Anulare act. Decizia 2421/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2421
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.9F,.32, județul P, împotriva sentinței civile nr.1761 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant, intimata-pârâtă SA prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă.
S-a înmânat recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă.
Recurentul reclamant, consilier juridic pentru intimata-pârâtă SA, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant având cuvântul, arată că în opinia sa în cauză este vorba despre un litigiu de muncă, competența de soluționare a acestuia revenind tribunalului, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-pârâtă SA, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC - SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate nelegalitatea
dispoziției comunicată prin adresele 52/12.02.1986 și nr.62/17.02.1986, să dispună anularea dispoziției, să dispună obligarea pârâtei să emită contract de închiriere privind spațiul imobilului pentru suprafața locativă cu destinație de locuință și să permită cumpărarea locuinței în baza Legii nr.85/1992.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că după absolvirea studiilor superioare în anul 1982 fost repartizat ca inginer mecanic la -, în acea perioadă repartizarea forței de muncă făcând parte din activitatea de planificare, dispoziția de repartizare era obligatorie, iar absolvenților de învățământ superior nu li se putea schimba, de către unitatea la care au fost repartizați, posturi potrivit dispoziției de repartizare.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, avea dreptul la o locuință, contractul de închiriere fiind accesoriu contractului de muncă.
In dovedirea acțiunii reclamantul depus la dosar înscrisuri.
Pârâta - a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că temeiul legal îl reprezintă Legea nr. 5/1973 care a fost abrogată prin Legea nr.114/1996, iar pe fondul cauzei a susținut că acțiunea este neîntemeiată deoarece obiectivul de activitate l-a constituit fabricarea armamentului și muniției, iar repartiția pentru spațiile de locuit construite din fondul de stat avea loc prin intermediul societății pârâte, vânzarea făcându-se prin SC.
La termenul din data 19.10.2009, tribunalul, din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a instanței.
Prin sentința civilă nr.1761 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția necompetenței materiale invocata de instanță din oficiu și în consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în P,-,. 9F,. 32, jud. P, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în,-, jud. P - în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu este întemeiată având în vedere disp. art.1 alin.1 Cod procedură civila care prevăd că judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea formulata în prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea dispoziției de repartizare a spațiului locativ, emiterea unui contract de închiriere și obligarea pârâtei la înstrăinarea locuinței în baza Legii nr.85/1992, ceea ce atrage competența în primă instanță a judecătoriei, și nu a tribunalului.
Ca urmare, în baza art.138 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția și a declinat conform art.158 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a invocat dispozițiile art. 304 punctele 5 și 8 Cod procedură civilă.
A arătat recurentul, în esență, că litigiul său cu SC - SA este în legătură directă cu executarea contractului individual de muncă, iar obligația unității așa cum a solicitat, de a emite dispoziția de repartizare, este în legătură cu executarea contractului de muncă.
A mai precizat recurentul că a solicitat să se constate nelegalitatea dispoziției unității de a-l șterge de pe tabelul de prioritate în solicitarea unei locuințe, comunicată prin adresele nr.52/12.02.1986 și nr.62/17.02.1986, prin care i s-a refuzat acordarea unui apartament din fondul locativ de stat, și că nu a solicitat anularea dispoziției de repartizare a spațiului de locuit în posesia căruia nici nu intrase.
A mai arătat recurentul că, deși în esență, a fost de acord cu trimiterea dosarului la Judecătoria Ploiești, pentru eventuala judecare a nulității dispozițiilor comunicate, nu este de acord cu mențiunile primei instanțe în sensul calificării acțiunii ca neaparținând sferei litigiilor de muncă.
Sub un alt aspect, a precizat recurentul că pârâta, reprezentată prin consilier juridic, nu mai era în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării și pentru a invoca excepții.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei și de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea reține că excepția de necompetență materială este o excepție absolută care poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu în orice stare a pricinii. În cauza de față, această excepție a fost invocată de instanță, din oficiu, la termenul din 19.10.2009, astfel încât criticile formulate de către recurent și care vizează nerespectarea de către pârâtă a termenului de depunere a întâmpinării urmată de decăderea sa din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții nu pot fi reținute.
În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea constată că de asemenea, nu poate fi reținută.
Astfel, în raport de obiectul cauzei, respectiv solicitarea reclamantului de a se constata nelegalitatea dispoziției comunicată prin cele două adrese menționate, de a se dispune anularea dispoziției de obligare a pârâtei să " emită " contract de închiriere privind spațiul indicat și să i se permită cumpărarea locuinței în baza Legii nr.85/1992, precum și având în vedere dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedură civilă care prevăd că judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, dispozițiile art. 2 alin.1 lit.c Cod procedură civilă care prevăd că tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, constată că în mod corect prima instanță a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, competentă deci să soluționeze această cauză care nu intră sub incidența dispozițiilor legale care reglementează soluționarea litigiilor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P,-,.9F,.32, județul P, împotriva sentinței civile nr.1761 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SA, cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./14.01.2010
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
