cărui validitate se stabilește la momentul încheierii actului, nu poate fi justificată prin aspecte ce țin de executarea obligațiilor contractuale. În plus, reclamanții, inclusiv în precizările la acțiune, nu au solicitat probe care să ilustreze voința reala a părților la momentul încheierii actului, pentru a proba ilicitatea(imoralitatea cauzei), iar până la proba contrarie sunt incidente cele doua prezumțiile legate de existența și de validitatea cauzei.
În consecința, nu sunt incidente nici disp.art 129.civ Cod Penal, căci in lipsa unei cereri a reclamanților de probatorii pe acest aspect prin cererea de chemare în judecata, inclusiv prin precizare, în calea de atac nu se poate analiza aspecte care nu au fost invocate și avute în vedere la fond și s-ar încălca și principiul disponibilității.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalDezvoltand motivele de recurs, reclamantii au sustinut, sub un prim aspect, ca solutia instantei are la baza o interpretare gresita a dispozitiilor legale invocate ca temei al constatarii nulitatii absolute a actului de dispozitie, respectiv prevederile art. 1308.civ. art. 128.civ. si art. 152, 155.
Cea de-a doua critica vizeaza incalcarea de catre instanta a dispozitiilor art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal prin neanalizarea motivului de nulitate absoluta pe care l-au invocat, anume cauza ilicita, imorala.
Sub acest aspect, recurentii au sustinut ca prevederile art. 966.civ. trebuie interpretate in coroborare cu cele ale art. 968.civ. iar imprejurarea neexecutarii obligatiei de intretinere, ulterioara momentului perfectarii actului juridic a fost invocata ca un element de proba care, alaturi de celelalte elemente ale spetei - starea batranei (suferea de dementa, discernamant abolit), calitatea curatorului si a celor care au devenit proprietari ai imobilului contra unei obligatii pe care nu au intentionat sa o execute - contureaza cauza ilicita, imorala a actului juridic.
Prin intampinarea formulata la data de 22 februarie 2008, intimatii parati au solicitat respingerea recursului si mentinerea deciziei tribunalului, pe care o apreciaza ca fiind legala si temeinica.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea urmeaza sa constate caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Recurentii au incadrat criticile formulate in cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal insa, din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea a apreciat ca se impune a se retine si un alt temei juridic al acestora, respectiv cel decurgand din art. 304 pct. 7.civ.Cod Penal, din moment ce se invoca si incalcarea prevederilor art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal, cu referire la neanalizarea, prin motivarea in fapt si in drept, cauzei de nulitate absoluta invocata - cauza ilicita, imorala.
Nemotivarea hotararii, desi nu este prevazuta ca o cauza de casare in Codul d e procedura civila, fata de caracterul imperativ al dispoztiilor art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal si finalitatea textului, vizand imposibilitatea de control judiciar al hotararii pronuntate, se integreaza unui cadru mai larg de nelegalitate, acela al nepronuntarii asupra fondului apelului, de natura a justifica casarea cu trimitere pentru ca instanta de apel sa se pronunte asupra apelului in raport de motivele acestuia.
Contrar sustinerilor recurentilor, solutia pronuntata de instanta de apel este amplu motivata, tribunalul analizand fiecare dintre criticile formulate.
In opinia recurentilor, exista mai multe aspecte care sunt de natura sa contureze cauza ilicita, imorala, anume starea batranei - discernamant abolit, dementa, calitatea curatorului, neexecutarea contractului.
Sub acest aspect, acestia au sustinut ca s-a profitat de starea batranei, prin faptul ca la doua zile dupa ce a fost numit curator al numitei, Gai nstrainat fiicei si respectiv ginerelui sau garsoniera in litigiu, insa tocmai starea batranei a fost determinanta in instituirea curatelei.
Pe de alta parte, dispozitia nr. 2719 din 07.09.2004 de instituire a numitului G in calitate de curator a fost data anume in vederea perfectarii contractului de intretinere pentru imobilul garsoniera cu parata.
Faptul ca aceasta din urma este fiica curatorului G, este lipsit de relevanta, cata vreme operatiunea nu este dintre cele interzise de prevederile art. 1308.civ.
In ceea ce priveste neexecutarea contractului, acesta reprezinta un aspect ulterior incheierii contractului si insuficient pentru a retine cauza ilicita, dupa cum corect a retinut tribunalul.
Recurentii au invocat, de asemenea, aplicarea gresita a legii de catre instanta de apel, respectiv a prevederilor art. 1308 si 128.civ. cele ale art. 152 si 155. insa, in fapt, nu au dezvoltat motive care sa se circumscrie textului invocat.
In asigurarea respectarii disponibilitatii si pentru determinarea limitelor controlului judiciar, respectiv a limitelor investirii instantei de recurs, este necesar ca forma enuntiativa a motivelor de casare sau modificare sa fie urmata de motivare, adica de o dezvoltare a motivelor de recurs prin redarea textelor de lege ori a principiilor de drept incalcate in apel si de argumentarea analitica a afirmatiei ca au fost denaturate prin solutia recurata. Cu alte cuvinte, intinderea controlului judiciar este conditionata de intinderea si cuprinsul criticilor formulate prin dezvoltarea motivelor de recurs.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca acest motiv de recurs a fost invocat in mod formal, in fapt nefiind dezvoltate motive care sa se circumscrie textului invocat, astfel ca aceasta critica nu poate face obiectul analizei instantei de recurs.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, cu referire la art. 304 pct. 7 si 9.civ.
Cod PenalCurtea va face si aplicarea prevederilor art. 274.civ.Cod Penal, in temeiul carora recurentii reclamanti vor fi obligati catre intimatii parati la 700 lei cheltuieli de judecata in recurs, constand in onorariu de avocat ( chitanta nr. 718/21.02.2008 - fila 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 581 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 4800 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr- (nr. vechi 21941/C/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Obligă recurenții la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de 7 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./4.04.2008
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marian Budă, Costel Drăguț
