Anulare act. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.268/2009-
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul reclamant G din O,-, - 8,.1, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă din O,-, Cod poștal -, jud. B și intimata intervenientă din B M, str. -, nr.5, Cod poștal -, jud. M, împotriva deciziei civile nr.446/A din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.779 din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 10 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 17 februarie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 779/2008 dată de Judecătoria Oradeaa fost respinsă cererea principala formulată de reclamantul G în contradictoriu cu parata, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Totodată a fost admisa cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de către intervenienta -ta si a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă și intervenientă a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a constatat că, la data de 15 aprilie 1999 s-a întocmit Certificatul de Moștenitor nr. 51 la Biroul Notarului Public, menționându-se că de pe urma defunctului G, decedat la data de 12.06.1998, a rămas ca masa succesorală cota de parte din imobilul cuprins in CF nr. 17.044. O, nr. top. 6128/36, si că parata este singura moștenitoare, care a acceptat succesiunea, în calitate de soție, renunțător fiind numita -ta ( fiică) și străin de succesiune prin neacceptare conform art. 700 cod civil, fiind reclamantul ( fiu).
A reținut instanța de fond din probele aflate la dosarul cauzei că certificatul de moștenitor nr. 51/1999 a fost ridicat personal de către reclamant, conform semnăturii sale de pe certificatul precizat - fapt confirmat prin adresa nr. 25/13.02.2007 emisă de BNP, iar semnătura reclamantului se regăsește și pe încheierea finala dată de același birou al notarului public in Dosar nr. 55/1999.
In consecință s-a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune prevăzut de articolul 3 din Decretul 167/1958 a început să curgă de la 15.04.1999, respectiv de la data primirii de către reclamant a certificatului de moștenitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței civile nr. 779/2008 și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în mod greșit instanța apreciind că reclamantul este străin de moștenire prin neacceptare conform prev. art. 700 Cod civil, în condițiile în care a acceptat succesiunea prin uz asupra imobilului ce constituie masa succesorală.
Totodată s-a susținut că, o alta greșeala a instanței se refera la considerarea ca prescrisă a acțiunii, pentru că în mod eronat s-a apreciat că termenul de prescripție curge de la data primirii certificatului de moștenitor. Ori dacă reclamantul este străin de moștenire prin neacceptare nu are calitatea de a i se înmâna un asemenea certificat.
A mai arătat apelantul că termenul de prescripție nu poate să curgă decât de la data la care a luat cunoștință de certificatul de moștenitor atacat, termen care este anterior promovării acțiunii cu mai puțin de trei ani.
Intimatele si -ta, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea poziției lor, intimatele au arătat că apelantul a ridicat personal certificatul de moștenitor nr. 51/15.04.1999, iar dreptul de a ataca acest act s-a născut la data primirii lui, respectiv 15.04.1999 și în aceste condiții în mod legal a fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
Au considerat intimatele că susținerea apelantului privind o alta dată la care ar fi luat cunoștință despre existenta certificatului de moștenitor este nefondată, întrucât este dovedit și recunoscut ca acesta a ridicat personal certificatul de moștenitor la data de 15.04.1999.
In ceea ce privește susținerea apelantului că ar fi acceptat moștenirea prin uz asupra imobilului, au învederat intimatele că în realitate la data decesului tatălui sau - 12.06.1998- apelantul locuia de aproape 20 de ani în O, str. -, nr. 1, în domiciliul său conjugal și chiar și după desfacerea căsătoriei acestuia prin sentința civilă nr. 1553/2004 a Judecătoriei Oradea, acestuia i s-a atribuit folosința unei părți din locuința conjugala.
Prin decizia civilă nr.446/A din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul G domiciliat în O,-, - 8,. 1, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatele domiciliată în O,-, cod poștal -, jud. B și domiciliată în B M,-, cod poștal -, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 779 din 30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.000 lei în favoarea intimatelor.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezulta ca defunctul G decedat la data de 12.06.1998, a avut doi copii: pe apelantul G si pe intimata -ta.
La data de 15.04.1999 intimata, soția supraviețuitoare a def. Gaf ormulat cerere de deschidere a procedurii succesorale către.
In calitatea sa de persoana cu vocație la moștenirea defunctului, apelantul a fost citat în cadrul procedurii succesorale notariale, conform disp. art. 75 din Legea nr. 36/1995.
La data de 15.04.1999 notarul public a întocmit încheierea finală a procedurii succesorale, în cuprinsul căreia s-a menționat că apelantul este străin de moștenire în condițiile art. 700 Codul familiei, acesta semnând în dreptul acestei mențiuni.
Ulterior s-a întocmit certificatul de moștenitor nr. 51/15.04.1999 prin care s-a constatat că intimata, în calitate de soție supraviețuitoare, este unica moștenitoare legală acceptantă a defunctului G, întrucât fiica -ta a renunțat la moștenire, iar fiul defunctului - apelantul G este străin de moștenire prin neacceptare conform art. 700 Cod civil.
Certificatul de moștenitor nr. 51/1999 a fost ridicat personal de către apelant, acesta semnând de primire, așa cum rezultă și din adresa nr. 25/2007 emisă de BNP. De altfel apelantul reclamant a recunoscut in fata primei instanțe faptul că a ridicat personal certificatul de moștenitor.
In aceste condiții susținerea apelantului privind o altă dată la care ar fi luat cunoștință despre existenta certificatului de moștenitor este nefondata, întrucât este dovedit si recunoscut ca acesta a ridicat personal certificatul de moștenitor la data de 15.04.1999.
Potrivit disp. art. 88 din Legea nr. 36/1995 cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Între moștenitorii prezenți în fața notarului certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții și de aceea nici unul dintre acești moștenitori nu poate combate elementele cuprinse în certificatul de moștenitor, afară de cazul când dovedește existența unui viciu de consimțământ sau existenta unui caz de nulitate absoluta (cum ar fi, de exemplu, frauda la lege, cauza ilicita sau imorala), în speță însa reclamantul neinvocând vreo cauza de nulitate absolută a certificatului de moștenitor.
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor pentru vicii de consimțământ, cum este cazul în speță, este supusa termenului de prescripție de 3 ani care începe să curgă după distincțiile prev. în art. 9 din nr. 167/1958.
Întrucât reclamantul - apelant a cunoscut cauza anulării la data ridicării certificatului de moștenitor, în mod corect a fost respinsă acțiunea acestuia ca fiind prescrisa.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent G -, solicitând casarea hotărârii atacate, iar în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a constatat că acțiunea reclamantului ar fi prescrisă, în condițiile în care nu există nici o dovadă a datei comunicării către acesta a certificatului de moștenitor.
În altă ordine de idei, fiind vorba de o nulitate absolută - lipsa consimțământului reclamantului - renunțarea implică o declarație solemnă, autentică, iar invocarea unei astfel de nulități nu este legată de trecerea unui termen.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
La data de 15.04.1999, intimata a solicitat i deschiderea procedurii succesorale notariale, ca urmare a decesului soțului acesteia G survenit în data de 12.06.1998.
Reclamantul - recurent a fost citat în cadrul acestei proceduri - în calitate de fiu, împreună cu pârâta - soție supraviețuitoare și numita -ta -fiică.
În data de 15.04.1999, notarul public a întocmit încheierea finală, în baza căreia s-a emis ulterior certificatul de moștenitor nr.51, prin care s-a constatat că intimata este unică moștenitoare legală acceptantă - în calitate de soție supraviețuitoare, reținându-se totodată că numita -ta a renunțat la moștenire, iar reclamantul este străin de moștenire prin neacceptare conform art. 700 Cod civil, împrejurări confirmate prin semnăturile acestora din urmă și reconfirmate la interogatoriul luat reclamantului.
Referitor la caracterul acțiunii reclamantului, este de menționat faptul că acesta nu a invocat nici un temei de nulitate absolută a certificatului de moștenitor.
Obiectul dedus judecății l-a reprezentat constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor întrucât acesta nu ar reflecta voința reclamantului, așa cum a fost exprimată, ceea ce indică un viciu de consimțământ, astfel că în mod corect a fost calificată acțiunea reclamantului ca o acțiune în anulare pentru vicii de consimțământ, acțiune care este supusă prescripției de 3 ani reglementată de Decretul 167/1958.
Sub aspectul prescripției, în mod corect s-a reținut împlinirea termenului de prescripție, raportat la data de 15.04.1999, dată la care reclamantul a confirmat prin semnătură primirea certificatului de moștenitor.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, s-l oblige pe recurent la 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant G din O,-, - 8,.1, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă din O,-, Cod poștal -, jud. B și intimata intervenientă din B M, str. -, nr.5, Cod poștal -, jud. M, împotriva deciziei civile nr.446 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /03.03.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./06.03.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
