Anulare act. Decizia 228/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 228
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 03 martie 2008 și consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.532 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 05 noiembrie 2007, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect anulare act.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 29 septembrie 2006 s-a înregistrat la Judecătoria Craiova acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților și, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea reclamanților cu pârâții, întrucât actul a avut o cauză ilicită, imorală. Au susținut că prin încheierea convenției pârâții, profitând de starea de dependență a promitentei vânzătoare de aceștia ca urmare a vârstei, stării de sănătate și a executării obligației de aoî ntreține ce le reveneau pârâților în baza altui contract, pârâții au obținut avantaje disproporționate, respectiv promisiunea de a li se vinde un imobil la un preț ieftin.
În drept au invocat dispozițiile art.948, 966 și 968 civ.
Prin sentința civilă nr.3299 din 20 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 10 decembrie 2003, între Fima (autoarea reclamanților) și pârâtul - fiind obligați pârâții la 546 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, susținând în esență că instanța a încălcat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr.2264/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, pronunțată într-un litigiu anterior, prin care s-a stabilit că prețul nu este neserios. Au mai susținut că instanța nu a arătat argumentele ce au dus la concluzia cauzei ilicite și imorale a convenției în condițiile în care aceasta nu se mai putea raporta la neseriozitatea prețului.
Prin decizia civilă nr.532 din 05 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat apelul și au fost obligați apelanții pârâți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele reclamante.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut pe de o parte că prima instanță a apreciat corect asupra excepției autorității de lucru judecat, având în vedere că în litigiul anterior instanțele au fost investite a se pronunța doar asupra neseriozității prețului nu și cu privire la existența cauzei actului juridic în discuție și cu atât mai puțin asupra condițiilor cauzei de a fi licită și morală, iar pe de altă parte, că în privința promitentei vânzătoare lipsește cauza convenției, iar în privința promitentului cumpărător că au urmărit un scop ilicit, imoral - așa cum s-a argumentat în considerentele sentinței.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În susținerea acestui motiv, recurenții au adus următoarele argumente:
Instanța a făcut o greșită aplicare a dispoz.art.295 pr.civ. întrucât a omis să examineze motivul de apel potrivit căruia prima instanță nu mai putea să rețină, în motivarea sentinței, lipsa prețului, sinceritatea și seriozitatea lui atâta timp cât acest aspect a fost tranșat prin decizia nr.2264/2006 a Curții de APEL CRAIOVA - hotărâre ce se bucură de prezumția lucrului judecat care, ca orice prezumție de drept atenuează și simplifică dovada unui fapt - în speță, constatarea privitoare la realitatea, seriozitatea și sinceritatea prețului ca un fapt deja constatat.
Decizia este nelegală și pentru că tribunalul a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, cu încălcarea dispoz.art.294 pr.civ. pronunțându-se și cu privire la lipsa cauzei, deși prin acțiune s-a invocat doar cauza ilicită și imorală a actului juridic, nu și lipsa cauzei.
Decizie este nelegală și sub aspectul motivării, întrucât instanța a reținut că este ilicit scopul imediat, în sensul de cauză determinantă a încheierii convenției - urmărită de pârâți în condițiile unei plăți formale a prețului, argumentare nesusținută de un text legal și raportată la prețul convenției, trimitere ce nu se mai putea pune în discuție.
Tribunalul nu a avut în vedere caracterul convenției de promisiune a vânzării-cumpărării - ce putea fi sau nu respectată de părți și care presupune transmiterea dreptului de proprietate la un moment viitor, iar nu la data promisiunii.
Motivarea instanței de apel conform căreia pârâții nu puteau să devină beneficiarii promisiunii de vânzare-cumpărare deoarece promitenta vânzătoare era creditoarea unei obligații contractuale de întreținere este greșită, iar certificatul medico legal ce atestă existența discernământului promitentei vânzătoare susține existența scopului imediat al acesteia, astfel că nu se putea reține lipsa acestuia.
Recursul este nefondat.
Decizia atacată cu recurs nu încalcă dispozițiile art.294 și 295 pr.civ.
La motivarea în drept a acțiunii, reclamantele au indicat și dispoz.art.948 alin.1 pct.4 din codul civil.Textul art.948 reglementează condițiile esențiale de validitate ale unei convenții iar la alin.1 pct.4 prevede și cauza licită -deci implicit existența unei cauze.
Referindu-se în considerentele deciziei și la existența cauzei convenției, instanța de apel nu a schimbat cauza acțiunii, pronunțându-se în același timp și asupra condițiilor cauzei de a fi licită și morală.
Instanța de apel a respectat și limitele devoluțiunii apelului examinând motivele de apel invocate de pârâți.
Apelanții pârâți au susținut că prima instanță nu mai puteau relua discuția asupra seriozității prețului nici chiar în examinarea scopului imediat ca motiv determinant al încheierii convenției întrucât chestiunea prețului ar fi fost tranșată în litigiul anterior.
Tribunalul Dolja reținut - răspunzând la acest motiv de apel, că în litigiul anterior s-a analizat doar îndeplinirea condiției seriozității prețului, nu și prețul ca obiect al contraprestației într-o convenție sinalagmatică cum este promisiunea de vânzare-cumpărare -astfel că decizia nr.2264/2006 a Curții de APEL CRAIOVA prezintă puterea de lucru judecat doar sub aspectul seriozității prețului, nu și în privința cauzei actului juridic, întrucât în primul litigiu instanțele nu au fost investite și nu se puteau pronunța asupra existenței cauzei.
S-a concluzionat că în soluționarea acțiunii de față, instanțele pot examina prețul ca reprezentare a contraprestației și scopul imediat urmărit de fiecare parte prin încheierea convenției.
Instanța de apel a reținut corect limitele puterii de lucru judecat a hotărârilor date în litigiul anterior, făcând distincția necesară între autoritatea de lucru judecat și puterea lucrului judecat.
Existența unei hotărâri judecătorești se poate invoca în cadrul unui alt proces atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.
Hotărârile judecătorești pronunțate anterior (sentința civilă nr.14860/2004 a Judecătoriei Craiova - menținută prin decizia civilă nr.2264/2006 a Curții de APEL CRAIOVA ) au putere de lucru judecat doar sub aspectul seriozității prețului promisiunii de vânzare cumpărare nu și în privința moralității lui, instanțele având posibilitatea să examineze în prezentul cadru procesual, fără a încălca puterea lucrului judecat, scopul urmărit de fiecare parte la încheierea convenției sub aspectul legalității și moralității.
Tranșarea problemei seriozității prețului limitează examinarea existenței lui ca reprezentare a contraprestației, nu și analizarea condiției cauzei actului juridic, care trebuie să fie licită și morală.
Prima instanță a reținut că obținerea unui preț de numai 20 milioane de către promitenta vânzătoare nu a putut constitui motivul determinant al încheierii convenției, cu atât mai mult față de împrejurarea că pârâții erau debitorii obligației de aoî ntreține în baza altui contract, pronunțându-se deci asupra existenței cauzei dar a analizat în continuare și condițiile cauzei, respectiv ale scopului urmărit de promitenții cumpărători și a concluzionat că pârâții s-au folosit de dependența promitentei vânzătoare de ei pentru a obține avantaje disproporționale, ceea ce constituie un scop imoral.
În argumentarea acestor avantaje disproporționate, prima instanță a avut în vedere chiar considerentele hotărârilor judecătorești date în litigiul anterior prin care s-a reținut că prețul stabilit în antecontract este unul vil - adică ieftin.
Instanța de apel a reținut, pe de o parte, lipsa cauzei convenției în privința promitentei vânzătoare, dar și imoralitatea cauzei în privința promitenților cumpărători, pentru considerentele expuse în sentință sub acest aspect, preluarea acestora în cuprinsul deciziei nefiind necesară.
Argumentarea caracterului imoral al cauzei promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare este corectă.
Când un contractant a profitat de starea de constrângere în care s-a aflat celălalt, spre a obține avantaje disproporționate, convenția este nulă întrucât se întemeiază pe o cauză imorală.
Este neîntemeiată susținerea recurenților potrivit căreia dovedirea discernământului promitentei vânzătoare la data încheierii convenției trebuia să ducă la respingerea acțiunii - pentru că dovedirea discernământului și deci a consimțământului ar însemna și dovedirea existenței unui scop licit și moral.
Consimțământul și cauza sunt elemente distincte ce compun voința juridică.
Cauza este acel elemente de natură psihologică prin care se dă răspuns în privința scopului urmărit la încheierea actului juridic, pe când consimțământul dă răspuns la întrebarea dacă partea a voit să se oblige.
Atestarea existenței discernământului promitentei vânzătore la data încheierii convenției ( prin certificatul medico legal obținut în preziua încheierii promisiunii) nu înseamnă și atestarea existenței cauzei - a unui scop reprezentat de părți la acea dată - astfel că această dovadă prin ea însăși nu putea duce la respingerea unei acțiuni în care se invocă nu lipsa consimțământului ci a cauzei și a condițiilor acesteia de a fi licită și morală.
Condiția cauzei morale rezultă din coroborarea art.966 cu art.968 civ. - care prevede că este nelicită cauza, când este prohibită de legi, dar și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza este morală când este în concordanță cu normele eticii, ori în speță s-a reținut că pârâții nu au respectat aceste reguli ci au profitat de faptul că promitenta vânzătoare era în vârstă, grav bolnavă și se afla în întreținerea lor - în baza unei obligații pe care și-au asumat-o într-un contract anterior - și au constrâns-o la încheierea promisiunii în discuție, obținând avantaje disproporționate.
Este neîntemeiată și critica recurenților privitoare la ignorarea de către instanțe a caracterului convenției, care nu presupune și transmiterea proprietății.
În speță, nu este relevant acest aspect ci faptul că prin promisiunea de vânare-cumpărate, părțile stabilesc atât lucrul ce se vinde, cât ți prețul, iar cauza de nulitate invocată se analizează după aceleași reguli atât în cazul contractului cât și al promisiunii de vânzare-cumpărare.
Față de toate aceste considerente, nu se constată temeiul de nelegalitate invocat de recurenți, în privința deciziei, urmând ca, în baza art.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat recursul.
În baza art.274 pr.civ. recurenții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimatele reclamante în recurs, cheltuieli în sumă de 2000 lei - reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr.532 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 05 noiembrie 2007, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect anulare act.
Obligă recurenții la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
