Anulare act. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.26/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții,ambii domiciliați în B, str.--/38,.31,și DUNĂREA B,cu sediul în B,str.- G nr.374,împotriva deciziei civile nr.116 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09 ianuarie 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 ianuarie 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința civilă nr.1449/01.04.2004 a Judecătoriei Brăilas -a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții:, și în contradictoriu cu pârâții, și SC Dunărea SA B.
S-a anulat procesul verbal de licitație din 10.02.2000 și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.999/19.02.2000 de.
Au fost obligati pârâții la plata către reclamanți a sumei de 15.000.000.lei,reprezentând cheltuieli de judecată.
S-au respins excepțiile tardivității,lipsei calității procesuale active a reclamanților și inadmisibilității.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat anularea procesului verbal de licitație din 10.02.2000 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub.nr.999/19.02.2000 de BNP.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Hotărârea Nr.79/07.03.2001 a Prefecturii Jud. B s-a validat anexa nr.46 întocmită de Comisia Comunală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Această anexă cuprinde numele proprietarilor cărora li se restituie la cerere construcțiile de orice fel,aparținând exploatărilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului în baza 83/1949 pentru completarea unor dispoziții ale Legii nr.187/1945.
În această listă figurează înscris și defunctul,proprietar al unui în loc. în sup. de 10000 ha.
La data de 24 08.2001 reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului proprietar au somat Primăria să respecte dispozițiile Hot. 79/2001 a Prefecturii jud.B și să dispună punerea acestora în posesia conacului.
La solicitarea Prefecturiii jud. B,pârâta SC SA Bac omunicat acesteia că ferma nr.10 ce face obiectul restituirii potrivit Legii 1/2000 a fost vândută la licitație în cursul lunii februarie 2000,în baza procesului verbal de licitație.
În baza acestui proces verbal și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria 1407 nr.1521/05.10.1995 emis de,pârâta SC Dunărea SA Baî nstrăinat pârâților și dreptul de proprietate asupra imobilului denumit ferma 10 situat în B,com. format din teren în supraf. de 6229.și construcțiile notate de la 1 la 7.
La data de 23.08.2001 și 26.10.2001 reclamanții au notificat pârâtei SC Dunărea SA obligația de restituire în natură a imobilului()și terenului aferent situat în B,com. și aflat in proprietatea sa.
Împotriva reprezentanților legali ai pârâtei au formulat plângere pentru infracțiunile prev.de art.289 și 291 avându-se în vedere închiderea operațională a societății și înstrăinarea fermelor 9 și10.
Prin adresa nr.5/P/14.04.2003 Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa comunicat că se efectuează cercetări în cauză.
Instanța a respins excepțiile invocate cu următoarea motivare:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, fiind depășit termenul de 1an și 6 luni prev. de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001,s-a reținut că la data de 21.10.2001 reclamanții au formulat plângere penală împotriva conducerii societății privind legalitatea privatizării fermei respective și chiar dacă au ales această cale anularea contractului de vânzare cumpărare a fost solicitată în termen de 1 an.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, instanța de fond a apreciat că Legea Nr.10/2001 prevede posibilitatea ca actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare,având ca obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor acestei legi să fie contestate de persoane interesate.
Reclamanții, deși terți față de procesul verbal de licitație și contractul de vânzare, au calitate de a deduce judecății acțiunea.
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991 și prin Legea nr.1/2000, solicitate potrivit prevederilor acestor acte normative.
În normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 se arată că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite. Prin formularea "nerestituite" cuprinsă în art.1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobilelor, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acestuia acoperă imobilele, care până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14.02.2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Cum conacul nu a fost restituit reclamanților, motiv pentru care reclamanții își pot întemeia pretențiile pe prevederile Legii nr.10/2001, considerent pentru care a respins ca nefondată și excepția inadmisibilității invocate de același pârât.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în anexa 1 la poziția 134 din OUG nr.198/1999 figurează SC SA B ca societate la care privatizarea nu a fost începută.
Dacă societatea ar fi început privatizarea în baza dispozițiilor Legii nr.99/1999 este de neînțeles de ce ar mai fi fost nominalizată pe lista anexă a OUG nr.198/1999 ca societate care deține în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub de apă și care urmează a fi supusă îndată intrării în vigoare a acestui ultim act normativ.
Astfel, la data de 13.12.1999, data publicării ordonanței - procesul verbal de privatizare nu fusese declanșat.
În sprijinul acestei teze se afla și adresa nr.80108/24.02.2000 a prin care se comunică pârâtei SC Dunărea SA B să se sisteze orice vânzare de active, întrucât în prezent există cadrul legal complet pentru privatizarea societăților comerciale cu capital parțial sau integral de stat din agricultură și concesionarea terenurilor agricole pe care acestea le au în administrare - OUG 198/10.12.1999, HG 46/21.01.2000 și HG nr.97/9.02.2000.
De aceea, s- înlăturat susținerea potrivit căreia în cauză, s-a făcut aplicarea disp.OUG nr.88/1997 așa cum a fost completată și modificată prin Legea nr.99/1999.
În ceea ce privește licitația din 10.02.2000 instanța a constatat că aceasta a fost organizată cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Închiderea operațională a activului Ferma nr.10 aparținând SC Dunărea SA B a avut loc la data de 22.10.1999 prin hotărârea AGA nr.22.
Potrivit prevederilor art.36 pct.1 din OUG nr.88/1997 modificată și completată prin Legea nr.99/1999 sunt considerate proceduri de privatizare în curs de derulare "vânzările de active în cazul în care s-au publicat anunțurile de organizare licitațiilor".
Consiliul de administrație avea obligația de a publica anunțul de vânzare și data ținerii licitației pentru vânzarea activului, în termen de cel mult 60 de zile de la data luării deciziei de închidere operațională sub sancțiunea răspunderii pentru daunele aduse societății.
Deci, termenul limită de publicare anunțului de vânzare a Fermei nr.10 și ținerea licitației era 22.12.1999.
Așa cum s- arătat, licitația a fost organizată la data de 10.02.2000 anunțul fiind publicat la data de 20.01.2000.
Însă la data desfășurării licitației, pentru societățile comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole și aflate permanent sub de apă, privatizarea se subordonă dispozițiilor altui act normativ - OUG 198/10.12.1999 - care prevede de această dată o nouă procedură respectiv mandatul special acordat de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
Chiar dacă protocolul între FPS, acționari majoritar (56,32% din capitalul social) și a fost încheiat la data de 18.02.2000, după organizarea licitației aceasta trebuia să se desfășoare cu respectarea dispozițiilor OUG 198/1999.
Așa cum s-a arătat, Ferma nr.10 a fost vândută fără a exista acest mandat, deși era compusă din construcții și teren.
Asupra terenului, pârâta SC Dunărea SA Dunărea SA B nu avea dreptul de a dispune.
Aceasta, dispunea de mai multe ferme agricole așa cum reiese din publicațiile de vânzare aflate la dosarul cauzei.
Prin vânzarea terenului în suprafață de 6299. pe care sunt amplasate construcțiile notate cu 1-7, s-au creat deja indicii ale neregularităților asupra modului de organizare a licitației, dat fiind ca în asemenea obiectiv nu poate fi exploatat decât tranzitându-se terenul aparținând fie acționarilor fie statului, ceea ce practic este imposibil de realizat.
Astfel, cu ocazia licitației s- vândut un activ căruia pentru i se da funcționalitate ar trebui să se încalce dreptul de proprietate și al statului.
Din Hotărârea nr.46/21.01.2000 privind structura organizatorică și atribuțiile Agenției Domeniilor Statului creată în subordinea Ministerului Agriculturii și Alimentației, reiese că aceasta exercită în numele statului, prerogativele privind dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole ce aparțin domeniului privat al statului.
Mai mult, reprezentantul acționarei M nu a avut mandat de participație la ședința AGA.
Față de cele expuse mai sus este evident că licitația organizată la data de 10.02.2000 nu are suport nici în dispozițiile legale în vigoare la acea dată, nici în actele aflate la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea dedusă judecății este fondată și a admis-o ca atare.
Împotr i v acestei sentințe au declarat apel pârâții.
SC Dunărea SA a susținut că hotărârea este nelegală, pentru că toate litigiile ce derivă din actele de privatizare sunt de competența Curții de Apel așa cum rezultă din lart.32 (31) alin.1 - OUG nr.88/1997, privind privatizarea societăților comerciale modificată și completată prin Legea nr.99/1999.
De asemenea, tardivitatea introducerii notificării și a acțiunii, conform Legii nr.10/2001 constituie o excepție de ordine publică iar instanța nu a sesizat că acestea au fost introduse cu mult peste termenele maximale admise de lege.
Pe de altă parte era prescris și dreptul introducerii acțiunii prev.de art.32 (28) din Cap. - 3 al Legii nr.99/1999.
Apelanta a susținut că hotărârea este și netemeinică, sub aspectul soluționării pe fond a cauzei, atâta vreme cât legiuitorul a prevăzut o cale specială pentru constatarea nulităților în domeniul actelor de privatizare, cu atât mai mult cu cât cumpărătorii sunt de bună credință iar după adjudecare au făcut investiții foarte mari, neexistând nici un pe terenul respectiv.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului.
Pârâții și au criticat sentința pentru nelegalitatea soluționării excepțiilor invocate și reiterate în motivele de apel și pentru netemeinicie sub aspectul soluționării pe fond a cauzei.
Au solicitat admiterea apelului și în rejudecare respingerea ca nefondată a acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 564/5.05.2005 Curtea de APEL GALAȚI a admis apelurile declarate de pârâții SC Dunărea SA B, și împotriva sentinței civile nr.1449/1.04.2004 a Judecătoriei Brăila.
A anulat sentința civilă nr.1649/1.04.2004 a Judecătoriei Brăila și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila -Secția comercială.
S-a reținut în motivarea deciziei că funcție de precizările făcute de reclamanți în ceea ce privește obiectul acțiunii și natura juridică a actelor a căror nulitate s-a solicitat în mod greșit prima instanță a constatat incidente disp.art.46 din Legea 10/2001.
Nu intră sub incidența acestui articol actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procedurii de privatizare al căror regim juridic este stabilit prin legi speciale-în speță OUG nr.88/1997.
In consecință litigiul de față are un caracter comercial și nu civil, iar potrivit art,2 pct.1 lit.a pr.civ. tribunalele judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
-greșit s-a reținut că în speță este vorba de un litigiu comercial întrucât atât reclamanții cât și pârâții nu au calitate de comercianți.
-nici licitația și nici vânzarea nu au caracter comercial ci sunt acte frauduloase, consecința unui abuz de drept.
Prin petitul acțiunii reclamanții au solicitat anularea procesului verbal de licitație din 10.02.2000 și constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.999/19.02.2000 de Biroul Notarului Public.
Prin hotărârea 79/7.03.2001 Prefectura jud.B a validat anexa 46 întocmită de Comisia comunală de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor iar această anexă cuprinde și numele defunctului proprietar al unui situat în comuna în suprafață de 10.000 ha.
La data de 24.08.2001 reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului au somat Primăria com. să respecte dispozițiile hotărârii 79/7.03.2001 a Prefecturii jud.B și să dispună punerea de îndată în posesia conacului.
Pârâta SC SA Bap recizat că ferma 10 ce intră în procesul de restituire conform disp.Legii 1/2000 a fost vândută la licitație în cursul lunii februarie 2000 fiind adjudecată cu procesul verbal din 10.02.2000 de pârâtul.
Reclamanții au adresat notificări la 23.08.2001 și 26.10.2001 pârâtei SC Dunărea SA B potrivit Legii 10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură conacului și terenului aferent conform hotărârii Prefecturii jud.
La termenul din 17.02.2005 în dosarul nr.1386/ 2004 al Curții de APEL GALAȚI reclamanții au precizat că acțiunea a fost formulată în temeiul art.46 al.5 din Legea 10/2001.
Aceste dispoziții legale prevăd că actele juridice de înstrăinare inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Prin urmare în mod eronat instanța de apel a apreciat că acțiunea nu intră sub incidența Legii 10/2001 considerând că actele de înstrăinare în procedura de privatizare cad sub incidența legii speciale de natură comercială.
Pentru aceste considerente, în conf.cu disp.art.312 al.3 pr.civ.urmează a se admite recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr.566/15.05.2005 a Curții de APEL GALAȚI.
Se va dispune casarea deciziei în conf.cu disp.art.312 al.5 pr.civ. și trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila -Secția civilă pentru competenta soluționare a apelului având în vedere incidența disp.art.II pct.2 din Legea 219/6.07.2005.
În rejudecare cauza s-a înregistrat la nr.148/2006 pe rolul Tribunalului Brăila și prin decizia civilă nr.57/06.03.2006 au fost admise ambele apeluri,anulată sentința civilă nr1449/2004 a Judecătoriei Brăila și s-a trimis cauza pentru judecarea fondului la Tribunalul Brăila.-secția civilă.
S-a reținut că legiuitorul a stabilit o competență in favoarea Tribunalului,specială, privind toate acțiunile ce au ca izvor Legea nr. 10/2001.
Această decizie a fost casată de Curtea de APEL GALAȚI, care, prin decizia civilă nr.530/13.06.2006 a trimis cauza la aceeași instanță pentru soluționarea în fond a apelului.
S-a motivat această soluție pe considerentul că legea nr. 107/2001 stabilește o competență specială in favoarea tribunalului, numai în ceea ce privește soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de către deținătorii sesizați prin notificări.
În rejudecare dosarul s-a inregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila,careprin decizia civilă Nr.116/14.06.2007 a respins ca nefondate apelurile declarate de SC. Dunărea SA precum și de pârâții și.
În motivarea acestei soluții instanța de apel apreciat că excepția necompetentei Tribunalului Brăila nu este fondată întrucât prin decizia civilă nr.530/R/13.06 2006 Curții de APEL GALAȚIs -a stabilit atât natura litigiului ca fiind de natură civilă cât și competența instanței de fond a judecătoriei.
Excepția tardivității invocată ca motiv de apel a fost respinsă de Tribunalul Brăila,ca nefondată,pentru că termenul de 3 luni nu este aplicabil in speță iar termenul de 1 an prev. de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001 nu a fost depășit,pentru că prin decizia Curtii Constituționale nr.98/21.03.2002 textul de mai sus a fost declarat neconstituțional.
Nemaifiind valabil termenul de 1 an,în cauză este incident termenul general de 3 ani care a fost respectat.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost considerată nefondată față de dispoz. Art.45 alin.5 din Legea. Nr 10/2001 care se referă la nulitatea absolută a actelor juridice și în funcție de care reclamanții au calitate procesuală.
Nici excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost primită deoarece titlul de proprietate emis reclamanților în baza legii 18/1991 și a Legii nr. 1/2000 nu are relevanță juridică în cauză,pentru că aceste legi ca și legea nr.10/2001,ca legi speciale, reglementează restituirea proprietății,iar art. 45 dă dreptul celor interesați să atace în justiție actele de înstrăinare.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul a constatat că soluția este temeinică și legală,iar argumenele pârâților apelanți nu schimbă soluția instanței de fond.
B credință a cumpărătorilor nu a fost avută in vedere de art. 45 alin.4 potrivit principiului că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Ultimul motiv de apel ce se referă la nerepunerea în situația anterioară,tribunalul a considerat că în lipsa unei cereri în acest sens care să investească instanța prin hotârârea apelată, nu se putea dispune repunerea in situația anterioară.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții.
În recursul lor și au criticat decizia de apel ca fiind nelegală și netemeinică deoarece ambele instanțe greșit au respins excepția inadmisibilității cererii retrocedării unui imobil aflat în extravilan având în vedere prev. Art.8 din Legea nr.10/2001.
De asemenea,instanța a dat mai mult decât s-a cerut atâta vreme cât a anulat și procesul verbal de licitație cu care nu fusese investită și care nici nu cădea sub incidența instanței civile ci a celei comerciale.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-au pronunțat cu privire la repunerea în situația anterioară,deși cumpărătorii pârâți au invocat buna lor credință și repunerea in situația anterioară.
Din acest motiv recurenții au criticat decizia ca fiind și netemeinică,atâta vreme cât s-au administrat și probe-expertiză-prin care s-a stabilit valoarea actualizată a imobilului și a multelor îmbunătățiri pe care le-au efectuat pe parcurs și care li se cuvin a le fi restituite în cazul anulării contractului de vânzare-cumpărare.
În drept au invocat art. 304 pct.6 și 9 pr.civ.
Pârâta SC. Dunărea SA a invocat în recursul său greșita soluționare a excepției privind inadmisibilitatea acțiunii având în vedere că obiectul retrocedării viza un imobil aflat in extravilan și cădea sub incidența art.8 al Legii nr.10/2001.
Pe fond a susținut că vânzarea este legală pentru că a depus la dosar dovada că era proprietară asupra terenului și a existat și mandatul special al reprezentantului FPS in AGA,înregistrat în 09.10.1999,în mandat prevăzânu-se în mod expres să fie respectate prev. OUG nr.88/1997 și legii Nr.99/1999,mandatul fiind la o dată anterioară emiterii Hot. Nr.2 a AGA din 22.10.1999
Efectuarea vânzării în baza Lg. Nr 99/1999 a fost corectă și legală și raportat la aceste legi acțiunea reclamanților este prescrisă,termenul de 3 luni de la ultimul anunț privind licitația scugându-se de mult.Și față de aceste considerente instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
In drept a invocat art.304 pct.9 pr.civ.
Recursurile urmează a fi admise în baza art. 304 pct. 9 pr.civ.deși nu toate criticile pot fi primite.
Ambele recursuri au criticat decizia de apel sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității acțiunii in raport cu art. 8 din legea nr. 10/2001.
Curtea analizează această chestiune ca o problemă de fond și nu ca o exceptie.
În acest sens urmează a constata că potrivit art8 alin 1 din legea nemodificată, nu intră sub incidența Legii 10/2001 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere,solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și 169/1997,în speță chiar reclamanții au susținut că imobilul ce face obiectul litigiului a fost preluat de stat în baza Legii nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945 și consta dintr-un și terenul din jurul acestuia
De asemenea, au mai susținut reclamanții că s-au adresat Comisiei locale in baza Legii fondului funciar pentru restituirea acestui imobil și în acest sens au fost incluși in anexa 46 la Hot. 79/07.03.2001 a Comisiei judetene B, prin care s-au validat toate anexele întocmite de această comisie locală.
La dosar s-au depus copii de pe aceste acte.
Art.46 din Legea nr.10/2001 nemodificată se referă la actele juridice de înstrăinare,inclusiv cele făcute in cadrul procesului de privatizare,având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi.
Așadar, atâta vreme cât imobilul nu cade sub incidența Legii 10/2001 nu poate fi atacat actul de înstrăinare a acestuia invocând art.46.
Nu se poate reține motivarea instanțelor că Legea 10/2001 are caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu.
În urma menținerii dispoz.art 31 din Legea. Nr.1/2000 referitoare la restituirea foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora,o dată cu terenurile agricole, și a construcțiilor de orice fel aferente fostelor exploatații agricole se face în condițiile acestei legi iar nicidecum în conformitate cu prevederile Legii.10/2001 Pentru aceste considerente Curtea constată că acțiunea in constatarea nulității formulată de reclamanți nu putea fi admisă.
În concluzie se va admite recursul pârâților și se va modifica decizia de apel cu consecința admiterii apelurilor și în rejudecare respingerea acțiunii in constatarea nulității.
Față de aceste considerente rămân fără obiect criticile recurenților privind acordarea a ceea ce nu s-a cerut și nepronunțarea asupra repunerii in situația anterioară a părților.
Văzând și dispoz. Art. 274
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMI TE recursurile declarate de pârâții,ambii domiciliați în B, str.--/38,.31,și DUNĂREA B,cu sediul în B,str.- G nr.374,împotriva deciziei civile nr.116 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect anulare act.
Modifică decizia civilă nr.116 din 14 iunie 2007 Tribunalului Brăila,în sensul că admite apelul pârâților împotriva sentinței civile nr.1449 din 01 aprilie 2004 Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
Respinge, ca nefondată, acțiunea în constatare nulitate act formulată de reclamanții ,.
Menține dispozițiile privind excepțiile.
Obligă reclamanții intimați să plătească pârâților recurenți și suma de 4101 RON cheltuieli de judecată în toate fazele de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
AI/
2 ex-
31.01.2008
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin, Luminita Solea
