Anulare act. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.25/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții,toți domiciliați în G,--/1,.35,împotriva deciziei civile nr.214 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 ianuarie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 ianuarie 2008,când a pronunțat prezenta.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea modificată, înregistrată la Judecătoria Galați sub nr. 5099 din 14.06.2004, reclamanta PRO FAMILIA a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se revoce contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1973/22.07.2003 la BNP escu.
În motivare a arătat că, prin sentința penală nr. 165/13.06.2000 a Tribunalului Galați, pârâta a fost obligată în solidar cu inculpata, la plata sumei de 349.814.811 lei către PRO FAMILIA. A arătat că, în baza acestui titlu, a pornit executarea silită a debitoarei, sens în care executorul judecătoresc a înscris în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Galați comandamentul cu nr. 640/2002, după ce anterior în 24 iunie 1999 fost întocmit un proces-verbal de aplicare a unui sechestru asigurator asupra bunurilor imobile și mobile ale debitoarei, în baza Ordonanței emisă în dosarul penal nr. 5414/24.06.1999.
La solicitarea debitoarei, reclamanta a amânat procedura executării silite, perioadă în care pârâții au vândut imobilul situat în G,-, -.14,.35, către pârâții și, creându-și astfel o stare de insolvabilitate.
Dată fiind relația de rudenie cu pârâții (fiică și ginere), reclamanta a apreciat că este certă complicitatea la fraudă a acestor din urmă pârâți, care au cunoscut existența creanței și au achiziționat bunul pentru a zădărnici încasarea ei.
În drept, a invocat disp. art. 975 Cod civil.
S-au folosit de proba cu acte, interogatoriu și martori.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamanta a avut o atitudine diferită față de cele două debitoare, în sensul că pentru au acceptat ca aceasta să găsească o sumă modică lunară până la acoperirea prejudiciului, ceea ce nu s-a întâmplat și față de pârâta.
Au arătat că, pârâții și au știut că apartamentul este liber de sarcini.
A mai susținut pârâta că a făcut plăți parțiale către reclamantă.
Legal citați, pârâții și, au depus întâmpinare arătând că, la data cumpărării apartamentului știau că imobilul nu este grevat de sarcini și că, prin încheierea din 7738/24.07.2003, imobilul a fost intabulat pe numele lor.
Au arătat că, în aprilie 2003, au fost citați cu mențiunea să se prezinte la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Galați, unde li s-a înmânat o copie după încheierea de respingere nr. 3858/2004 a cererii introduse de executorul judecătoresc privind menționarea în cartea Funciară a imobilului, a somației de plată din dosarul de executare nr. 208/2001, deoarece proprietari ai apartamentului la acel moment erau numiții.
Au arătat că sunt cumpărători de bună-credință, solicitând, în consecință respingerea acțiunii.
S-au folosit de proba cu acte, interogatoriu și martori.
Prin Sentința Civilă nr. 1355/2006 Judecătoria Galația admis acțiunea pauliană și a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare, care a devenit astfel inopozabil creditoarei.
În motivare a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 165/13.06.2000 pronunțată de Tribunalul Galați, pârâta a fost obligată în solidar cu inculpata la plata sumei de 349.814.811 lei (ROL) către reclamantă, hotărâre rămasă definitivă în 2001, astfel reclamanta având față de pârâta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru recuperarea acestei creanțe a pornit executarea silită, executare ce a fost încuviințată prin încheierea din 05.02.2002.
Deși pârâta știa că au față de reclamantă de achitat o creanță, aceasta la data de 22 iulie 2003, înstrăinat împreună cu pârâtul, imobilul proprietatea lor, pârâților și, fiica și ginerele pârâților.
Acest act a creat o stare de insolvabilitate a debitoarei reclamantei cât timp aceasta nu avea și alte bunuri importante din care creditoarea și-ar fi putut satisface creanța.
Având în vedere relația de rudenie dintre vânzători și cumpărători, pârâții din prezenta cauză, faptul că aceștia știau de datoria pârâtei (fapt necontestat de pârâții - recunoscut de aceștia prin întâmpinare), faptul că pârâții au locuit încă dinainte de căsătorie în imobilul proprietatea pârâților, precum și faptul că aceștia vindeau singurul imobil ce-l aveau în proprietate (spațiu de locuit), duce la concluzia că apartamentul a fost înstrăinat tocmai pentru a fi ferit de executarea silită începută împotriva debitoarei.
Nu este reținută apărarea pârâtei, în sensul că a fost de bună-credință, încercând să achite debitul și că reclamanta a avut o atitudine diferite față de cealaltă debitoare, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că pârâta, nu și-a respectat angajamentele de plată, iar atitudinea reclamantei față de cealaltă debitoare, nu are relevanță atât timp cât prin sentința penală au fost obligate în solidar la plata sumei de 349.814.811 lei către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât pârâții - și -. Cât și pârâții și, solicitând schimbarea în totalitate a ei și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului lor pârâții - și - au arătat că au fost de bună-credință, iar la data încheierii contractului au achitat un credit pentru garantarea căruia era instituită o ipotecă de rangul I pentru ca imobilul să rămână liber de sarcini. că pârâta are de achitat un debit la -, dar mai cunoșteau și faptul că achită lunar rate în baza înțelegerii cu conducerea.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta și-a creat o stare de insolvabilitate, motivând că nu mai are alte bunuri importante din care creditoarea și-ar putea satisface creanța, în schimb nu a reținut că acesta a achitat peste 150 de milioane de lei din debit și a refuzat administrarea unei expertize contabile, din care să reiasă care este suma pe care o mai datorează, acceptând calculul eronat făcut de -.
Au solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
În motivarea apelului lor pârâții și au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 975 cod civil pentru exercitarea acțiunii pauliene, respectiv existența prejudiciului, intenția de a frauda creditorul și complicitatea la fraudă a terțului, precum și lichiditatea creanței.
Prin decizia civilă nr.214/2007 a Tribunalului Galațis -au respins apelurile ca nefondate,reținându-se următoarele:
Prin Sentința penală nr. 165/13.06.2000 a Tribunalului Galați pârâta a fost obligată către reclamantă în solidar cu inculpata la plata sumei de 349.814.811 ROL, sentința devenind definitivă în anul 2001.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă, chiar dacă suma poate fi actualizată de executorul judecătoresc cu rata inflației, conform art.371 ind. 2 Cod de procedură civilă, iar debitoarea a achitat o parte din debit.
Deși debitoarea a achitat până în prezent 21.100 RON, este evident că debitul nu a fost achitat integral, iar apelanta datorează încă o sumă destul de mare și care nu poate fi executată silit din bunurile mobile pe care le deține.
calcului făcut de creditoare și cuantumul exact al creanței sunt aspecte irelevante față de obiectul acțiunii și pot fi analizate într-o eventuală contestație la executare, având în vedere că efectul acestei acțiuni este constatarea inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare doar față de creditoarea -, pentru restul persoanelor, contractul fiind valabil încheiat.
Se invocă de către apelanți faptul că debitoarea nu a intenționat să-și creeze o stare de insolvabilitate și că există alte bunuri asupra cărora s-ar putea îndrepta creditoarea. În această situație, debitoarea avea posibilitatea să-și achite integral debitul și evident, nu s-ar mai fi pus problema unei eventuale executări silite a apartamentului. Chiar proprietarii actuali au posibilitatea să achite debitul în vederea menținerii titlului lor de proprietate asupra apartamentului.
Este adevărat că buna-credință se prezumă, dar această prezumție este ușor răsturnată de situația de fapt rezultată din probele administrate, respectiv: apartamentul este vândut fiicei și ginerelui debitoarei, care "cumpără" pe riscul lor și fără a verifica situația imobilului la cartea funciară, deși la acea dată erau studenți și nu s-a făcut dovada că ar fi realizat venituri.
Dacă debitoarea ar fi fost de bună-credință, cum invocă, din prețul primit ar fi achitat o parte din datoria restantă, în schimb, până în anul 2005, când a început să plătească câte 500 RON/lună, a achitat doar ocazional sume mici.
Or, creditorul nu poate fi obligat să aștepte la nesfârșit satisfacerea creanței sale și are posibilitatea să procedeze la executarea silită a oricăreia dintre debitoarele sale, acestea fiind obligate în solidar, pentru întreaga sumă.
Împotriva deciziei civile nr.214/2007 a Tribunalului Galați au declarat recurs atât pârâții cât și pârâții.
Pârâții invocă faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât din considerentele ei nu rezultă ce probe i-au format convingerea în sensul hotărât.
Subliniază faptul că,acțiunea nu era admisibilă pentru că:
- actul atacat (contractul de vânzare-cumpărare) nu a creat nici un prejudiciu creditoarei atâta vreme cât i-a achitat 220.550.000 ROL;
- intimata reclamantă nu a dovedit că a epuizat toate mijloacele (executarea bunurilor mobile) pentru a-și satisface creanța;
- nici "frauda debitorului" nu e donedită-n cauză atâta vreme cât apartamentul în cauză era - anterior nașterii prezentei creanțe - ipotecat în favoarea Coop.de Credit,și pentru a se recupera creanța în discuție creditoarea trebuia din să se gândească la executarea altor bunuri;
- trebuia să se aibă în vedere faptul că există un codebitor;
- pârâtul la data rămânerii definitive a sentinței penale era divorțat de,astfel că această datorie nu-l privea iar el putea dispune de cota sa din bun;
- nici condiția "existenței unei creanțe certe,lichide și exigibile" nu este îndeplinită deoarece reclamanta nu a prezentat nici până la această dată un calcul corect al creanței pe care o are împotriva pârâtei;
- nici condiția complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat nu este îndeplinită,pentru că recurenții pârâți nu cunoșteau condițiile de achitare a datoriei pe care pârâta o are față de intimata reclamantă,iar pârâta a dat asigurări întregii familii că-și va plăti datoria.
Totodată apreciază că instanța de apel în mod greșit a respins administrarea probei cu expertiză contabilă pentru că era singura probă în măsură să aducă lămuriri asupra sumei datorate.
Pârâții consideră decizia civilă 214/2007 a Tribunalului Galați nelegală prin prisma acelorași motive ca ale pârâților,la care adaugă faptul că nu a fost complice la fraudă pentru că încă din 2001 nu mai locuiește în G și implicit nici un act de executare nu a intrat în posesia sa.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului pârâților ca inadmisibil pentru că motivele lor de recurs nu vizează nelegalitatea hotărârii ci doar netemeinicia ei,contrar disp.art.304 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că atât excepția invocată cât și recursurile sunt nefondate.
Excepția inadmisibilității recursului formulat formulat de pârâții urmează a fi respinsă pentru că dezvoltarea motivelor de recurs permit încadrarea lor în disp.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe fond prezenta acțiune este admisibilă fiind întrunite toate condițiile cerute de art.975 Cod civil.
Astfel,contractul de vânzare cumpărare a creat creditorului un prejudiciu,atâta vreme cât din procesul verbal de aplicare a sechestrului din 24.06.1999 rezultă că-n patrimoniul debitoarei au rămas doar bunuri mobile de mică valoare.Faptul că s-a achitat din debit suma de 220.550.000 ROL - adică o parte din datorie - nu este suficient pentru a împiedica anularea contractului de vânzare cumpărare dintre recurenți atâta vreme cât există o parte substanțială neachitată. Astfel,prin sentința penală nr.165/2000 a Tribunalului Galațis -a stabilit că recurenta pârâtă are de plătit în solidar cu suma de 258.635.747 ROL,singură suma de 91.279.064 ROL și dobânda legală aferentă la data rămânerii definitive a sentinței penale,iar din această sumă a achitat doar 220.550.000 ROL. Rezultă clar că datoria nu a fost stinsă,fapt suficient să determine admisibilitatea acțiunii.
Frauda debitorului constă,în această materie,în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor și nicidecum în aceea că intimata trebuia să se orienteze spre alt bun pentru că acesta era ipotecat așa cum lasă să se înțeleagă recurenții.
Această apărare ar ține tot de crearea sau nu a unui prejudiciu creditorului prin acest act juridic.Ori,faptul că era ipotecat apartamentul la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.165/2000 a Tribunalului Galați nu împietează admiterea prezentei acțiuni pentru că interesează situația actuală a patrimoniului debitoarei și nicidecum la data nașterii creanței. Executarea silită se face asupra asupra activului actual al patrimoniului și nicidecum asupra bunurilor existente la data nașterii creanței.
Faptul că există un codebitor nu are relevanță-n cauză pentru că regimul obligațiilor solidare e clar: creditorul are dreptul că execute pe oricare dintre debitori pentru întreaga creanță. C executat urmează a-l urmări pe codebitor pentru partea din creanță suportată de el dar aflată în sarcina celui de-al doilea debitor (art.1039 Cod civil).
Este adevărat că în speță discutăm de o datorie personală a recurentei pârâte și nu una comună cu fostul soț - - și că acesta din urmă are dreptul de a dispune de cota sa din apartament,însă partajul dintre cei doi foști soți nu s-a înfăptuit. Ca atare,regimul juridic al acestui apartament este acela că face parte din devălmășie, pe cale consecință nu este stabilită cota recurentului pârât,fapt ce face imposibilă o anulare în parte a contractului numai pentru cota lui.
Existența unei creanțe certe,lichide și exigibile este făcută de cele stipulate în sentința penală nr.165/2000 a Tribunalului Galați precum recurenta pârâtă are de achitat un debit către (creanță certă). ei se traduce prin aceea că este determinabil cuantumul ei. Faptul că se menționează că se va plăti și dobânda aferentă sumei de 349.814.811 ROL,nu înseamnă că această creanță nu este lichidă ci doar că la data executării ei executorul judecătoresc sau chiar părțile trebuie să calculeze cuantumul final al creanței. Nemulțumirile pârâților vis-a-vis de modul de calcul se rezolvă la acea dată prin intermediul unei contestații la executare și nicidecum în cadrul acestei acțiuni.
Ca atare,expertiza contabilă solicitată,pe bună dreptate a fost respinsă de instanțe fiind inutilă.Atâta vreme cât s-a demonstrat mai sus printr-un calcul simplu că nu s-a acoperit nici suma de 349.814.811 ROL,iar dobânda nici atât,creanța încă există iar pornirea prezentei acțiuni este perfect justificată.
Complicitatea la fraudă presupune o apreciere a materialului probator administrat în cauză,apreciere ce nu mai este în puterea instanței de recurs prin abrogarea pct.11 din art.304 Cod procedură civilă.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.312 teza I Cod procedură civilă,urmează a se respinge excepția inadmisibilității dar și recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității recursului.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții,toți domiciliați în G,--/1,.35,împotriva deciziei civile nr.214 din 18 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - anulare act.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: LȘ/14.02.2008
: /14.02.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin, Luminita Solea
