Anulare act. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 26/
Ședința publică din 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, domiciliați în L,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr.252 din 24 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul-recurent, asistat de av. și pârâta-intimată, lipsă fiind recurenta și intimații Instituția Prefectului județului M și Primăria orașului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, nefiind timbrat.
Reprezentantul recurenților depune la dosar chitanța nr.-/10 ianuarie 2008, în cuantum de 16 lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Din oficiu, instanța pune în discuție recalificarea căii de atac pronunțată de instanța fond, care este a recursului și nu a apelului, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct.3 din Codul d e procedură civilă.
Reprezentantul reclamanților-recurenți este de acord cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Mureș ca instanță de recurs.
Pârâta-intimată lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.798/29.11.2006 Judecătoria Ludușa respins ca neîntemeiat, petitul I al acțiuni civile având ca obiect "anulare ordin prefect", formulată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului M, reprezentant prin Prefectura Județului M și, respectiv constatarea nulității absolute și parțiale a Ordinului nr.37/10.03.1995 al Prefectului Județului M, cu privire la suprafața de 9 mp teren, nr.top 488/1/1/1, din totalul de 278 mp atribuiți în proprietate pârâtei de ordin II și a respins ca neîntemeiat, petitul II al acțiunii civile, respectiv constatarea nulității absolute a Ordinului nr.147/30.06.1993 a Prefectului Județului M, cu privire la atribuirea în proprietate pârâtei de ordin II a suprafeței de 82 mp teren, nr.top 488/1/1/1.
Prin aceeași hotărâre Judecătoria Ludușa respins, ca lipsit de obiect, petitul III al acțiunii introductive, cu privire la radierea din CF nr.269 a înscrierilor privind intabularea dreptului de proprietare în favoarea pârâtei de rând II n baza Ordinelor, a respins ca neîntemeiat, petitul IV al acțiunii introductive, cu privire la obligarea pârâtei de rând II de a deschide, de îndată calea de acces dinspre strada - către imobilul reclamanților, a respins solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei de rând II de a suporta cheltuielile de judecată și a obligat reclamanții la plata sumei de 250 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei de rând II, .
În motivarea hotărârii Judecătoria Ludușa reținut că analizând dispozițiile art.948 pct.4 și art.967 cod civil și verificând actele care au stat la baza întocmiri Ordinului nr.37/1995 și 147/1993 al Prefectului Județului M, cele două acte de proprietate au fost eliberate în condițiile legii, întrucât nu subzistă nici un motiv de constatare a nulității absolute.
S-a mai reținut cu privire la deschiderea căii de acces, ceea ce în accepție legală semnifică stabilirea unui drept de servitute de trecere presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiții și anume: existenta unui fond dominant, existența unui fond dominant și imposibilitatea pentru titularul dreptului real asupra fondului dominant de a avea, chiar cu o cheltuială, o cale de acces. Or, analizând probatoriul cauzei, rezultă că reclamanții ar putea avea posibilitatea realizării unei alte căi de acces, încât și acest petit a fost respins, ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr.798/29.11. 2006 Judecătoriei Luduș au formulat apel reclamanții si, care au solicitat modificarea în totalitate a sentinței, constatarea nulității absolute și parțiale a Ordinului nr.37/10.03.1995 al Prefectului Județului M, cu privire la suprafața de 16,89 mp teren din totalul de 278 mp, atribuiți în proprietatea pârâtei de rând II în L,-, sub nr.top 488/1/1/1, constatarea nulității absolute și integrale a Ordinului nr.147/30.06.1998 al Prefectului Județului M cu privire la suprafața de 82 mp atribuită în proprietatea pârâtei de rând II în L,-, sub nr.top 488/1/1/1, modificarea în CF nr.269, a mențiunilor privind întinderea dreptului de proprietate dobândit de către pârâta de rând II în baza Ordinelor nr.37/1995 și nr. 147/1998 ambele ale Prefectului Județului M, conform celor menționate, obligarea pârâtei de rând II la deschiderea căii de acces, dinspre str. - spre imobilul apelanților, având suprafața de 98,89 mp cuprinsă între punctele l Ib 5b 5-1 din planul de situație ce face parte integrantă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert topo și obligarea intimatelor la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în fond și în apel.
In motivarea apelului reclamanții au arătat că instanța a nesocotit faptul că primele două petite ale acțiunii introductive nu au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art.498 pct.4 și 967 Cod civil, ci pe dispozițiile speciale ale art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 și respectiv dispozițiile art.III pct.l lit.a din Legea nr.169/1997, după cum petitul III al acțiunii a fost întemeiat pe dispozițiile art.34 pct.l și respectiv 3, precum si pe dispozițiile art.35 din Legea nr.115/1938 și că prin Ordinul nr.37/10.03.1995 al Prefectului Județului M se încalcă în parte prevederile art.36 alin.2 din Legea nr. 18/1991 republicată, întrucât atribuie în proprietatea deținătorului construcției o suprafață mai mare de teren decât cea avută anterior în folosință, iar în ceea ce privește de CF existentă la Arhiva Judecătoriei Luduș, aceasta confirmă faptul că terenul menționat a avut destinația de drum de acces între imobile si nicidecum pe aceea de curte sau grădină.
In motivare s-a mai arătat că trecând peste faptul că, terenul atribuit în proprietate prin cele două ordine nu se identifică prin numerele top indicate, astfel că din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și, dar și din expertiza topografică efectuată în cauză, a rezultat cu certitudine, că terenul cuprins între punctele l Ib 5b 5 l în suprafață totală de 98,89 mp a avut până la data emiterii celor două ordine destinația de drum public și respectiv cale de acces către imobilul apelanților.
Prin întâmpinarea depusă a cerut respingerea apelului ca nefondat și a arătat că în baza art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, a fost îndreptățită în calitate de proprietar al apartamentului și de titular al dreptului de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 360 mp la a obține prin ordin al Prefectului Județului M stabilirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren aflată în folosința intimatei-pârâte la data apariției legii și anume a suprafeței de 360 mp și că în ce privește cererea de obligare a acesteia la a deschide cale de acces dinspre str. - la imobilul apelanților- reclamanți, așa cum rezultă din obiectivul nr.4 al raportului de expertiză efectuat în cauză, aceștia au deschidere la cale publică înspre str. -, iar din Adresa nr.10164/2004 a Primăriei L, rezultă faptul că porțiunea de teren indicată nu este cale de acces cu mult înainte de apariția Legii nr.18/1991.
In întâmpinarea depusă Prefectul Județului Mas olicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Luduș, arătând că potrivit probatoriului administrat în cauza, instanța de fond a reținut în mod corect, precizarea punctului de vedere al Instituției Prefectului Județului M, în ce privește temeiul aplicării prevederilor art.36 din Legea nr.18/1991 republicată și că, de asemenea, solicită respingerea solicitării apelanților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sarcina intimatelor, cât timp instanța de fond, în baza probatoriului administrat, nu a constatat nici o culpă reținută în sarcina Instituției Prefectului Județului M cu privire la eliberarea Ordinelor Prefectului Județului M indicate.
Prin decizia civilă nr.252/24.09.2007 Tribunalul Mureșa respins ca nefondat apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile sus-menționată.
Din examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate de apelanți, a susținerilor intimaților, precum și a dispozițiilor art. 295 296 Cod pr.civilă, tribunalul l-a constatat nefondat, din următoarele considerente:
La data de 25.06.2003 reclamanții și au formulat o acțiune civilă împotriva Prefectului Județului M și a lui, care au solicitat constatarea nulității absolute și parțiale a Ordinului nr.37/10.03.1995 al Prefectului Județului M cu privire la suprafața de 9 mp teren din totalul de 278 mp atribuiți în proprietatea pârâtei de rând II în L,-, sub nr.top 488/1/1/1, constatarea nulității absolute a Ordinului nr.147/30.06.1998 al Prefectului Județului M cu privire la atribuirea în proprietatea pârâtei de rând II a suprafeței de 82 mp, situată în L,-, sub nr.top 488/1/1/1, radierea din CF nr.269, a înscrierilor privind întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei de rând II în baza acestor odine, în măsura în care sunt lovite de nulitate, obligarea pârâtei de rând II la deschiderea căii de acces, dinspre str. - către imobilul reclamanților, pe aliniamentul cuprins între punctele 55 - 56 - 57 - 58 - 59 - 55 din planul de situație întocmit de către expert topograf în dosarul nr.8621/1992 al Judecătoriei Tg. M și obligarea pârâtei de rând II la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei.
La data de 27.10.2004 Judecătoria Luduș prin sentința civilă nr.848/2004 a respins acțiunea reclamanților, împotriva hotărârii Judecătoriei Luduș din octombrie 2004 reclamanții au formulat apel, solicitând admiterea acțiunii lor, însă Tribunalul Mureș prin Decizia civilă nr.82/21.04.2005 a respins ca nefondat apelul lor, reținând că cererea de anulare a celor două ordine pe considerentul că nu se găsesc pe amplasamentul folosit de pârâta este lipsită de interes și că deci accesul la fântână nu a fost îngrădit.
Împotriva deciziei civile nr.82/2005 a Tribunalului Mureș au formulat recurs-reclamanții-apelanți care au solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii civile formulate de ei.
Curtea de Apel Tg. M prin decizia civilă nr.884/R/27.10.2005 a admis recursul declarat de reclamanții- apelanți, a casat hotărârea si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel - Tribunalul Mureș.
In motivarea deciziei Curtea de Apel Tg. M, a reținut că instanța a cărei hotărâre este recurată, în cauză, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, acceptând în mod eronat punctul de vedere al primei instanțe sub aspectul incidenței lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii și că drept consecință, în baza prevederilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă, a admis recursul supus examinării și a casat în tot decizia civilă nr.82 din 21.04.2005 a Tribunalului Mureș, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare acelei instanței, care trebuie să aprecieze asupra incidenței art.297 alin.l Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.58/16.02.2006 Tribunalul Mureșa admis apelul reclamanților, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe Judecătoria Luduș - în vederea evocării fondului, reținând că pronunțarea eronată a primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei de interes, echivalează cu necercetarea fondului cererii, - aspect care atrage incidența art.297 alin. l teza întâi Cod pr.civilă.
Hotărârea ce face obiectul acestui apel este hotărârea pronunțată de Judecătoria Luduș după casarea și trimiterea spre rejudecare.
În motivarea acestei ultime hotărâri, instanța de fond, a reținut în mod corect că titularilor celor două ordine emise li s-a constituit, consecutiv întocmirii acestora un drept de proprietate ce le-a oferit prerogativa întabulării dreptului de proprietate și că acest drept a fost dobândit în condițiile legii neexistând vreun motiv de nulitate absolută.
Pentru a reține aceste aspecte trebuie avut în vedere că pârâta prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat în data de 19.01.1989 autentificat sub nr.762, a dobândit în proprietate de la numiții și, construcția constând in casa de locuit compusă din l cameră, l bucătărie, urcare în pod, antreu si WC. situată în L,-,. l jud. M, înscris în CF nr.269/111. nr. de ordine, nr.top 488/1/1/1 și 488/1/2/1/2 cu mențiunea că terenul formează proprietatea statului, care anterior prin contractul de vânzare-cumpărare nr.37/07.01.1974 au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor construcții si folosință pe durata existenței construcțiilor asupra terenului aferent locuinței in suprafață de 179 mp.
De asemenea, trebuie reținut că din expertiza efectuată în cauză în fața instanței de fond s-a concluzionat faptul că aceste terenuri care au fost atribuite pârâtei de rând n in proprietate nu se identifică cu cele având nr. 488/1/2/1/1/2/5 respectiv 488, 1/1/1, ci cu cele cu nr. top. top. 489/a/l/15. Din aceeași expertiza rezultă că reclamanții au acces la imobilul proprietatea lor dinspre strada -, fără a mai avea acces dinspre strada -. In ceea ce privește fântâna publică, expertul a arătat că aceasta nu se află pe terenul aflat în prezent în folosința pârâtei de rând II, astfel încât accesul reclamanților la aceasta nu este îngrădit.
Din adresa nr. 10164/2004 emisă de Primăria L (fila 70, dosar fond) rezultă că porțiunea de teren cuprinsă între punctele 55-56-58-59 din planul de situație de la fila 14 dosar fond, figurează în planul urbanistic general, ca fiind cale de acces, dar în realitate accesul spre strada - nu mai este posibil cu mult înainte de apariția Legii nr. 18/1991, când proprietarul imobilului cu nr. administrativ 13 închis această cale de acces.
Justificată este si motivarea instanței de fond cu privire la deschiderea căii de acces, adică neîntrunirea cumulativă a condițiilor privind fondul dominant și a fondului dominant si imposibilitatea de a avea o cale de acces.
In acest sens trebuie reevidențiat faptul că din nicio probă existentă la dosar, nu rezultă, că la momentul emiterii celor două Ordine ale Prefecturii Județului M, terenul delimitat de punctele l-5-5a-5b-lb-la-l din expertiza (de la filele 95-101, dosar fond), a avut destinația de cale de acces, așa cum au susținut reclamanții atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin apelul formulat, iar cu privire la accesul la fântâna comună, acesta nu a fost îngrădit, din expertiza efectuată în primă instanță, rezultând că acesta nu se află pe terenul, aflat în prezent, în folosința exclusivă a pârâtei de rând II.
In justificarea hotărârii instanței de fond vine și argumentul că suprafața de 360 mp a fost atribuită pârâtei prin Ordinul Prefectului Județului M și coincide cu suprafața care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare al acesteia încheiat în anul 1989 și extrasul CF nr.269/III, respectându-se prevederile art.36 din Legea nr.18/1991.
Argumentele apelanților cu privire la încălcarea dispozițiilor art.36 din Legea nr. 18/1991 nu pot fi reținute deoarece în dosarul nr.704/2003 a Judecătoriei Luduș există o schiță privind înstrăinarea casei de locuit din CF nr.269/III (28) și de asemenea o copie a unui raport de expertiză dintr-un dosar din anul 1992 al Judecătoriei Tg. M (30) din care rezultă clar suprafața de 360 mp, iar martorii audiați precizează că "reclamanții mai au alte ieșiri la calea publică, și de asemenea că în zonă, pe aceste străduțe sunt mai multe fântâni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții și, care au solicitat:
admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate;
în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr.789/29.11.2006 a Judecătoria Luduș, pronunțată în dosarul nr. 706/2006 și pe cale de consecință,
admiterea acțiunii lor așa cum a fost precizată;
constatarea nulității absolute și parțiale a Ordinului nr.37/10.03.1995 al Prefectului județului M cu privire la suprafața de 16,89 mp teren din totalul de 278 mp atribuiți în proprietatea intimatei-pârâte de rând II în L,-, sub nr. top 488/1/1/1;
constatarea nulității absolute și integrale a Ordinului nr.147/30.06.1998 al Prefectului județului M cu privire la suprafața de 82 mp atribuită în proprietatea intimatei-pârâtei de rând II în același loc și sub același nr. top.;
rectificarea în nr.269, a mențiunilor privind întinderea dreptului de proprietate dobândit de către intimata-pârâtă de rând II în baza Ordinelor nr.37/1995 și respectiv nr.147/1998 ambele ale Prefectului județului M, conform celor menționate în alineatele l și 2;
obligarea intimatei-pârâte de rând II la deschiderea unei căi de acces, dinspre str.- spre imobilul subsemnaților, având suprafața de 98,89 mp cuprinsă între punctele l-lb-5b-5-l din planul de situație ce face parte integrantă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert topografic;
obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor ocazionate de judecarea prezentei cauze în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului auarătat că primele două instanțe au interpretat în mod eronat prevederile art. 36 alin.1 și 2 din Legea nr. 18/1991, neluând în considerare faptul că pârâta avea în folosință pe durata existenței construcțiilor numai 178 mp. în timp ce prin Ordinul nr. 37/1995 al Prefectului județului Mis -a atribuit în proprietate suprafața de 278 mp. iar prin Ordinul nr. 147/1998, încă 82 mp. teren, incluzând și un drum public ce nu putea fi supus atribuirii în proprietate privată. De asemenea, recurenții au susținut că prin cele două acte atacate s-a închis nu numai accesul lor la propriul imobil, dinspre str. -, dar și accesul la fântâna comună, existentă anterior pe acest imobil, situație în care instanțele au reținut în mod eronat că acțiunea lor este lipsită de interes.
Examinând acțiunea dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și la dispozițiile legale incidente, Curtea constată că aceasta este întemeiată, astfel că urmează a fi admisă, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe și precizată pe parcursul judecății, reclamanții au solicitatîn baza art.36 (2) din Legea nr.18/1991; tiotul II pct.1 lit.a din Lege anr.169/1997; art-34-35 din Lege anr.115/1938; art-135 din Constituția României; constatarea nulității absolute și parțiale a Ordinului nr. 37 din 10 martie 1995 al Prefectului județului M cu privire la suprafața de 16,89 mp. teren din totalul de 278 mp. atribuiți în proprietatea pârâtei în L,-, sub nr. top. 488/1/1/1; constatarea nulității absolute și integrale a Ordinului nr. 147 din 30 iunie 1998 al Prefectului județului M cu privire la suprafața de 82 mp. atribuită în proprietatea pârâtei, în același loc și sub același nr. top.; rectificarea în CF nr. 269, a mențiunilor privind întinderea dreptului de proprietate dobândit de către Pârâta în baza Ordinelor nr. 37/1995 și respectiv nr. 147/1998, ambele ale Prefectului județului M, conform celor menționate la alineatele anterioare; obligarea pârâtei la deschiderea unei căi de acces, dinspre str. - spre imobilul reclamanților, având suprafața de 98,89 mp. cuprinsă între punctele 1-1b-5b-5-1 din planul de situație ce face parte integrantă din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert topografic.
În prezenta cauză dedusă judecății, deși obiectul litigios este format din mai multe "petite", instanța conform prevederilor legale trebuie să aibă în vedere petitul principal în soluționarea litigiului.
Deci obiectul petitului principal ai cererii reclamanților se referă la respectarea dispozițiilor Legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel cum rezultă, însă, din pachetul legislativ respectiv Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, respectiv la Titlurile IV, V și VI, s-au adus modificări și completări Legii fondului funciar, respectiv Legii nr.18/1991.
Prin urmare cererea având ca obiect principal cereri privind materia și aplicarea legilor în materia fondului funciar sunt de competența tribunalului ca instanță de recurs - conform art.2 alin.1 pct.b Cod pr.civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în cauză sunt incidente disp.art.304 (3) Cod pr.civilă și astfel va admite recursul reclamanților, va casa în totalitate decizia civilă nr.252/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul n- și va trimite cauza la Tribunalul Mureș, să soluționeze litigiul ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în L,-, jud. M, împotriva deciziei civile nr.252 din 24 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, și în consecință:
Casează în totalitate decizia civilă nr.252/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și trimite cauza la Tribunalul Mureș, ca instanță de recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
21.01.2008
Jd.fd.
Jd.tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
