Anulare act. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R/2008
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul prin curator împotriva deciziei civile nr. 467/A/21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții, și având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta pârâților intimați, și, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei noi taxă judiciară de timbru și 0,15 lei noi timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâții intimați și au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 29 noiembrie 2007, întîmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și inadmisibil.
Reprezentanta pârâților intimați invocă excepția nulității recursului, nefiind motivat în drept, conform prev. art. 304 pr.civ.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond și de apel, cu cheltuieli de judecată, susținând motivele depuse în scris prin întîmpinare.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 3439 din 28 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta.
Reclamantul a fost obligat să plătească în favoarea pârâților și suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea Camerei de consiliu din data de 1 7 aprilie 2007, pronunțată în același dosar, instanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile arătate în sensul că a fost respinsă acțiune a civilă formulată de reclamantul prin curator în contradictoriu cu pârâții, și, ca urmare a admiterii excepției autorității lucrului judecat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că din examinarea conținutului acțiunilor civile înregistrate pe rolul Judecătoriei Cluj -N sub nr. 13891/2001 și nr. 14208/2004 reiese fără echivoc faptul că există atât identitate de părți și obiect, cât și identitate de cauză. Astfel, reclamantul a invocat aceleași împrejurări de fapt care au fost invocate și în cadrul acțiunii civile formulate în anul 2001.
În condițiile în care reclamantul nu a invocat împrejurări noi, care să nu fi fost dezbătute în cursul soluționării acțiunii anterioare, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele arte 1201.civ. iar în baza arte 137.pr.civ. a admis excepția autorității de lucru judecat.
Conform art. 274.pr.civ. reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată dovedite de către pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 467/21.09.2004 a Tribunalul Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, prin curator și s-a menținut în tot sentința apelată.
În motivele deciziei, tribunalul constată că instanța de fond a statuat corect în sensul că între prezenta cauză și cea soluționată prin sentința civilă nr. 2251/2002, pronunțată în dosar nr. 13891/2001 al Judecătoriei Cluj -N, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 720/A/2002 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 4281/2002 și decizia civilă nr. 1806/2003 pronunțată în dosar nr. 3122/2003 al Curții de Apel Cluj (42-47 fond), există identitate de părți, obiect și cauză. Există prin urmare tripla identitate cerută imperativ de art. 1201.civ. pentru existența autorității de lucru judecat.
Simpla lecturare a petitelor acțiunii civile soluționată prin hotărârile judecătorești examinate impune concluzia în sensul arătat.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că motivele invocate de către apelant sunt nefondate.
Hotărârea instanței de apel, mai sus evocată, face obiectul recursului declarat în termen legal de reclamantul, prin curatorul.
Se solicită casarea cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la același tribunal, motivată prin faptul că instanțele de fond nu au reținut situația invocată, lipsa totală a discernământului reclamantului, care a determinat, de altfel, punerea sa sub interdicție.
Este afirmată nelegalitatea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în prezenta cauză și se apreciază că nu există identitate de părți, obiect și cauză, în sensul celor reținute de tribunal, "obiectul și cauza schimbându-se evident".
Intimații și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 noiembrie 2007 (p. 11 dosar recurs), solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât se verifică condițiile autorității de lucru judecat și, mai mult decât atât, motivele desființării actului juridic dedus judecății, astfel cum au fost ele formulate de reclamant, evocă nulitatea relativă, nicidecum o nulitate absolută, or acțiunea în anulare este prescrisă.
În ședința publică din 25 ianuarie 2008, intimații, prin avocatul ales, au invocat excepția nulității declarației de recurs, pentru nemotivare.
Recursul este nefondat.
1. Asupra excepției de nulitate a recursului, pentru nemotivare în termenul legal, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 302 alin. 1 lit. c pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În art. 306 alin. 3.pr.civ. se stipulează că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Așadar numai în ipoteza în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304.pr.civ. operează sancțiunea nulității, nu și atunci când recursul a fost greșit motivat în drept ori chiar în absența unei astfel de motivări, dezvoltarea motivelor de fapt permite o încadrare corectă.
În cauză, recurentul nu a motivat în drept recursul însă această omisiune nu poate justifica aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 302 alin. 1, atâta timp cât motivarea în fapt se circumscrie în mod evident, cazului de nelegalitate reglementat prin art. 304 pct. 9.pr.civ. instanța de recurs având obligația unei încadrări corecte.
2. Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. decizia recurată este expresia unei aplicări corecte a legii, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 166.pr.civ. raportat la art. 1201. civ.
Excepția puterii lucrului judecat se impune în speță cu efect peremptoriu, împiedicând o nouă judecată în fond, atâta timp cât prezenta cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, în aceeași calitate în raport cu cererea care a fost definitiv și irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 2251/2002 a Judecătoriei Cluj -
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1389/2001, pe rolul Judecătoriei Cluj -N, reclamantul, prin curator, în contradictoriu cu pârâții, și solicită textual instanței: "să se constate nulitatea absolută a procurii speciale de vânzare autentificată sub nr. 838/4.06.1998 datorită lipsei discernământului mandantului, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți și autentificat sub nr. 1278/06.07.1998, să se constate nulitatea absolută a convenției încheiată la data de 19.01.1999 între reclamant și pârâții de rândul 1, să se dispună restabilirea situației anterioare în CF 30131 C, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și cheltuieli de judecată".
În motivele cererii se arată că reclamantul este bolnav psihic iar pârâtul, cunoscând această împrejurare, l-a determinat să semneze procura specială de vânzare, în baza căreia a înstrăinat ulterior apartamentul aflat în proprietatea reclamantului.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 2251/2002, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 720/A/2002 a Tribunalului Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1806/2003 a Curții de Apel Cluj.
În data de 21 septembrie 2004, sub nr. 14208, reclamantul, prin mandatar, sesizează Judecătoria Cluj -N cu o cerere de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu pârâții, și, pretențiile concrete fiind identice celor formulate anterior, respectiv: constatarea nulității procurii autentice nr. 858/4.06.1998, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 1278/16.07.1998, rectificarea înscrierilor în CF 30131 C, evacuarea pârâților și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivul nulității, susținut de reclamant, este lipsa discernământului părții care s-a obligat, confirmată prin ulterioara punere sub interdicție, situație pe care celelalte părți ale raportului substanțial au cunoscut-
Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201. civ. trebuie să existe identitate de persoane, de obiect și de cauză.
Din analiza hotărârilor judecătorești care au fost pronunțate în procesul anterior rezultă fără echivoc faptul că părțile în proces sunt aceleași, și în aceeași calitate, că pretențiile concrete și scopul urmărit de reclamant sunt aceleași în cele două acțiuni, respectiv nulitatea absolută a procurii de vânzare a contractului încheiat în baza acesteia urmată de restabilirea situației juridice anterioare vânzării. În sfârșit, cauza de nulitate a actului juridic, invocată în cele două cereri succesive de chemare în judecată, a fost lipsa discernământului reclamantului, confirmată prin ulterioara punere sub interdicție.
Se verifică așadar identitatea de părți, obiect și cauză, în sensul prevederilor art. 1201. civ. ce oprește repetarea judecății, pentru ca ceea ce s-a constatat și s-a statuat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în speță sentința civilă nr. 2251/2002 a Judecătoriei Cluj -N, să nu poate fi contrazis printr-o alta,
Rezolvarea pe care tribunalul a dat-o litigiului, prin decizia recurată, este așadar una legală, determinând respingerea recursului, ca nefondat.
În baza art. 316, raportat la art. 274.pr.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin chitanța de plată a onorariului avocațial din 24.01.2008 (p. 17 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul prin curator împotriva deciziei civile nr. 467/A din 21 septembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.
2 ex./25.02.2008
jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
