Anulare act. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.240/

Ședința publică din 17 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu

JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatorul -prin procurator, domiciliat în Râmnicu V,-, scara C, apartament 8, județul V, împotriva deciziei civile nr.539/R din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în comuna, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator G, pentru apelantul-contestator lipsă și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.36/2008, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România-Baroul V-Cabinet individual, pentru intimata lipsă.

Procedura este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-, emisă de Trezoreria Municipiului Râmnicu V, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Avocat, având cuvântul pentru intimata, invocă excepția de inadmisibilitate a apelului, întrucât este declarat împotriva unei hotărâri pronunțată în cadrul unei contestații în anulare. Depune la dosar notă de cheltuieli.

Procurator G, având cuvântul pentru apelantul-contestator, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare excepției de inadmisibilitate a apelului invocată de apărătorul intimatei. Depune la dosar concluzii scrise și copii de pe procurile judiciare nr.5 și 7 din 6.01.2003.

CURTEA,

Asupra apelului civil de față:

Constată că, la data de 11 februarie 2008, contestatorul, a formulat contestație în anulare în contradictoriu cu intimata, solicitând desființarea deciziei civile nr.232/17.02.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și admiterea recursului.

În motivarea căii extraordinare de atac contestatorul a arătat că decizia tribunalului este nulă pentru mai multe motive:

Un prin motiv de nulitate invocat este acela că minuta întocmită de judecători cu ocazia deliberării nu cuprinde mențiunea că a fost pronunțată în ședință publică, în acest fel contestatorul suferind o gravă vătămare ce nu poate fi reparată decât prin anularea deciziei civile. Această vătămare s-a produs potrivit susținerilor contestatorului prin desfășurarea unui proces neechitabil sub aspectul soluționării cauzei. Contestatorul susține că pronunțarea nu s-a făcut în ședință publică deși în decizie se face această mențiune.

Un al doilea motiv de contestație este acela că instanța a respins recursul ca nefondat, omițând din greșeală să cerceteze următoarele motive de casare a sentinței: calificarea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere G și ca un contract de vânzare cumpărare; nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare (încheiat prin săvârșirea unor fapte de natură penală; nulitatea aceluiași contract pentru încălcarea de către notar a dispozițiilor Legii 36/1995 și pentru scop imoral (de a trăi în concubinaj în continuare).

Al treilea motiv de contestație în anulare invocat în cerere este acela că nu s-au cercetat motivele prezentate în concluziile scrise de la fila 414 dosar, iar cel de-al patrulea motiv de contestație este acela că la soluționarea recursului s-au ignorat dispozițiile privind judecata la prima instanță la care face trimitere art.316 Cod procedură civilă prin intermediul art.298 Cod procedură civilă.

Contestatorul a invocat și faptul că nu s-au arătat în decizie dovezile care susțin concluziile pe baza cărora a fost respins recursul ca nefondat, că intimata nu a depus întâmpinare și că nu au fost discuții pe fond și nici dezbateri.

Contestația în anulare nu a fost motivată în drept, iar la termenul de judecată contestatorul nu a fost prezent.

La dosarul cauzei s-a atașat dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac.

Prin decizia civilă nr.539/R din 17 aprilie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins contestația în anulare formulată de contestator și l-a obligat pe acesta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul că se găsește în fața unei căi extraordinare de atac care poate fi promovată cu sorți de izbândă, în măsura în care situația invocată se încadrează în cele limitativ prevăzute de dispozițiile art.317 și art.318 Cod procedură civilă, ce reglementează contestația în anulare specială.

Cum contestatorul nu și-a motivat în drept calea de atac, față de susținerile acestuia din cererea adresată instanței, tribunalul a reținut că motivele invocate nu privesc dispozițiile art.317 Cod procedură civilă și pot fi discutate în raport de prevederile art.318 Cod procedură civilă, ambele teze reglementate de text.

Potrivit textului art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când, instanța respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

S-a considerat că primul motiv invocat în cerere, sub aspectul cuprinderii mențiunii pronunțat în ședință publică, nu reprezintă un motiv ce se poate încadra în dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară și pentru admiterea ei trebuie să probeze existența uneia din situațiile prevăzute expres de lege.

Prin urmare contestația în anulare promovată pentru alte motive decât cele prevăzute de text nu poate fi admisă (chiar dacă se invocă nulități potrivit reglementărilor art.105-108 Cod procedură civilă).

Motivele de la punctele 2 și 3 se referă la faptul că tribunalul a omis din greșeală să cerceteze o serie de motive de casare ce au făcut obiectul recursului sau au fost cuprinse în concluziile scrise depuse la dosar.

Legat de calificarea juridică a contractului ce a făcut obiectul litigiului și valabilitatea acestuia la fila 6 din decizia contestată, tribunalul răspunde cu argumente de fapt și de drept la criticile formulate în recurs. Greșit pretinde contestatorul că nu s-au cercetat toate motivele de recurs.

Instanța de recurs a procedat la gruparea argumentelor pentru a răspunde motivului de recurs, în mod corect, dat fiind că recursul contestatorului este motivat pe 7 pagini. Argumentele invocate de recurent, subsumate motivului de recurs au fost avute în vedere de tribunal când s-a respins argumentat motivul de recurs invocat. Art.318 Cod procedură civilă în teza a II-a are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte, care oricât de ample ar fi se nu se identifică cu motivul de recurs.

În această privință, literatura de specialitate și practica judiciară sunt de acord că nu trebuie făcută confuzie între motive și argumente, aceasta din urmă fiind totdeauna subsumate motivului de recurs invocat.

În privința faptului că instanța nu s-a pronunțat pe motivele de recurs invocate în concluziile scrise, mai arată că, potrivit dispozițiilor art.303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Astfel, în măsura în care contestatorul a invocat alte motive de recurs decât cele ce fac obiectul cererii de recurs formulată în condițiile art.301- 303 Cod procedură civilă, corect, instanța nu s-a pronunțat pe acestea.

Celelalte motive de contestație în anulare invocate la punctele 4-7 sunt de fapt împrejurări legate de judecarea fondului cauzei, contestatorul fiind nemulțumit de felul în care instanța de recurs a soluționat calea de atac, respectiv de felul în care au fost interpretate probele din dosar și dispozițiile legale. Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac poate fi admisă doar în condițiile strict și limitativ reglementate de textele art.317 și art.318 Cod procedură civilă și nu pentru orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie invocat de parte, pentru că în acest fel s-ar ajunge ca această cale de atac să fie de fapt un recurs la recurs.

În aceste condiții tribunalul a reținut că nu s-au probat condițiile cerute de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, contestația în anulare fiind respinsă.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, astfel:

1. Tribunalul Vâlceaa încălcat normele de competență materială întrucât a soluționat contestația în anulare după ce aceeași instanță a judecat recursul și astfel avea interes să respingă contestația în anulare.

2. Tribunalul nu a avut în vedere că sentința civilă nr.5131/02.11.2006, neputând fi atacată cu apel, trebuia analizată sub toate aspectele potrivit art.3041Cod procedură civilă, or la examinarea contestației tribunalul a făcut uz numai de prevederile din art.304, în aplicarea art.318 Cod procedură civilă.

3. Tribunalul nu a luat în considerare practica judiciară în materie și nici decizia nr.XIII/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a decis că nemenționarea în minută a faptului pronunțării în ședință publică atrage nulitatea relativă a hotărârii, în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Or, din probele existente în dosare rezultă clar că reclamantul a fost grav vătămat prin furtul apartamentului cuvenit de drept la moștenirea tatălui său.

4. Decizia de respingere a contestației în anulare nu este motivată, întrucât considerentele menționate în pagina 3 (decizie - fila 45 dosar) ca motive de fapt și de drept în sensul respingerii, nu sunt susținute de probe și argumente.

5. Contestația fost judecată de alt complet decât cel căruia i-a fost repartizat potrivit listei cu dosare de judecare în 13.03.2008 (primul termen) a Tribunalului Vâlcea.

La termenul de judecată din data de 17 2008, Curtea a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a apelului, invocată de intimată prin apărător, având în vedere natura deciziei criticate pe această cale.

Apelantul, prin procurator a depus la dosar concluzii scrise(filele 67, 68), precizând că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.

Analizând cu prioritate această excepție, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

de atac sunt mijloace procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești, în vederea remedierii unor greșeli de judecată sau de ordin procedural.

Controlul judiciar dă putere instanțelor superioare ca, în condițiile și cu procedura stabilită de lege, să verifice temeinicia și legalitatea hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești inferioare și de a casa sau modifica hotărârile greșite ori de a le confirma pe cele legale și temeinice.

Controlul judiciar însă, presupune respectarea unor reguli comune privitoare la instituirea și exercitarea căilor legale de atac printre care este și aceea alegalității căilor de atac.

Astfel, art.129 din Constituție consacră părților și Ministerului Public dreptul de a folosi de atac,în condițiile legii.

Prin urmare, în afara căilor de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unor hotărâri judecătorești.

În cauză, Curtea reține că apelul contestatorului a fost declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, care a vizat o hotărâre a unei instanțe de recurs.

Potrivit dispozițiilor art.320 alin.3 din Codul d e procedură civilă, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare este irevocabilă, în condițiile art 377 alin 2 pct.4 Cod procedură civilă, prin urmare, aceasta nu mai putea fi atacată cu apel și, pe cale de consecință, nici contestația în anulare declarată împotriva sa nu este susceptibilă de apel.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul - prin procurator G împotriva deciziei civile nr.539/R din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.

Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, îl va obliga pe apelant la 500 de lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu apărător ales și cheltuieli de transport, potrivit chitanțelor doveditoare de la filele 74-76 dosar apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul - prin procurator, domiciliat în Râmnicu V,-, scara C, apartament 8, județul V, împotriva deciziei civile nr.539/R din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind, domiciliată în comuna, județul

Obligă apelantul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.11.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

,

Grefier,

Red./24.11.2008

GM//4 ex.

Jud.fond:

Președinte:Paula Andrada Coțovanu
Judecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Pitesti