Anulare act. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 243
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Cristina Văleanu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de reclamanta-pârâtă - SRL I, prin reprezentant legal, și de către pârâtul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.737 din 24 octombrie 2
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. tin pentru recurenta-intimată - SRL I și av. pentru intimatul-recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al patrulea termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se recursurile în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
-. pentru reclamanta-pârâtă - SRL I, cere să se admită recursul așa cum a fost formulat și că se constate că în mod greșit instanța de fond cât și instanța de control judiciar, și anume Tribunalul Iași, au constatat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.5 din Decretul nr.167/1958. Momentul efectiv de la care curge termenul prescripției este momentul la care intimatul a luat cunoștință de defecțiunile acestui autoturism. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, îndeosebi din interogatoriul luat intimatului, acesta recunoaște că, după producerea accidentului, chiar a doua zi, a contactat vânzătoarea informând-o că a adus la locul accidentului un expert de la poliție care a constatat că accidentul s-a produs din vina unor vicii ale autoturismului. Tot la interogatoriu, intimatul a recunoscut faptul că la două luni după producerea accidentului s-a mai efectuat o expertiză și expertul în cauză a constatat că autoturismul prezenta defecțiuni. În condițiile în care există interogatoriul intimatului, care atestă recunoașterile acestuia asupra cunoașterii defecțiunilor tehnice, apreciază că acesta este momentul de la care se raportează prescrierea termenului de șase luni în care cumpărătorul putea să invoce vicii ascunse ale bunului achiziționat. Pe fondul cauzei, în mod greșit instanța a respins cererea principală pe motiv că autoturismul cumpărat de intimat prezenta vicii ascunse și a admis cererea reconvențională. Motivând în acest fel existența viciilor autoturismului, instanța de judecată a reținut în mod incorect expertiza tehnică auto, dându-i o valoare absolută, ignorând toate celelalte mijloace de probă care vin în totală contradicție cu rapoartele de expertiză. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv cartea tehnică a autoturismului, certificatul de înmatriculare, procesul-verbal întocmit de către organul de poliție, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale rezultă, fără echivoc, faptul că autoturismul era în perfectă stare de funcționare atât înaintea vânzării cât și după producerea accidentului. Aceste înscrisuri menționate cât și celelalte dovezi aflate la dosar vin în contradicție cu rapoartele de expertiză efectuate în cauză. În speța de față, așa-zisele vicii (uzura bolțului) nu au afectat autoturismul încât să-l facă de neutilizat. Ceea ce a dus la producerea accidentului prin care autoturismul a fost distrus, a fost viteza excesivă cu care se circula de 110 km/. într-o curbă deosebit de periculoasă, pe un carosabil umed. În procesul-verbal de constatare întocmit de poliție și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a intimatului, se arată că acesta, în momentul producerii accidentului, circula cu o viteză de 110 km/. În legătură cu viteza cu care se circula la momentul producerii accidentului, nu s-a făcut nici o referire în motivarea deciziei. În toate lucrările aflate la dosar și practica judiciară, respectiv decizia ICCJ, se arată că, acel cumpărător, care la momentul când cumpără un autoturism nu verifică acel autoturism dacă nu este de specialitate, este în culpă. Chiar și intimatul a recunoscut faptul că a refuzat să se prezinte la un specialist pentru verificarea stării tehnice a autoturismului achiziționat. Pentru motivele arătate cere să se admită recursul formulat de reclamanta-pârâtă - SRL I și să se respingă recursul declarat de pârâtul-reclamant, cu acordarea cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește suma de 16000 lei daune, aceasta nu se justifică, în condițiile în care victima în declarația dată în fața organelor de cercetare penală a arătat că nu dorește să depună plângere penală împotriva intimatului și nu are nici un fel de pretenție. Mai arată că, la termenul din 27 iunie 2006, martora, propusă de reclamanta-pârâtă, a fost prezentă, dar instanța a refuzat ascultarea acesteia, iar din încheierea de ședință nu rezultă motivarea pentru care s-a respins audierea sa. Depune la dosar extras de practică judiciară, filele 54-55, Jurisprudență ICCJ. a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise.
-. în ceea ce privește excepția invocată de recurenta - SRL I în această cauză, cere a fi respinsă, motivat de faptul că intimatul a aflat cu certitudine de existența acestor vicii atunci când s-a efectuat o expertiză extrajudiciară, respectiv la 18.09.2005, astfel încât raportat la data formulării și depunerii cererii reconvenționale, la 14.03.2006, apreciază că intimatul a făcut acțiunea în termenul special de prescripție de șase luni, respectând și termenul general de prescripție de un an de zile determinat de art.11 din Decretul nr.167/1958. Față de cele arătate, cere să se respingă toate susținerile nedovedite ale recurentei - SRL I și să se aibă în vedere aceste date certe și scrise care fac dovada și indică momentul de la care intimatul a descoperit că autoturismul achiziționat prezenta vicii ascunse care nu puteau fi observate nici prin vizualizare și nici prin simpla verificare, ci numai și numai printr-un raport tehnic de specialitate. Pentru motivele arătate, solicită respingerea excepției. Pe fondul cauzei, cere să se aibă în vedere faptul că s-a vândut un autoturism care prezenta vicii ascunse. La data de 26.04.2005, între recurenta - SRL I și intimatul a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care recurenta a vândut intimatului un autoturism marca Ford Focus. La numai trei zile de la momentul preluării autoturismului, a intervenit un eveniment rutier, în urma căruia autoturismul a suferit avarii majore, iar în accidentul respectiv a fost rănit grav și unul dintre pasagerii din autoturism, respectiv martorul audiat în fața instanței de fond, martor care a precizat că în timpul demarării anchetei penale, pentru a se constata dacă intimatul are vreo culpă în producerea accidentului sau nu, acesta a precizat că a primit suma de 16000 lei drept despăgubiri civile. Cum pasagerul care a fost în mașină a fost în comă, suferind leziuni grave, intimatului i s-a părut firesc, omenește să-i achite toate cheltuielile necesare îngrijirii medicale. În urma desfășurării anchetei penale s-a constatat că autoturismul prezenta vicii ascunse și că intimatul nu a avut nici o culpă în producerea acestui accident. Ca urmare, prin hotărârea pronunțată, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru vicii ascunse. La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, s-a ascuns intimatului faptul că autoturismul a mai fost implicat în accidente, nu unul, ci trei, astfel cum rezultă din polițele de asigurare depuse la dosar. Este evidentă culpa vânzătorului. Din polițele de asigurare ale autoturismului rezultă cuantumul daunelor de reîntregire, respectiv existența reparațiilor anterioare pentru accidente deosebit de grave, în valoare de peste 20.000 lei la nivelul anului 2003. În condițiile prețului cu care a fost vândut autoturismul de 24.500 lei, iar daunele de reîntregire au fost de peste 90%, este cert că recurenta - SRL a cunoscut și a ascuns cumpărătorului faptul că acest autoturism a fost atât de grav avariat încât a fost nevoie de o asemenea daună de reîntregire. Consideră că instanța de fond a procedat corect atunci când a admis în întregime cererea reconvențională și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, restituirea prețului cu plata dobânzii legale, precum și a daunelor, dovedit fiind acest raport de cauzalitate. Instanța de apel a apreciat greșit că vânzătoarea nu ar fi cunoscut de existența acestor vicii ascunse. Or, intimatul a dovedit cu acte, respectiv acele polițe de asigurare care dezvăluie cuantumul daunelor de reîntregire, că vânzătoarea a avut cunoștință de aceste vicii și le-a ascuns cu rea-credință la momentul vânzării autoturismului, astfel încât trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art.1357 Cod civil, nu numai dispozițiile art.1356 Cod civil, aspecte pentru care solicită admiterea recursului declarat de pârâtul-reclamant și să se modifice decizia tribunalului în sensul de a se dispune obligarea intimatei - SRL nu numai la restituirea prețului ci și a dobânzii legale și la plata daunelor, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța IS seria - nr.-/10.06.2008 reprezentând onorariu avocat.
-. în replică, subliniază faptul că, vânzătoarea nu este în culpă, nu poate fi vorba de rea-credință; autoturismul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare între părți, la numai trei zile după momentul încheierii vânzării, a fost implicat într-un accident rutier, producându-se avarierea bunului achiziționat datorită faptului că acesta rula cu vitează excesivă, de 110 km/, în curbă. De asemenea, nu se justifică nici cuantumul daunelor, nefăcându-se dovada că pasagerul aflat în autoturism, la momentul producerii accidentului,a fost în comă.
-. în replică, face precizarea că, pasagerul care a fost victima accidentului auto, a suferit vătămări corporale care au necesitat 47 de zile de îngrijiri medicale.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 3305/27.03.2007 Judecătoriei Iași fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul. fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă și s- dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 24.04.2005 având ca obiect un auto marca Fond cu nr. Înmatriculare -.
S- dispus restituirea prețului reactualizat cu dobânda legală aferentă și plata sumei de 16000 RON cu titlu de daune precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru pronunța această sentință civilă instanța de fond reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1574 din 23.01.2006 reclamanta - SRL, cheamă în judecată pârâtul solicitând radierea din circulație a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare IS.06.
Motivând-o în fapt arată reclamanta că la 26.04.2005 între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare a autoturismului cu nr. de înmatriculare IS.06. După semnarea contractului părțile au convenit să se procedeze la radiere.
În dovedirea cererii se anexează copie contract de vânzare cumpărate încheiat la 26.04.2005, factură fiscală, notificare, copie certificat înregistrare.
La data de 14 martie 2006 pârâtul formulează întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. Pe cale reconvențională se solicită rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu repunerea părților în situația anterioară, obligarea reclamantului pârât la plata de daune cheltuieli de judecată. În susținerile sale pârâtul reclamant invoca vicii ascunse ale autoturismului.
La data de 6.04.2006 reclamantul pârât invocă prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse. Susține reclamantul pârât că i-a solicitat pârâtului reclamant înainte de perfectarea actelor să procedeze la verificarea autoturismului pentru a nu exista dubii asupra funcționării la parametrii normali. În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri, planșe fotografice.
Analizând probatoriul administrat instanța constatat că, între părți s-a încheiat la data de 26.04.2005 un contract de vânzare cumpărare prin care reclamanta - SRL vinde pârâtului autoturismul Ford Focus cu număr de înmatriculare IS.06.
La data de 30.04.2005 intervine un eveniment rutier în urma căruia autoturismul suferă avarii majore, în accident fiind grav rănit, care necesitat îngrijiri medicale, pârâtul fiind obligat la plata de despăgubiri civile în sumă de 160 milioane lei.
Dispozițiile art. 1352 cod civil consacră răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse ale bunului vândut dacă din cauza lor bunul nu mai poate fi întrebuințat potrivit destinației sale, ori întrebuințarea este atât de micșorată încât cumpărătorul dacă ar fi cunoscut aceste vicii ascunse nu ar fi achiziționat bunul.
Din examinarea disp. art. 1353 Cod procedură civilă rezultă că vânzătorul nu răspunde pentru viciile aparente, de care cumpărătorul ar fi putut singur să se convingă.
Într-adevăr au fost realizate testări ale motorului,ale cutiei de viteze, funcționalitatea mașini și caroseria, încercând în acest mod vânzătorul să asigure cumpărătorul de starea tehnică bună autoturismului la momentul achiziționării.
ascunse constituie deficiențe calitative ale bunului vândut, care există la momentul predării bunului și nu pot fi descoperite prin mijloacele obișnuite de verificare pentru antrenarea răspunderii vânzătorului aceste vicii trebuie să fie grave, ascunse cu viclenie și să afecteze lucrul în esența lui.
Ori concluziile expertizei efectuate în cauză coroborate cu planșele fotografice existente atestă că accidentul rutier nu s- datorat derapării și vitezei de circulație ci uzurii bolțului ce asigură fixarea pivotului inferior al roții dreapta față.
bolțului era veche, fapt consemnat de prezența ruginii la nivelul reperului și a condus la smulgerea pivotului inferior din suportul roții, determinând pierderea controlului asupra mecanismului la direcție, realizându-se și analiza metalografică a bolțului roții dreapta față. Faptul că numai după trei zile de la achiziționare autoturismul a fost implicat într-un accident rutier, atestă indubitabil că acest viciu era ascuns cu viclenie, deoarece uzura bolțului nu putea fi identificată decât în cazul demontării respectivului reper. Prin consecință instanța constată incidența în cauză a disp. art. 1352 Cod civil, va admite cererea reconvențională, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu repunerea părților în situația anterioară. Plata de daune suportate de pârâtul reclamant este întemeiată, deoarece aceste daune sunt în legătură directă cu viciile ascunse ale autoturismului implicat în evenimentul rutier, dovedindu-se culpa vânzătorului.
În fine acțiunea reclamantei se va respinge ca neîntemeiată, în condițiile în care a fost antrenată răspunderea pentru vicii ascunse, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune nu are incidență în cauză și se va respinge. Pârâtul reclamant a luat cunoștință de existența viciilor la 18.09.2005 când a fost efectuată expertiza auto respectând atât termenul de 6 luni cât și termenul de 1 an de la predarea bunului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -pârâtă SRL.
Prin decizia civilă nr. 737 din 24 oct. 2007 Tribunalului Iași se admite apelul declarat de reclamantul p pârât împotriva sentinței civile 3305/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care schimbă în parte.
Admite în parte cererea reconvențională.
Respinge cererea pârâtului reclamant privind obligarea reclamantului pârât la plata dobânzii legale și sumei de 16.000 RON cu titlu de daune. Obligă reclamantul pârât la plata sumei de 1402 RON către pârâtul reclamant reprezentând cheltuieli judecată.
restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimatul la plata sumei de 2539 RON cheltuieli judecată către apelant.
Pentru a hotărî astfel, se reține în esență următoarele:
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 294 și urm. Cod procedură civilă, se constată că apelul formulat este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune formulată de pârâtul intimat pe cale reconvențională, se apreciază neîntemeiată susținerea apelantului reclamant.
Cererea reconvențională fost depusă la dosarul de fond la 14.03.2006, aspect consemnat în încheierea de ședință din 14.03.2006(fila 20). La data de 30.04.2005 intervenit evenimentul rutier în care fost implicat pârâtul intimat.
La 18.09.2005 pârâtul intimat solicitat efectuarea unei expertize tehnice care stabilit existența unor vicii ascunse ale auto. Potrivit art. 5 Decretul Lege 167/1958, dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale barului vândut se prescrie prin împlinirea termenului de 6 luni în cazul viciilor ce nu au fost ascunse cu viclenie.
Dată de la care începe să curgă acest termen este stabilită de art. II, respectiv data descoperirii viciilor, care în cazul de față este data efectuării expertizei auto, 18.09.2005.
Verificările efectuate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau cele ulterioare sunt irelevante în acest sens deoarece nu se punea problema existenței unui viciu ascuns. Irelevantă este și declarația martorului - fila 95 - (invocată în susținerea argumentelor de apelant). Faptul că tatăl pârâtului intimat telefonat vânzătorului, la săptămână după accident solicitând restituirea prețului vânzării nu dovedește că s-ar fi cunoscut existența viciului.
Se reține astfel că dreptul la acțiune formulată pe cale reconvențională nu este prescris astfel cum susținut apelantul iar instanța de fond apreciat corect în acest sens.
În ceea ce privește existența unui viciu ascuns la auto cumpărat de pârâtul intimat, se constată că este dovedită prin expertiza efectuată la 18.09.2005 cât și prin expertiza dispusă de instanță.
Astfel, expertul, afirmă că rezistența siguranțelor de fixare îmbinării arborelui planetar de la dreaptă față de tripeda dinspre de viteză fost stabilită prin suprasolicitări (sau posibil montaj de proastă calitate). Această deficiență tehnică, sub acțiunea suprasolicitării, determinat detașarea arborelui planetar al roții dreapta față din tripeda de viteză influiențând astfel producerea accidentului.
Același expert și expertul (în expertiza dispusă de instanță), concluzionează că auto prezenta uzuri ascunse în momentul vânzării-cumpărării, respectiv uzura bolțului ce asigură fixarea pivotului inferior al roții dreapta față, favorizând producerea accidentului.
S- mai precizat că această defecțiune nu poate fi depistată cu ocazia inspecțiilor tehnice periodice ale auto deoarece verificările respective nu obligă la demontarea suportului fuzetei.
Potrivit art. 1354 Cod civil răspunderea vânzătorului nu este condiționată de cunoașterea viciului; întinderea răspunderii diferă însă după cum cunoscut sau nu existența viciului.
Considerăm astfel că instanța de fond stabilit corect situația de fapt însă nu avut în vedere dispozițiile art. 1356 - 1357 Cod civil.
Astfel, în cazul viciilor ascunse, vânzătorul este obligat la plata daunelor interesenumaidacă, cumpărătorul dovedește, cu orice mijloc de probă că vânzătorul fost de rea credință. În caz contrar, el datorează doar prețul și cheltuielile vânzării.
Admițând acțiunea în rezoluțiunea vânzării, în cazul de față, vânzătorul va fi obligat doar la restituirea prețului reactualizat nu și la plata dobânzii legale sau sumei de 16.000 RON cu titlu de daune.
Sub acest aspect, apelul reclamantului pârât este întemeiat și va fi admis. Conform art. 296 Cod procedură civilă va fi schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul arătat anterior; conform art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată pe fond vor fi reduse proporțional cu admiterea în parte. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va fi obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată către apelant conform art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs "" SRL și.
Prin cererea de recurs "" SRL a formulat următoarele critici:
S-a invocat de către reclamanta pârâtă excepția dreptului la acțiune raportat la art. 5 din Decretul nr.167/1958, respectiv termenul de 6 luni.
Termenul trebuia calculat de la data indicată de pârât prin răspunsul la interogator și din declarația acestuia în fața organului de urmărire penală, respectiv data de 27.XI.2006.
În aceste condiții cererea reconvențională a fost introdusă peste termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, respectiv existența unui viciu ascuns, în mod greșit instanța de apel a stabilit că existența unui viciu ascuns se constată ca fiind dovedit, prin expertiza depusă de instanță și prin expertiza din 18.09.2005, ignorând toate celelalte mijloace de probă.
Astfel, instanța a ignorat mai multe înscrisuri aflate la dosarul cauzei, dintre acestea cel mai important fiind procesul verbal întocmit după producerea accidentului care atestă că deficiențele constatate au putut influența producerea accidentului răspunsul fiind "nu".
În raport cu dispozițiile art. 1352 -1353 Cod civil, condițiile acestui text nu sunt îndeplinite.
Aceasta deoarece cumpărătorul la cumpărarea autoturismului nu a apelat la o persoană calificată (mecanic auto) care să evalueze mașina deși vânzătorul a insistat în acest sens.
Așa zisele defecțiuni, uzura boltului nu au afectat întrebuințarea autoturismului.
În realitate viteza excesivă cu care a rulat pârâtul a dus la producerea accidentului.
Prin cererea de recurs formulează următoarele critici:
- instanța de apel aplicat greșit legea și a interpretat eronat probele administrate.
Astfel s-a dovedit în cauză că reclamantul a fost de rea -credință atunci când a ascuns faptul că mașina a fost avariată de trei ori, fiind supusă unor reparații și intervenții neprofesioniste. Este evident din probele administrate în cauză că intimata a cunoscut faptul avarierii autoturismului, anterior tranzacției și că s-au efectuat reparații care au condus la afectarea sistemului de direcție, ascunzând cu rea credință problemele tehnice ale acestuia.
Faptul că autoturismul a fost avariat la trei zile după cumpărare, atestă viciul ascuns cu viclenie și cunoscut de vânzător la momentul vânzării.
Instanța de apel a stabilit în mod greșit că nu s-a dovedit reaua -credință a vânzătorului.
Criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul reclamantei -pârâte - SRL este nefondat pentru următoarele motive.
În mod corect au stabilit instanțele că în cauză nu operează prescripția dreptului la acțiune.
Astfel, într-adevăr termenul obiectiv este de 6 luni, dar nu mai mult de un an, dar dreptul la acțiune se naște în momentul cunoașterii viciului ascuns, care în speță în mod cert a fost ascuns cu viclenie.
De principiu este că viciul ascuns este un defect calitativ al bunului care există în momentul predării și nu poate fi descoperit nici cu mijloacele absolute nici prin diligența normală a cumpărătorului.
Or, în speță în mod corect singura probă obiectivă care ar putea stabili viciul ascuns al autoturismului sunt expertizele tehnice auto efectuate în cauză.
De altfel, expertizele efectuate în cauză se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză care atestă împrejurarea că accidentul rutier s-a petrecut datorită viciului ascuns al autoturismului, respectiv uzurii boltului ce asigura fixarea pivotului inferior al roții dreapta față.
Așa fiind în mod corect instanțele au stabilit că acțiunea a fost formulată în termen și că în cauză nu operează excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Toate înscrisurile invocate de recurentă nu sunt de natură a dovedi o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond și de apel cu privire la termenul când a început să curgă termenul de prescripție iar dispozițiile art. 1352 -1353 Cod civil sunt aplicabile în speță, condițiile cerute de text fiind îndeplinite în cauză.
Drept urmare, toate criticile formulate de recurentă sunt nefondate, iar recursul va fi respins ca atare.
Recursul formulat de pârâtul -reclamant este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Astfel întreaga conduită anterioară vânzării dovedește reaua -credință a vânzătorului și împrejurarea că acesta cu intenție și viclenie a ascuns starea tehnică reală a autoturismului înstrăinat recurentului, astfel că atitudinea vânzătorului în mod corect a fost sancționată de prima instanță.
În cauză sunt incidente disp. art. 1352 Cod civil, potrivit căruia vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale bunului vândut, dacă din cauza acestuia bunul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa, sau întrebuințarea sa e atât de micșorată încât se poate presupune că bunul nu ar fi fost cumpărat.
Or, în speță autoturismul a fost grav avariat la numai trei zile de la achiziționare, datorită defecțiunilor tehnice ale acestuia, fapt dovedit pe deplin în cauză.
Se impune a se sublinia că acest viciu ascuns nu a putut fi constatat prin mijloace absolute nici prin atitudinea diligentă a cumpărătorului.
În mod corect instanța de apel a reținut ca și cauză de avariere a mașinii și deci a imposibilității întrebuințării bunului viciul ascuns, dar în mod greșit a apreciat că acesta nu a fost ascuns cu viclenie.
Reaua -credință a vânzătorului este evidentă și probată în cauză.
Astfel, vânzătorul nu a adus la cunoștință cumpărătorului și nici nu a recunoscut că anterior tranzacției mașina fusese grav avariată de trei ori și drept consecință a fost supusă la reparații majore care evident au afectat calitățile tehnice și posibilitatea întrebuințării la parametri normali.
cu viclenie a viciului ascuns face aplicarea în speță a art. 1356 Cod civil potrivit căreia dacă vânzătorul cunoștea viciile bunului, el este dator, pe lângă restituirea prețului, de toate daunele interese către cumpărător.
Sub acest aspect soluția instanței de fond este corectă deoarece a stabilit în mod judicios și prin analizarea pertinentă a probatoriilor administrate situația de fapt respectiv că viciul ascuns a fost cunoscut de vânzător, astfel că în mod corect a stabilit că acesta trebuie să-l despăgubească în mod integral pe cumpărător pentru prejudiciul suferit.
Deoarece soluția instanței de fond este cea legală, urmează a se admite recursul formulat de, să se modifice decizia tribunalului în tot, în sensul respingerii apelului formulat de SRL I împotriva sentinței primei instanțe care va fi păstrată.
Pe cale de consecință și pentru considerentele arătate recursul - SRL I va fi respins.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 737 din 24 octombrie 2007 Tribunalului Iași pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge apelul formulat de reclamantul-pârât - SRL I împotriva sentinței civile nr.3305 din 27.03.2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Respinge recursul formulat de reclamantul-pârât - SRL I împotriva aceleiași decizii.
Obligă intimata - SRL I să plătească recurentului suma de 4900 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.07.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Cristina Văleanu
