Anulare act. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 263
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1022 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru contestatoarea recurentă, av., lipsă intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta contestatoarei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta contestatoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1022/5.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 7351/5.07.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea-pârâtă- intimată împotriva sentinței civile nr. 3450/31.03.2006 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosar nr. 16564/2005 ca inadmisibilă.
Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.7351 din 5.07.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis contestația in anulare împotriva sentinței civile nr. 3540/31.03.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara formulata de contestatoarea împotriva intimaților si, anulând sentința civila nr. 3540/31.03.2006 pronunțata de Judecătoria Timișoara si pe fond a respins acțiunea formulata de reclamanții si împotriva paratei.
Au fost obligați intimații-reclamanți in solidar la plata către contestatoarea-parata a sumei de 1.510,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Judecătoria a reținut că reclamanții au obținut de la Primăria Municipiului T certificatul de urbanism nr. 5819 pentru construire de locuințe-extindere la casa existenta in regim de înălțime, demolare anexa pentru imobilul situat in T, - nr. 6 in suprafața de 567 mp, construcția urmând a se realiza cu pe limita de proprietate dreapta fără a depăși în înălțime construcția principala de la frontul stradal, cu respectarea codului civil, 536/97, HG 525/96 si legislația in vigoare. Printre actele pe care urmau sa le obțină solicitanții s-a menționat și acordul notarial al vecinilor din partea dreapta a imobilului.
Pârâta deține în proprietate devălmașă împreuna cu soțul apartamentul nr. 3 situat in T,-, înscris in nr. 13.915 T, nr. top. 5833/III.
Din coroborarea concluziilor celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, întocmit de expert G și raportul de contraexpertiză întocmit de experți, și, instanța a reținut că noua construcție pe care reclamanții intenționează sa o edifice pe terenul proprietatea lor afectează însorirea și iluminatul al locuinței pârâtei, ajungându-se ca pe perioada solstițiului de iarna imobilul sa fie permanent și în totalitate umbrit pe toata durata zilei, refuzul acesteia de a-și da acordul pentru edificarea de către reclamanți a construcției este unul legitim și pe deplin justificat, în concordanță cu dispozițiile art. art. 2 din Ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății.
Întrucât exercitarea dreptului de proprietate este limitată în mod legal de regulile de buna-vecinătate și de normele privind igiena și sănătatea publică, iar pârâta nu poate fi constrânsă la a accepta edificarea unei construcții care nu respecta cerințele minime prevăzute în mod imperativ în această materie, punând în pericol sănătatea pârâtei și amenințând cu ruina propriului ei edificiu, s-a apreciat că refuzul pârâtei de a-și da acordul la edificarea noii construcții este legitim și justificat, motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.7351/5.07.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, intimații și au criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, apreciind că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a probatoriului administrat în cauză, în sensul că în realitate imobilul reclamantei este umbrit de propriile clădiri și nu de construcția ce urmează a se edifica.
La termenul de judecată din 5.12.2007, tribunalul a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 317. pr. civ., coroborat cu art. 137 alin. 1. pr. civ., judecând astfel cauza în raport de excepția invocată și dispunând în consecință în sensul celor de mai sus menționate.
S-a reținut că intimata avea posibilitatea de a uza de calea ordinară de atac, respectiv a apelului, în condițiile în care a fost citată pe tot parcursul judecății la o adresă greșită, adresă la care i-a fost comunicată hotărârea nr.3540/31.03.2003, neavând dreptul de a opta între exercitarea căii de atac a apelului și a contestației în anulare.
În termen împotriva deciziei civile nr.1022 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs contestatoarea care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de intimații și, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de prima instanță.
În motivare a arătat că instanța de apel a apreciat în mod greșit că atâta timp cât nu i-a fost comunicată hotărârea a cărei anulare se solicită, ar avea deschisă calea de atac a apelului și că poate invoca astfel pe această cale neregularitatea citării și a comunicării hotărârii.
Susține că în situația în care s-ar accepta acest raționament, dispozițiile art.317 alin. 1. pr. civ., nu și-ar mai găsi justificarea.
Pe fondul cauzei, arată că în raport de concluziile expertizei efectuate de expert, cât și a raportului de contraexpertiză, în mod corect instanța de fond a apreciat că prin edificarea unei construcții de 8,65 se încalcă dispozițiile imperative ale art.2 din ordinul nr. 536/1997 al Ministerului Sănătății potrivit căruia: " amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim 1 zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mari mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 pr. civ..
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ., raportat la dispozițiile art. 317 și 137 alin. 1. pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin prezenta contestație în anulare formulată de contestatoarea s-a solicitat anularea sentinței civile nr. 3540/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 16564/2005, și rejudecarea cauzei, cu motivarea că procedura de citare cu contestatoarea nu s-a făcut la adresa sa de domiciliu, respectiv în T-, cum era corect, ci la altă adresă, respectiv în T-.
Pe parcursul judecării cauzei la prima instanță, s-a probat faptul că motivele contestatoarei sunt reale, respectiv că aceasta nu a fost citată în mod legal la adresa sa de domiciliu.
Cum judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, pe cale de consecință nu se poate aprecia că hotărârea atacată a devenit irevocabilă în contradictoriu cu partea necitată și căreia nu i s-a comunicat hotărârea astfel pronunțată, motiv pentru care, așa cum corect a reținut instanța de apel, contestatoarea are deschisă calea de atac a apelului, urmând a invoca neregularitatea citării sale pe calea ordinară de atac prevăzută de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1. pr. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea de atac a apelului sau recursului:
1- Când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2- Când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru admisibilitatea contestației în anulare se impunea întrunirea a două condiții: hotărârea să fie irevocabilă și motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
Cum partea nu are drept de opțiune între apel și contestație în anulare, în mod corect tribunalul a respins acțiunea, astfel că, în raport de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1022 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.1022 din 5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 27.03.2008
Tehnored. 2 ex./03.04.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
