Anulare act. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 258/
Ședința publică din 22 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 595 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, în acțiunea civilă având ca obiect - anulare act.
La apelul nominal au răspuns: recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentruz intimata-pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., depune la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Av., primind o copie de pe întâmpinare, solicită luarea cauzei la a doua strigare pentru aos tudia.
Curtea, dispune luarea cauzei la a doua strigare pentru a se studia întâmpinarea.
La apelul nominal, făcut la a doua strigare, au răspuns: recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentru intimata-pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., pentru recurentul-reclamant, arată faptul că recursul promovat este întemeiat pe dispoz.art. 304 pct. 7,8 și 9 pr.civ. și oral face referire la acțiunea promovată la instanța de fond precum și soluția pronunțată, acțiune întemeiată pe disp.art. 948, 953 și 966 Cod civil, acțiune prin care s-a arătat faptul că inițial, părțile au avut o relație de concubinaj iar la data de 26.04.1987 părțile s-au căsătorit. Însă, în anul 1986 reclamantul a convenit cu pârâta să-i înstrăineze acesteia casa de locuit pentru ca aceasta să-i acorde întreținere. În anul 2002 pârâta, văzându-și fata măritată, l-a părăsit pe reclamant refuzând să-i acorde întreținere.
Din probele administrate, respectiv interogatoriul luat pârâtei, aceasta recunoaște faptul că nu a plătit nici o sumă de bani cu titlu de preț pentru imobil astfel că actul de vânzare-cumpărare încheiat este nul pentru lipsa prețului.
Astfel, potrivit art. 1294 și 1361 civ. principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul, acesta fiind de esența vânzării, lipsind din conținutul actului încheiat.
În raport de probele administrate și motivele de recurs formulate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel și în rejudecare, solicită admiterea acțiunii în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 6.10.1986 încheiat între reclamant și pârâtă. Solicită cheltuieli de judecată.
Av., în combaterea recursului formulat, arată faptul că la fond și în apel acțiunea fost respinsă ca nefondată ca și recursul promovat de reclamant.
Arată faptul că recurentul reclamant și intimata pârâtă au încheiat la data de 7.10.1986 contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2917, având ca obiect imobilul din comuna prețul plătit fiind de 14.000 lei și singura clauză a fost de habitație viageră pentru vânzător, clauză respectată de către pârâtă.
În ceea ce privește pretinsa neplată a prețului arată că acest lucru nu este adevărat și chiar dacă ar fi fost așa nu se poate invoca nulitatea absolută a contractului deoarece art. 1361 civ. se referă la faptul că nu există prețul stipulat, ori acesta este stabilit la suma de 14.000 lei deci determinat de părți și este serios, fiind astfel îndeplinite condițiile de validitate ale actului. Și cu privire la obiectul vânzării, arată că și acesta este determinat de părți iar scopul încheierii acestuia a fost dorința vânzătorului transmite proprietatea pârâtei și nicidecum de a întreține relația de concubinaj.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci la nr- reclamantul chemat în judecată pe pârâta () solicitând constatarea nulității absolute contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2917 din 07.10.1986 de fostul notariat de Stat T, privind imobilul casă de locuit din com., format din 3 camere, sală, un chiler și magazie, construită din chirpici, acoperită cu tablă, având vecinii: la nord - teren viran, sud - drum comunal, est -, vest - și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 1985 - 1987 avut relație de concubinaj cu pârâta iar la data de 26.04.1987 s- căsătorit cu aceasta.
În octombrie 1986, la insistența pârâtei, reclamantul convenit cu acesta să- înstrăineze casa de locuit în care locuiau pentru ca pârâta să- acorde întreținere.
Din 2002 pârâta l- părăsit pe reclamant, plecând din domiciliul comun și refuzând să- acorde reclamantului întreținere.
Făcând demersuri pentru obținerea contractului de la notariat, reclamantul a aflat cu stupoare că în conținutul său nu s- prevăzut clauza de întreținere.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, susținând că nu a existat nicio înțelegere cu privire la clauza de întreținere.
Pârâta a acceptat concubinajul apoi încheiat căsătoria cu reclamantul care avea trei copii minori.
Prin sentința civilă nr.870/2007 Judecătoria Tecucia respins ca nefondată acțiunea reținând că între reclamant și pârâtă s- încheiat în 1986 contractul de vânzare - cumpărare nr.2917 prin care reclamantul înstrăinat pârâtei imobilul casă de locuit, fără se prevedea în conținutul contractului obligația de întreținere, în sarcina pârâtei.
Contractul conține mențiunea că, reclamantul își păstrează uzufructul viager, pârâta intrând în stăpânirea de fapt la data decesului reclamantului.
Prin urmare, nu se poate imputa pârâtei obligație ce nu- incumbă ca motiv pentru nulitatea contractului.
Nici sub aspectul viciilor de formă contractul nu suferă, întrucât reclamantul nu dovedit eroarea, violența, leziunea, dolul drept motive pentru constatarea nulității contractului.
De altfel, reclamantul a solicitat constatarea nulității unui contract după 21 de ani de încheierea lui, timp în care nu emis nici pretenție cu privire la condițiile încheierii acestuia.
Așadar, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.948, 953 și 966 din civ. în temeiul cărora cererea fost formulată, aceasta nu poate fi admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul. A criticat soluția instanței de fond în primul rând pentru că nu i s-a permis administrarea probei cu martori pentru a dovedi eroarea comună în care părțile s-au aflat la momentul încheierii actului și anume că au avut reprezentarea că în contractul de vânzare-cumpărare este trecută și clauza de întreținere în favoarea reclamantului. A mai arătat apelantul că pârâta a recunoscut la interogatoriu că nu a plătit prețul.
O a doua critică adusă prin motivele de apel a fost aceea că instanța nu a reținut că acest contract are o clauză ilicită.
Prin decizia civilă nr. 595 din 15.11.2007 a Tribunalului Galați apelul reclamantului a fost respins ca nefondat acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut, sub un prim aspect că proba cu martori este inadmisibilă conf. art.1191 civil deoarece se tinde a se dovedi o clauză peste cuprinsul unui act. Nu pot fi dovedite cu martori aspecte exterioare actului sau contrare actului și de aceea Tribunalul a reținut că în mod corect a respins prima instanță această probă.
Cu privire la cea de-a doua critică adusă Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată deoarece trebuie a ține cont de împrejurările exacte ale cauzei, respectiv se cere anularea unui act după 20 de ani cu motivarea că reclamantul nu a citit actul timp de 20 de ani. Pe de altă parte la aprecierea cauzei ca fiind licită sau ilicită trebuie ținut cont și de nivelul de pregătire al părților. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a dezvoltat acest motiv de nulitate absolută, respectiv cauza ilicită, menținerea concubinajului, astfel încât s-a apreciat că acest motiv nu poate fi invocat direct în apel și de aceea nu poate fi analizat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esență recurentul a susținut că actul contestat este lovit de nulitate absolută pentru inexistența prețului și pentru cauză ilicită, scopul încheierii acestuia fiind întreținerea unei relații de concubinaj între cele două părți.
În consecință a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
Recursul este nefondat.
Critica referitoare la inexistența prețului nu poate fi primită din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a se constata rezultând fără nici un dubiu că a existat un preț al vânzării, stabilit la suma de 14.000 lei și că acesta a fost plătit, reclamantul primind banii chiar în ziua încheierii contractului.
Or, dincolo de clauzele contractului nu poate fi primită nici o probă care să facă dovada unor aspecte contrare celor stipulate în ele.
Cât privește susținerea potrivit căreia clauza contractului este ilicită, actul fiind încheiat în scopul menținerii unei relații de concubinaj, Curtea constată, sub un prim aspect, că în mod corect instanța de apel a reținut că aceasta a fost invocată pentru prima dată în calea de atac a apelului nefiind analizată și de către instanța de fond cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe alte motive.
Or, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu pot fi formulate cereri noi și nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată astfel încât solicitarea reclamantului de a se analiza validitatea actului a cărui nulitate se cere a se constata nu putea fi analizată de către instanța de apel.
Pe de altă parte susținerile reclamantului nu au fost dovedite și, mai mult decât atât, este greu de crezut, raportat la nivelul de pregătire a părților și la împrejurările concrete ale cauzei că acestea ar fi avut în vedere la încheierea contractului condiționarea acestuia de întreținerea unor relații de concubinaj. Dacă se are în vedere și faptul că la șase luni după încheierea contractului părțile s-au căsătorit iar de la data actului și până în prezent au trecut mai mult de 20 de ani susținerile recurentului devin și mai puțin credibile. Oricum, câtă vreme acestea nu au fost dovedite și nici nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată ci direct în apel, Curtea urmează a constata că soluția Tribunalului este legală, criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat urmând ca în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, acesta să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 595 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent către intimată la 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.21.05.2008
Tehnored./ 2 ex./22.05.2008
Fond: Judecătoria Tecuci - jud.
Apel: Tribunalul Galați - jud. -
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
