Anulare act. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 249/2008
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul - reclamant reconvențional, și pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 27/A/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 04 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 467/2007 a Judecătoriei S, pronunțată în dosarul civil nr-, a fost admisă ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, și, precum și cererea reconvențională a pârâtului reclamant reconvențional, în contradictoriu cu, dispunându-se astfel anularea contractului de vânzare - cumpărare având ca obiect cota de părți din imobilul înscris în CF 11195 S, nr. top. 1823/1/1/1/2 casă și grădină de 594 mp, a încheierii de întabulare nr. 2000/2005 și restabilirea situației anterioare de CF.
A fost constatat faptul că reclamantul reconvențional și pârâta reconvențională au dobândit imobilul bun comun în cotă de fiecare, cu privire la construcții, iar pârâtul - reclamant reconvențional, un drept de superficie de asupra terenului din acel CF. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate conform sentinței menționate și obligată reclamanta pârâtă reconvențională la 270 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au fost căsătorie până în anul 2005, că în timpul căsătoriei, reclamanta i-a donat pârâtului cota de construcție, contract anulat ulterior prin sentința civilă nr. 331/2005 a Judecătoriei S, rămasă irevocabilă.
Prin contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 692/2005 pârâtul a vândut cota sa de proprietate pârâților 2 și 3 arătând că nu a avut cunoștință de procesul având ca obiect anulare donație.
Instanța de fond, a mai arătat că revocarea donației a avut ca efect pierderea dreptului de proprietate al pârâtului I, și în consecință anularea contractului de vânzare - cumpărare.
In ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut o cotă egală de a părților în edificarea construcției precum și dreptul de superficie a reclamantului reconvențional a cotei de din terenul pârâtei reconvenționale.
Cheltuielile de judecată au fost compensate parțial, reclamanta fiind obligată la plata către Ias umei de 270 lei.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și reclamantul reconvențional, arătând că în speță, calea de atac este recursul iar sub aspectul fondului, că în mod nelegal s-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare întrucât nu suntem în situația vreunui motiv de nelegalitate a actului juridic în sensul dispozițiilor art. 948 cod civil. Sub aspectul obiectului contractului acesta este perfect valabil întrucât pârâtul reclamant reconvențional ce a avut calitatea de vânzător în acest contract la data vânzării avea calitatea de proprietar în cotă de parte.
S-a mai arătat că în luna mai 2004, era căsătorit cu reclamanta și locuia împreună cu aceasta, că a avut consimțământul acesteia la momentul vânzării și că s-a plătit prețul imobilului.
In ce privește cauza contractului aceasta este licită, vânzătorul având consimțământul reclamantei iar la acea dată locuiau împreună.
Pârâții și sunt deci cumpărători de bună - credință și cu titlu oneros, așa încât actul este subsecvent, chiar dacă actul principal respectiv donația, a fost revocată.
Cumpărătorii sunt prieteni de familie cu cei doi soți, și au cunoscut împrejurarea că imobilul aparține în coproprietate de parte acestora, că au fost solicitați să cumpere din imobil când foștii soți locuiau împreună în imobil și având nevoie de bani reclamanta a fost de acord cu vânzarea. Se mai arată că, cumpărătorii nu au avut niciodată cunoștință de revocarea donației iar notarul i-a încredințat că actul pe care îl încheie este perfect legal.
In drept au fost invocate prevederile art. 289, 274 cod procedură civilă, art. 969, 970, 948 cod civil.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând admiterea în parte a apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a formulat și o cerere de aderare la apel d e către intimată prin care s-a solicitat în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale.
In ce privește calea de atac instanța s-a pronunțat prin încheierea din 21.09.2007 și având în vedere valoarea litigiului și a prevederilor art. 282/1 cod procedură civilă, calea de atac aplicabilă în speță este apelul.
Prin decizia civilă nr. 27/A/2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă, a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 467/2007 a Judecătoriei S, schimbându-se sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional.
A fost respins apelul pârâților, și, și obligați intimații la 5.463,6 lei cheltuieli de judecată în apel.
In argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că actul de vânzare - cumpărare s-a întocmit la 3.06.2005 ( urmare a actului sub semnătură privată din 20.05.2004), respectiv în timp ce se afla pe rolul Judecătoriei S, procesul de revocare a donației încheiat la 15.10.2002, legat făcut în favoarea soțului.
Martorii prezenți la încheierea acelui act sub semnătură privată au arătat că reclamanta apelantă nu a fost prezentă la acel moment, fiind plecată din țară. Probele testimoniale au dovedit că apelanții și, cunoșteau de intenția părților de a divorța, context în care știau de caracterul incert al bunului pe care l-au cumpărat, neputând invoca faptul că sunt dobânditori de bună - credință.
In acest mod, instanța de apel a conchis că era clară intenția semnatarilor actului de aop rejudicia pe apelantă cu atât mai mult că la data vânzării bunul nu avea caracterul unuia propriu. Potrivit CF 11195 S, care datează din 2001, anterior căsătoriei părților, proprietar asupra nr. top. 1823/1/1/1/2 casă și curte de 594 mp era reclamanta necăsătorită, în cotă de 1/1 parte cu titlu de cumpărare.
Imprejurarea că părțile au ridicat împreună un etaj la imobil pe durata căsătoriei nu dă automat apelantului dreptul de proprietate asupra cotei de din întreg imobilul ci doar un drept de creanță, astfel că acea cotă de înstrăinată de apelantul sus - menționat nu este dobândită prin donație așa cum a susținut, invocând actul autentic, a stabilit aceiași instanță.
Donația s-a făcut anterior edificării etajului și modernizării construcțiilor, astfel că odată ce acesta a fost revocat, nu te mai poți prevala de dreptul de proprietate dobândit pe această cale, astfel că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 948 cod civil, privind valabilitatea convențiilor.
In considerarea acestor aspecte apelul reclamantei a fost admis, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond, în limitele menționate, și s-a dispus respingerea apelului pârâților.
Impotriva deciziei civile nr. 467/2007 a Tribunalului Alba - Secția civilă au declarat recurs pârâții, și, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului lor, a fi schimbată sentința civilă nr. 467/2007 a Judecătoriei S și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea principală a reclamantei intimate și a fi înlăturate obligațiile stabilite în sarcina lor, privind plata cheltuielilor de judecată.
Au solicitat de asemenea respingerea ca tardivă a cererii de aderare la apelul pârâților, formulată de reclamantă.
In expunerea de motive s-a arătat că de fapt, intimata reclamantă nu a apelat sentinței primei instanțe, ci a recurs la instituția aderării la apel, prevăzută de art. 293 cod procedură civilă.
Conform textului invocat, o atare cerere se poate face până la prima zi de înfățișare, care a avut loc la 21.09.2007, când părțile legal citate puteau pune concluzii, termen la care de altfel intimata a și depus întâmpinare, prin care susținea că de fapt, calea de atac este apelul, aceasta fiind asistată de avocatul ales.
In cauză, aderarea la apel s-a făcut la 12.10.2007 cu încălcarea termenului prevăzut de art. 293 cod procedură civilă, fiind astfel tardivă.
Susțin pârâții recurenți în continuare că deși au invocat această excepție a tardivității cererii de aderare la apel, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Pe fondul cauzei, susțin că ambele instanțe au interpretat greșit dispozițiile art. 948 cod civil, nearătând expres ce condiții de valabilitate nu s-au respectat la încheierea contractului.
Cât privește obiectul actului de înstrăinare, pârâtul arată că la data vânzării era proprietar tabular în cotă de parte asupra imobilului înscris în CF 11195 S, nr. top. 1823/1/1/2, astfel că în mai 2004, de acord cu fosta sa soție au hotărât vânzarea cotei sale copârâților, sens în care au încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare privind o parte din preț, diferența urmând să-i fie achitată ulterior, astfel că la 3.06.2005 au perfectat vânzarea prin încheierea actului autentic.
De altfel, instanța de fond, prin soluționarea cererii reconvenționale a reținut că sub durata căsătoriei, conform art. 30 codul familiei, au edificat construcțiile care sunt bun comun, cota sa de proprietate fiind de parte.
Sub aspectul cauzei arată recurentul pârât aceasta în contextul stării de fapt menționat este licită, dat fiind că s-a dovedit consimțământul intimatei.
De fapt, revocarea donației s-a dispus la 29.06.2005 în baza sentinței civile nr. 331/2005, devenită irevocabilă în 2005, cu mult după încheierea contractului de vânzare - cumpărare, în mai 2004.
Recurenții arată la rândul lor că au fost cumpărători de bună credință, iar actul încheiat este unul oneros, astfel că operează excepția potrivit căreia actul subsecvent rămâne valabil chiar dacă cel principal, în speță donația a fost revocată.
Nelegală este decizia din apel cu privire la respingerea cererii sale reconvenționale, pentru constatarea cotei sale de parte din imobil, măsură dispusă ca urmare a greșitei admiteri a cererii de aderare la apel, cerere soluționată favorabil de prima instanță, arată recurentul.
Situația reținută de instanța de apel este una contrară dovezilor de la dosar, ignorând chiar și recunoașterea reclamantei intimatei la interogatoriu, ca și înscrierile din CF.
Faptul că pe terenul intimatei, împreună au edificat actualele construcții a fost recunoscut de fosta lui soție, prin răspunsurile date la interogatoriu, astfel că acest aspect nu putea fi ignorat de instanța de apel.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 7,8 și 9 cod procedură civilă, art. 969 - 970 cod civil și art. 30 codul familiei.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, invocând că edificarea imobilului s-a făcut pe durata concubinajului lor și nu a căsătoriei, respectiv 08.03.2002 - 15.03.2005.
In ce privește cererea de aderare la apel, susține că pentru primul termen la tribunal a depus întâmpinare, prin care arăta că de fapt calea de atac era apelul și nu recursul cum greșit a stabilit prima instanță. Completul de judecată fiind compus din 3 judecători, pentru că la acel moment cauza era la recursuri s-a pus în discuție calea de atac exercitată, stabilindu-se că este vorba de apel, astfel că s-a transpus cauza la completul de apeluri, format din doi judecători.
In acest context, primul termen în care părțile au fost citate procedural în calea de atac a apelului a fost la 12.10.2007, în care intimata a depus cererea de aderare la apel conform art. 297 alin. 1 cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei arată că acea cotă de părți înstrăinată de recurent nu a fost dobândită cu titlu de donație, actul fiind făcut anterior modernizării edificatelor, astfel că fiind revocat, recurentul nu se mai poate prevala de vreun drept de proprietate asupra imobilului. Corect a conchis instanța de fond că anularea actului subsecvent este o consecință a anulării celui inițial, pentru neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 948 cod civil.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art. 304 punct 7,8 și 9 cod procedură civilă se constată a fi fondat în considerarea următoarelor aspecte:
In prealabil, fiind invocat ca prim motiv de recurs tardivitatea cererii de aderare la apel, formulată de reclamanta intimată, în conformitate cu art. 137 cod procedură civilă, instanța de control judiciar va analiza acest aspect.
Conform art. 293(1) cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar și după îndeplinirea termenului de apel să adere la apelul făcut de partea adversă, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, cererea urmând a se face până la prima zi de înfățișare. In speță, potrivit dovezilor de la dosar, prima zi de înfățișare a reprezentat-o termenul din 21.09.2007, când părțile au fost legal citate și erau în măsură a pune concluzii pe fond, termen la care de altfel intimata reclamantă a depus întâmpinare, susținând că în cauză, calea de atac este cea a apelului și nu a recursului cum greșit a hotărât prima instanță. La acest termen din 21.09.2007 instanța de apel a pus în discuție calea de atac, în raport de valoarea litigiului, părțile prin mandatarii lor arătând că este vorba de apel. Cu toate acestea, reclamanta intimată a depus cererea de aderare la apel doar la termenul din 12.10.2007, deci cu încălcarea termenului prevăzut de art. 293 alin. 1 cod procedură civilă, astfel că cererea de aderare la apel va fi respinsă ca tardiv formulată.
Fondate se privesc a fi criticile și cu privire la fondul cauzei, respectiv în ce privește modul de soluționare a acțiunii principale, ce viza anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat sub forma actului sub semnătură privată în mai 2004 și autentificat în 03.06.2005. De altfel, instanța de fond nici nu a arătat care ar fi condițiile impuse de art. 948 cod civil și care nu s-au respectat fiind de natură a determina anularea acestora, mărginindu-se doar a arăta principiul de drept ce prevede anularea actului subsecvent ca efect al anulării celui inițial.
A conchis în termeni generici menționați doar că, revocându-se donația s-a pierdut dreptul de proprietate al pârâtului de ordinul 1, cu privire la cota de din imobil. Acest aspect, evident a fost confirmat de instanța de apel, reținând la rândul său, că în contextul în care donația s-a făcut anterior modernizării construcției, iar apoi a fost revocată, pârâtul recurent nu se mai putea prevala de vreun drept de proprietate asupra imobilului. Pentru că s-a dovedit intenția clară a copârâților de aop rejudicia pe reclamanta intimată prin actele încheiate, s-a stabilit că nu au fost îndeplinite astfel dispozițiile art. 948 cod civil, ce vizează valabilitatea unei convenții ( contract).
Ori, în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă a vreunui motiv de nelegalitate a actului juridic în sensul acestui text de lege care să justifice anularea acestuia. Sub aspectul obiectului contractului este neîndoielnic că pârâtul recurent la data vânzării era proprietar pe cota de parte conform extrasului de CF depus la dosar. Vânzarea s-a făcut cu consimțământul reclamantei intimate, astfel că obiectul actului încheiat este unul valabil, așa cum în mod corect a conchis și instanța de fond admițând acțiunea reconvențională, stabilind că sub regimul art. 30 codul familiei s-au edificat acele construcții, care au caracterele unul bun comun. Vânzarea s-a realizat în 2004, când părțile locuiau împreună, divorțul pronunțându-se în aprilie 2005, revocarea donației având loc la 29.06.2005 potrivit sentinței civile nr. 331/2005, intrând în puterea lucrului judecat în 2005, deci ulterior vânzării din 2004. s-au dovedit a fi cumpărători de bună - credință, actul fiind evident unul oneros, astfel că nu există motive de anulare, în contextul în care s-a încheiat cu respectarea art. 969 și 948 cod civil.
In considerarea acestor aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 304 punct 7,8 și 9 cod procedură civilă, se va admite recursul pârâților, în sensul modificării deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului pârâților împotriva sentinței primei instanțe și a respingerii acțiunii reclamantei intimate, privind anularea contractului.
Pentru argumentele deja arătate se va respinge ca tardivă cererea de aderare la apel, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Se va înlătura din decizia recurată obligația recurenților pârâți ( intimați în apel) de la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 27/A/15 februarie 2008 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr- și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 249/10.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
nr. 467/27 iunie 2007 Judecătoriei S, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și, pentru anulare de contract.
Respinge ca tardiv introdusă cererea de aderare la apel formulată de reclamanta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și înlătură din decizia atacată obligarea recurenților ( intimați în apel) de la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Obligă pe reclamanta intimată să plătească recurenților suma de 5177 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/03.11.2008
-
- /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
