Anulare act. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 257/
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Luminița Șolea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții,domiciliată în T,str.- nr.1-/4,.C,.2, jud.T,și PRIMARIA MUN.G - PRIN PRIMAR,cu sediul în G,-,împotriva deciziei civile nr.488 din 04 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații reclamanți, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 aprilie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 aprilie 2008, 14 aprilie 2008 și apoi la 21 aprilie 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.10738 din 19.08.2002,reclamanții și au chemat în judecată pârâtul Municipiul G reprezentat de Consiliul local galați prin primar,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare prin care pârâtul a dispus în favoarea celorlalți pârâți - persoane fizice - pentru părți din imobilul situat în G,str.- nr.76 - -.
A mai solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea de fapt a acțiunii au arătat că imobilul compus din 997 mp teren și construcții edificate pe acesta,a aparținut autoarei lor,fiind dobândit împreună cu frații săi de la tatăl lor,.
În urma partajului succesoral din 1932 autoarei reclamanților i-a revenit în proprietate lotul nr.4,cuprinzând la rândul ei alte 4 parcele de teren cu construcții.Imobilul a fost preluat de către stat în baza Decretului nr.111/1951,în mod abuziv,astfel că reclamanții au formulat cerere de restituire în temeiul Legii nr.10/2001,sens în care au notifat Primăria G la data de 08.08.2001.
Mai arată reclamanții că actele juridice de înstrăinare încheiate de Primăria G cu chiriașii nu au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale,fiind lovite de nulitate absolută întrucât încalcă prevederile Legii 112/1995.
Întrucât Decretul 111/1951 a fost neconstituțional în raport cu prevederile Constituției din 1948 în vigoare la acel moment,imobilul a fost preluat fără titlu valabil,astfel că nu putea fi înstrăinat chiriașilor în mod valabil în temeiul Legii 112/1995.
Contractele de vânzare cumpărare sunt nule absolut din cauza nevalabilității obiectului lor care nu este licit și,de asemenea,pentru lipsa calității de proprietar a vânzătorului care nu era titular al dreptului de proprietate.
În drept invocă disp.art.46 al.1 din Legea nr.10/2001, art.1 și 9 din Legea nr.112/1995 și normele metodologice de aplicare a acesteia,Legea nr.213/1998.
În urma relațiilor furnizate de pârât,reclamanții au completat cadrul procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților, - și.
Întrucât certificatului de moștenitor nr.83/12.04.2002 a decedat la data de 06.12.2000,în cauză a fost citată în calitate de unică moștenitoare a acesteia,fiica sa,.
În cauză au formulat întâmpinare pârâții,solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa calității lor procesuale pasive.
În susținerea excepției pârâții au arătat că imobilul ai cărui proprietari au devenit,a aparținut numiților - și,fiind trecut în proprietatea statului conform Decretului 92/1950.Din schița anexă la sentința civilă nr.669/1932 rezultă că imobilul lor nu face parte din lotul nr.4 ce a aparținut autoarei reclamanților.
Pe fondul cauzei,arată că acțiunea este nefondată,nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.46 din Legea 10/2001,nefiind demonstrată reaua credință a lor la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.Mai arată că,potrivit deciziei Curții Constituționale nr.191/25.06.2002 s-a stabilit deja faptul că aceste dispoziții nu contravin Constituției și nu există intenția de fraudare atâta timp cât cel puțin cumpărătorul a fost de bună credință.
În cauză a formulat întâmpinare și,în calitate de moștenitoare a mamei sale,prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează pârâta că mama sa a dobândit imobilul în discuție în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.5.942/25.10.1991,în baza art.9 din Legea nr.112/1995,coroborat cu art.5 și 6 din normele metodologice de aplicare a acesteia,respectându-se normele legale în vigoare la acel moment.
Dispozițiile Legii n 10/2001 prevăd acordarea de măsuri reparatorii foștilor proprietari ai căror imobile au fost înstrăinate cu respectarea Legii nr.112/1995,autoarea sa fiind de bună credință la cumpărare,bună credință care se prezumă.
Prin sentința civilă nr.1947/05.03.2007 a Judecătoriei Galațis -a luat act de renunțarea reclamanților la judecata față de pârâții și -.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâții,ca fiind rămasă fără obiect.
S-a admis acțiunea reclamanților și,astfel cum a fost modificată și completată.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.14582/25.09.1997 încheiat între Primăria Mun.G și pentru imobilul din G,str.- nr.76,compus din teren în suprafață de 34 mp și casă de locuit formată din două camere.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.21207/19.10.1998 încheiat între Primăria G și pentru imobilul din G,str.- nr.76,compus din teren în suprafață de 31,15 mp și casa de locuit compusă dintr-o cameră.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut următoarele:
Autoarea reclamanților,a dobândit - ca urmare a ieșirii din indiviziune,dispusă prin sentința civilă nr.669/21.12.1932 a Tribunalului - dreptul de proprietate asupra lotului nr.4,care la rândul său cuprinde lotul 4 în suprafață de 280 mp,lotul 18 în suprafață de 245,82 mp, lotul 8 în suprafață de 244,89 mp și lotul 9 în suprafață de 220,88 mp.
Din actele de stare civilă aflate la dosar,instanța de fond a constatat că reclamanții din prezenta cauză sunt succesorii defunctei.
S-a mai reținut că,în temeiul Legii 112/1995,pârâtul Municipiul Gaî nstrăinat prin contractele de vânzare cumpărare nr.14583/25.09.1997.și respectiv nr.21207/19.10.1998, două locuințe și terenul aferent către pârâții și respectiv,.
Instanța de fond a reținut că imobilul proprietatea autoarei reclamanților a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.111/1951,act normativ neconstituțional,astfel încât a apreciat,inclusiv după analiza hotărârii Judecătoriei Populare G aflată la fila 37,că imobilul în discuție a fost preluat abuziv,iar statul nu are titlu valabil și nici calitatea de proprietar,motiv pentru care posibilitatea să înstrăineze valabil chiriașilor.
S-a mai arătat că potrivit art.9 din Legea 112/1995 chiriașii aveau vocație la cumpărare,dar vocația lor este limitată la interdicțiile prevăzute de Decretul Lege nr.61 și Legea 85,astfel încât s-a reținut că vânzarea în cauză este lovită de nulitate absolută prin efectul legii,indiferent dacă dobânditorul este de bună sau rea credință,acesta neputând invoca necunoașterea nulității absolute.
Prin decizia civilă nr.488/08.10.2007 a Tribunalului Galațis -au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâte,instanța stabilind în esență că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil și că instanța are dreptul,potrivit art.6 alin.3 din Legea proprietății publice,să verifice valabilitatea titlului statului.Neavând calitatea de proprietar,statul nu putea înstrăina valabil imobilul în discuție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta,care a invocat disp.art.394 pct.7 Cod procedură civilă și disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și a criticat decizia sub următoarele aspecte:
1) A susținut că imobilul a fost deținut de Primăria G cu titlu valabil,iar vânzarea către s-a efectuat cu respectarea tuturor prevederilor legale de la data vânzării.
2) Reclamanții nu au exercitat nici un demers referitor la revendicarea imobilului în litigiu,până la apariția Legii 10/2001,astfel încât nu este similară situația celei din cauzele și.
3) Instanța a dat mai mult decât s-a cerut în sensul că,deși reclamanții au revendicat lotul 4,instanța a dispus restituirea întregului imobil din-,ce este situat în mare parte în lotul 3,ce nu face obiectul prezentului dosar.
Primăria Municipiului Gad eclarat recurs invocând motivul prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
1) A susținut că imobilele au fost preluate în baza unui titlu valabil Decretul 111/1951,menționat expres în Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995.
2) Vânzarea imobilelor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie:
- la data vânzării nu exista nici o cerere de restituire în baza Legii 112/1995 sau art.480 Cod civil;
- imobilul figura în evidențele patrimoniale ale municipiului G;
- titularii contractelor erau legal îndreptățiți potrivit art.9 din legea 112/1995 să cumpere imobilul.
Analizând decizia Tribunalului prin prisma motivelor de recurs,instanța reține următoarele:
O primă critică a ambelor recurente vizează verificarea valabilității titlului de preluare a statului:
Legea 112/1995 permitea vânzarea către chiriași a imobilelor trecute în patrimoniul statului în baza unul titlu.Restituirea imobilelor naționalizate foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora nu era posibilă decât dacă aceștia locuiau în imobilele respective în calitate de chiriași sau dacă bunurile erau libere și nu fuseseră închiriate.În cazul bunurilor care nu îndeplineau aceste condiții,foștii proprietari erau îndreptățiți să ceară despăgubiri.
Prin Hotărârea nr.20/1996,obligatorie pentru autoritățile însărcinate cu aplicarea legii,Guvernul a definit imobilele naționalizate "cu titlu" ca fiind acele imobile ce au fost trecute în patrimoniul statului prin aplicarea unei dispoziții legale.Conform aceleiași hotărâri,Legea 112/1995 nu se aplica în cazul imobilelor deținute în fapt de stat,adică în lipsa hotărârii legale care să constituie fundamentul juridic al dreptului său de proprietate,dat fiind faptul că statul nu avea nici un titlu de proprietate asupra imobilelor respective.
După ce a vândut o parte a imobilelor considerate ca fiind naționalizate "cu titlu" în baza Hotărârii nr.20/1996,a fost adoptată Hotărârea nr.11/1997,intrată în vigoare la data de 4 februarie 1997,prin care a fost modificată și completată definiția imobilelor naționalizate "cu titlu". Aceasta a introdus o condiție suplimentară: conform art.1 lin.2 din această hotărâre,bunurile dobândite de stat în baza unui titlu erau cele apropriate prin respectarea cerințelor decretelor în vigoare la data respectivă.Aceeași hotărâre prevedea că: "Imobilele cu destinația de locuință care au fost trecute în proprietatea statului prin încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data intrării lor în patrimoniul statului sau în lipsa unor reglementări legale care să constituie fundamentul juridic al dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca intrate în proprietatea statului fără titlu și nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.112/1995".
În baza Legii nr.213/1998 s-a introdus o nouă condiție de "valabilitate" a titlului statului: valabilitatea dreptului de proprietate al statului devine subordonată conformității decretului de naționalizare și actelor administrative de aplicare a acestuia cu Constituția, tratatele internaționale la care România era parte și legilor în vigoare la data la care bunurile respective au fost trecute în patrimoniul statului.Dimpotrivă,în lipsa unei asemenea conformități,statul nu avea titlu valabil și,prin urmare,nu dobândise dreptul de proprietate asupra imobilului.
Raportându-se la aceste din urmă dispoziții legale,în mod corect au reținut instanțele de fond și apel că Decretul 111/1951 ce permitea trecerea în proprietatea statului a bunurilor considerate fără stăpân contravenea art.8 din Constituția din 1948,care recunoștea și garanta proprietatea particulară și dreptul la moștenire.
Cum hotărârea prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului a fost pronunțată în temeiul art.1 lit.d din Decret (imobilul considerat părăsit) și nu există în motivare nici o referire expresă la lipsa de diligență a proprietarului și nici nu rezultă că s-.ar fi administrat vreo probă în acest sens,din care să rezulte că bunurile nu au fost administrate de proprietar din cauze imputabile mai mult de 1 an,în mod corect s-a apreciat că imobilul nu a fost preluat cu titlu valabil.
În condițiile în care bunul era preluat fără titlu valabil,acesta nu putea fi înstrăinat în baza dispozițiilor Legii 112/1995,astfel că vânzarea a fost lipsită de bază legală.
Potrivit art.45 alin.2 din Legea 10/2001,actele juridice de înstrăinare ce au ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută,în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Ori,recurenta Primăria G și cumpărătorii,aveau obligația înainte de a înstrăina apartamentele și respectiv de a le cumpăra,să îndeplinească diligențe rezonabile pentru a cunoaște situația juridică a bunului și nu pot invoca acum în favoarea lor lipsa de informare sau ignoranța.
Recursurile sunt fondate numai în ceea ce privește constatarea nulității absolute totale a contractului de vânzare cumpărare nr.14583/25.09.1997,cu privire la care instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut.
Astfel,atât din notificarea nr.419/08.08.2001,cât și din motivarea cererii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare (fila 124 dosar fond-acțiunea modificată),rezultă că autorii reclamanților au dobândit în urma partajului succesoral lotul nr.4 IV din imobil și că doar acesta face obiectul pretențiilor reclamanților.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară (fila 231) și din răspunsul la obiecțiuni rezultă că din imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzarea cumpărare nr.14583/25.09.1997 încheiat între Primăria G și,compus din casă de locuit și suprafața de 34 mp teren,doar suprafața de 13,60 mp (ocupat de subsolul imobilului) face parte din lotul 4/IV,iar restul se situează în lotul III,ce nu a aparținut autorilor reclamanților (filele 246,247 dosar fond).
Constatând nulitatea absolută totală a contractului de vânzare cumpărare,instanțele au depășit limitele învestirii și au acordat mai mult decât s-a cerut.
Din aceste considerente,având în vedere disp.art.312 alin3, în referire la disp.art.304 pct.6 Cod procedură civilă,va admite recursurile,va modifica decizia civilă în sensul că va admite apelurile și va schimba în parte sentința civilă,constatând nulitatea absolutăparțială a contractului de vânzare cumpărare nr.14583/25.09.1997 numai în ceea ce privește suprafața de 13,60 mp,ce face parte din lotul 4/IV.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții,domiciliată în T,str.- nr.1-/4,.C,.2, jud.T,și PRIMARIA MUN.G - PRIN PRIMAR,cu sediul în G,-,împotriva deciziei civile nr.488 din 04 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații reclamanți, având ca obiect anulare act.
Modifică decizia civilă nr.488/2007 a Tribunalului Galați,în sensul că admite apelurile declarate de pârâtele și Primăria Mun.G și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr.1947/05.03.2007 a Judecătoriei Galați,în sensul constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.14.583/25.09.1997,încheiat între Primăria G și,doar pentru suprafața de 13,60 mp,marcată cu în răspunsul la obiecțiuni al expertului (fila 247 dosar fond).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și înlătură dispozițiile contrare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - - |
: - /21.05.2008
: /21.05.2008
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin, Luminița Șolea
