Anulare act. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 227/
Ședința publică din 07 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta, domiciliată în Târgu-M,-,.19, județul M, prin avocat, împotriva deciziei civile nr. 251 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5353/2006).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 26 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea la data de 4 martie 2008, iar apoi pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 492/2 februarie 2004, Judecătoria Târgu Mureșa respins cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta.
De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 7.000.000 lei ROL în favoarea pârâtei.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că testatorul avea discernământul necesar la data întocmirii testamentului atacat, iar în cauză nu s-a făcut dovada afirmativei captații, invocată de reclamantă ca fiind exercitată asupra testatorului de către pârâta-beneficiară.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 477/A/16 iunie 2004 Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, reținându-se că susținerile martorilor, conform cărora pârâta încuiat cu lacăt ușa apartamentului sau că a interzis martorilor să intervină în "discuția" dintre pârâtă și testator, nu au convins instanța asupra afirmativei sechestrări și captații, iar cum lipsa discernământului testatorului, nu s-a dovedit, criticile formulate de reclamantă prin apelul său au fost apreciate ca nefondate și înlăturate, cu consecința respingerii apelului și menținerii integrale a sentinței atacate.
Această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamantă, invocându-se prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 1396/22 septembrie 2006, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘa admis recursul, a casat hotărârea atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalului Mureș, constatând incidența prevederilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, respectiv necercetarea fondului pretențiilor formulate.
Instanța de recurs a reținut că această concluzie se desprinde și din reținerea în considerentele deciziei atacate a împrejurării ca susținerile martorilor audiați în prima instanță nu au format convingerea celei din apel cu privire la afirmativa captație exercitată asupra testatorului. De asemenea, s-a apreciat că instanța de apel a respins, în mod greșit, ca fiind neconcludentă, cererea de completare a expertizei medico-legale psihiatrice prin luarea în considerare și a actelor medicale noi depuse în fața instanței de apel.
În rejudecarea apelului, Tribunalul Mureșa dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, cu luarea în considerare a actelor medicale depuse în dosarul nr. 556/2004 al Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, iar pentru verificarea susținerilor reclamantei, cu privire la vicierea consimțământului testatorului prin captație, a admis suplimentarea probei testimoniale, prin audierea martorilor propuși de părți.
Prin decizia civilă nr. 251/24 septembrie 2007, Tribunalul Mureșa admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă nr. 492/2 februarie 2004 Judecătoriei Târgu Mureș și, drept consecință:
- a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu;
- a dispus anularea testamentului autentificat sub nr. 413/28.02.2002 de notarul public, prin care defunctul, decedat la 13 iunie 2003 și-a testat averea în favoarea pârâtei;
- a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 152 din 17 iunie 2003 eliberat de notarul public;
- a constatat că reclamanta este moștenitoarea defunctului, decedat la data de 13 iunie 2003 în Târgu M, în calitate de legatară universală, în baza testamentului autentificat sub nr. 3775 din 7 august 2001 de notarul public S - Târgu M;
- a respins cererea privind obligarea pârâtei la predarea lăsământului către reclamantă, menținând aceste dispoziții ale instanței de fond;
- a obligat intimata la plata în favoarea apelantei a sumei de 1834,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că prima instanță nu a procedat la analizarea materialului probator administrat, prin prisma captației, însă din coroborarea declarațiilor martorilor audiați reiese că pârâta l-a izolat pe defunct de celelalte persoane apropiate acestuia, mai ales de rude. În plus, prin completarea expertizei psihiatrice, s-a stabilit că, în contextul vârstei înaintate și a patologiei multiple pe care o prezenta, în special boala Parkinson, defunctul prezenta un grad de dependență față de persoanele din jur și față de persoana care îl îngrijea nemijlocit.
Din coroborarea acestor împrejurări, instanța de apel a concluzionat că în cauză a operat o viciere a consimțământului defunctului testator, o alterare a voinței acestuia de a dispune prin testament, acțiune care a fost exercitată de către intimata pârâtă.
Aceasta a declarat recurs împotriva soluției menționate, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin memoriul de recurs, a susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a legii, în mod corect reținându-se de către Judecătoria Târgu Mureș că testatorul era în deplinătatea facultăților mintale la data la care a semnat testamentul.
Recurenta a mai arătat că susținerea potrivit căreia consimțământul testatorului ar fi fost viciat, prin captație, este neîntemeiată, deoarece nu a încercat în nici un fel să îl îndepărteze pe defunct de familia și de prietenii săi. De altfel, defunctul nu avea relații bune cu rudele, acesta fiind și motivul pentru care a refuzat să păstreze legătura cu ele, o dovadă în acest sens fiind multiplele procese pe care le-a avut cu reclamanta.
În ceea ce privește împrejurarea că unii dintre martorii audiați în cauză ar fi încercat să vină în vizită și nu li s-ar fi deschis ușa, recurenta a susținut că este posibil ca în acele momente să nu fi fost nimeni în locuința în care trăia defunctul.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea deciziei criticate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că urmează a fi respinsă ca atare, pentru considerentele relevate în continuare:
Prin cererea adresată primei instanțe, reclamanta a solicitat anularea testamentului lăsat de defunctul în favoarea pârâtei, invocând vicierea consimțământului prin captația exercitată de către aceasta.
Probele administrate în cauză - respectiv declarațiile martorilor audiați și concluziile expertizei psihiatrice, pe bază de acte - au format convingerea instanței de apel asupra temeiniciei acțiunii, împrejurare în raport de care a reținut incidența prevederilor art. 953 din Codul civil, respectiv existența dolului, ca și viciu de consimțământ.
Potrivit dispozițiilor art. 960 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a actului juridic atunci când mijloacele viclene întrebuințate de către una dintre părți sunt de așa natură încât este evident că fără aceste manopere, cealaltă parte nu ar fi contractat.
În materia legatelor, dolul se manifestă sub forma captației și sugestiei, dacă faptele sunt exercitate prin manopere viclene sau dolosive, în scopul de a determina pe dispunător să facă o liberalitate, la care, altfel, nu ar recurge și nici nu ar avea motive să o facă.
Teoria și practica juridică în materie au statuat în mod constant că, în principiu, corespund înțelesului noțiunii de manopere viclene și dolosive, fapte precum izolarea și îndepărtarea testatorului de rude sau prieteni, sechestrarea sa, insinuarea unor calomnii la adresa rudelor, abuzul de influență sau de autoritate și alte fapte asemănătoare.
Prin urmare, ceea ce interesează în mod deosebit în cazul captației sunt mijloacele care s-au folosit și care au avut ca efect alterarea voinței dispunătorului, în sensul că fără exercitarea acestora, actul de liberalitate nu ar fi fost făcut.
În cauza dedusă judecății, a fost în mod corect reținută existența unei atare situații, probele administrate fiind suficient de concludente sub aspectul captației exercitate de către pârâta -recurentă asupra defunctului testator.
Astfel, martorii audiați în primele două instanțe - rude, prieteni și vecini - au relevat aproape în mod unitar starea de izolare în care a fost constrâns să trăiască defunctul după angajarea pârâtei ca menajeră ( i-au fost interzise vizitele, s-a pus lacăt și yală pe ușă, nu se răspundea la sonerie, nu era lăsat singur când se întâlnea cu vreo cunoștință veche ).
Or, astfel de împrejurări, coroborate cu concluziile expertizei psihiatrice efectuate în cauză - care atestă existența unui grad de dependență a defunctului față de persoana care îl îngrijea nemijlocit, în contextul vârstei înaintate ( 80 de ani ) și a patologiei multiple pe care o prezenta, în special boala Parkinson - confirmă vicierea consimțământului testatorului prin intermediul mijloacelor dolosive folosite de către pârâtă.
Prin urmare, incidența prevederilor art. 953 cod civil a fost în mod corect identificată de către instanța de apel, criticile pârâtei - recurente neputând fi primite.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în privința hotărârii atacate nu operează niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1, raportat la art. 274 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, corelativ cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată (onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în Târgu-M,-,.19, județul M, împotriva deciziei civile nr. 251/24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
10.04.2008
Jud.fond.
Jud.tr.; Dr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
