Anulare act. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/
Ședința publică din 15.04.2008
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Valentina Baciu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul G ). ), în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul-pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recurenta-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită.
Av., precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Av., solicită respingerea recursului ca nefondat, competența de soluționarea cauzei aparținând Judecătoriei Focșani, așa cum corect s-a stabilit de Tribunalul Vrancea prin decizia pronunțată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 9 din 9.01.2008, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta pentru constatare nulitate absolută acte și partaj bunuri comune, în favoarea Judecătoriei Focșani.
Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta, a chemat în judecată civilă pe pârâtul G și a solicitat:
1.- Constatarea nulității absolute a contractului de împrumut încheiat de pârât în 1999 prin care s-a urmărit vânzarea deghizată a brandului - televiziune locală, brand care este creația intelectuală a reclamantei.
2.- Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unui autoturism marca Opel.
3.- Partajarea bunurilor comune dobândite în timpul concubinajului urmat de căsătorie, bunuri mobile și imobile.
4.- Obligarea pârâtului să-i restituie bunurile proprii rămase în posesia lui.
A arătat în motivarea acțiunii că pârâtul a fost administrator unic la două societăți comerciale: SC Serv SRL și SC O- SRL, iar reclamanta a exercitat conducerea comercială, operativă și generală a celor două societăți, în calitate de director general și director de programe, iar rezultatul acestei munci de creație a fost brandul, televiziune locală.
Acest brand a fost înstrăinat de pârât, vânzarea fiind deghizată într-un contract de împrumut în sumă de 200.000 USD, reclamanta apreciind că suma de 200.000 USD are caracter de bun comun și urmează să fie introdusă în masa de împărțit.
Pârâtul a formulat întâmpinare și alături de alte apărări a invocat excepția privind necompetența materială a instanței, invocând disp.art.1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit.b Cod proc.civilă.
Reclamanta a susținut față de această excepție că primul capăt de cerere îl formează constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și constatarea dreptului de creație intelectuală, față de care competența aparține tribunalului.
Analizând excepția invocată potrivit art. 137 cod proc.civilă, instanța reține următoarele:
Acțiunea cu care a fost investită instanța are mai multe capete de cerere, prin care însă se tinde la împărțirea bunurilor dobândite în timpul concubinajului și apoi în timpul căsătoriei.
Chiar dacă unul din capetele de cerere are ca obiect constatarea nulității unui act, se observă că reclamanta solicită, nu constatarea încălcării dreptului de creație intelectuală și acordarea de despăgubiri, ca să fie incidente disp.art. 139 din Legea 8/1996, republicată, ci solicită ca în urma anulării acestui contract, suma de 200.000 USD să fie reținută în masa de împărțit.
Prin urmare, acest capăt de cerere este la rândul lui alcătuit din două cereri, cererea principală fiind aceea de a fi reținută suma din contract în masa de împărțit (vezi precizările din acțiune de la fila 5).
In aplicarea art. 17 cod proc.civilă trebuia să se aibă în vedere scopul urmărit de parte prin întreaga acțiune și nu ordinea în care au fost înscrise în acțiune diferitele capete de cerere.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că obiectul principal al acțiunii îl formează împărțeala judiciară, de competența judecătoriei potrivit art.1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit.b Cod proc.civilă și nu un drept de creație intelectuală care să atragă competența tribunalului porivit art. 2 pct.1 lit.e Cod proc.civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9 pr.civ. întrucât greșit au fost interpretate și aplicate în speță disp.art. 158 alin. 3 pr.civ. raportat la art. 2 alin. 1 lit. "e" pr.civ.
Susține recurenta că atât timp cât primul capăt de cerere - cel referitor la constatarea existenței sau inexistenței dreptului de proprietate intelectuală, este de competența Tribunalului - conform art. 7 lit. "e" din Legea nr. 8/1996 raportat la art. 2 alin. 1 lit. "e" pr.civ. greșit a apreciat Tribunalul Vrancea că se impune declinarea comptenței materiale de soluționbare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.
Mai mult, că procedând astfel, Tribunalul s-ar fi antepronunțat, ceea ce în opinia sa, atrage incidența disp.art. 27 alin. 1 pct. 1 pr.civ.
Recursul declarat este nefondat.
Verificând legalitatea sentinței civile recurate prin prisma criticii aplicării greșite a legii, ce se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 pr.civ. Curtea constată că în mod justificat a dat eficiență Tribunalului Vrancea disp.art. 158 alin. 3 pr.civ. declinându-și corect competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.
Deși recurența susține că primul capăt de cerere, vizând constatarea existenței unui drept de proprietate intelectuală atrage competența materială a Tribunalului - ca instanță de fond, din verificarea cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, rezultă cu certitudine că aceasta ( reclamanta) solicită constatarea nulității absolute a unui contract de împrumut în valoare de 200.000 autentificat în anul 1999, pentru fraudă și simulație.
Argumentele invocate în susținerea acestui capăt de cerere în sensul că, în realitate s-ar fi urmărit vânzarea deghizată a brandului, televiziunea locală, nu pot atrage competența Tribunalului, ca primă instanță, astfel încât corect a apreciat instanța învestită inițial că sunt incidente în speță disp. art. 158 alin. 3 pr.civ.
Pentru Aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, făcând în cauză aplicarea disp.art. 312 pct. 1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. din 09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 Aprilie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./08.05.2008
Tehnored.
2 exp./12.05.2008
Fond: Tribunalul Vrancea - jud.
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, Gabriela Valentina Baciu
