Anulare act. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 27
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine a venit spre pronunțare apelul civil promovat de reclamanții ( fost G) și, împotriva sentinței civile nr.199 din 7 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la nr.3347/14.03.2003, reclamanții și G au chemat în judecată pârâtele SC SA B, SRL B și, solicitând constatarea nulității absolute a actului de trecere în proprietatea SC SA a imobilului situat în B,-, județul B, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2841/2002 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3187/2002.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului G care a avut în proprietate imobilul sus-menționat și pentru care reclamanții solicită restituirea în condițiile Legii nr.10/2001.
În susținerile acțiunii, reclamanții au depus la dosar acte.
La termenul din 11.04.2003 reclamanții și-au completat acțiunea solicitând și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare prin care SC SA a vândut o parte din imobilul în litigiu pârâtei SC SRL.
Prin sentința civilă nr.4788/31.07.2003, în temeiul art.158 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.3231 din Legea 99/1999 Judecătoria Bacăua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr.677/2004. Prin cererea formulată la data de 13.04.2004 reclamanții au arătat că renunță la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă - constatarea nulității absolute a actului de trecere în proprietatea SC SA a imobilului în litigiu - înțelegând să se judece pentru celelalte capete de cerere din acțiune și completarea la acțiune. Prin sentința civilă nr.177/13.04.2004 Curtea de APEL BACĂU investită ca primă instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială, în temeiul art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă.
Soluționând acțiunea, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ prin sentința civilă nr.1679/2004 a admis excepția și a respins-o ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacăua reținut următoarele;
Imobilul din- a aparținut defunctului G și a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr.549/1954, având ca temei Decretul 111/1951 art.1 lit.d și că reclamanții au formulat cererea în calitate de moștenitori ai defunctului. Imobilul a fost trecut urmare procesului de privatizare, în proprietatea pârâtei SC SA prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la FPS și M, care la rândul ei l-a înstrăinat celorlalți pârâți SC SA, și SC SRL.
Potrivit art.46(5) din Legea nr.10/2001, indiferent de cauza de nulitate invocată, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi, acest termen fiind prelungit cu 6 luni, respectiv până la data de 14 august 2002, prin OUG 109 și 145 /2001. Față de aceste dispoziții legale, cererea reclamantei înregistrată la data de 13.03.2003 pe rolul instanței este formulată cu depășirea termenului legal, respectiv 14.august.2002, fiind prescrisă, argumentul arătat de aceasta invocând faptul că prin OG 184/12.12.2002, termenul s-a prelungit cu 6 luni neputând fi primit, întrucât prin HG 498/18.03.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor Legii nr.10/2001 la pct.46/2 din aceleași norme, se prevede în mod expres ca termen limită pentru promovarea acțiunilor în anulare sau constatarea nulității 14 august 2002 - dispozițiile art.VI din OG 184/2002, inclusiv cele referitoare la termenul de prescripție se referă exclusiv și expres la imobilele aparținând cultelor religioase, nefiind aplicabile cauzei de față.
În ce privește cererea reclamantei de repunere în termen, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
- art.19 din Legea 167/1958 privind prescripția extinctivă creează cadrul legal pentru ca partea care nu a formulat o cerere în termenul legal de prescripție să poată fi repusă în termen prin formularea unei cereri în acest sens, în termen de 1 lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție.
Față de dispozițiile legale menționate, reclamanta nu a făcut dovada unui motiv temeinic, care să justifice imposibilitatea formulării acțiunii în termen, afirmația că nici primăria și nici afirmația acesteia că nu a cunoscut despre vânzările în cauză, nefiindu-i comunicată această situație de către Primărie sau pârâta SC SA, deși au fost notificate nu are relevanță, întrucât despre situația juridică a imobilului avea să ia relații de la diverse instituții ale statului: primărie, notariat, biroul de carte funciară. Mai mult, cererea reclamantei nu îndeplinește nici a doua condiție, prev. de art.19 alin.2 din D 167/1958, să fie formulată în maxim o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, în fapt, reclamanta a formulat cerere de repunere în termen la circa 4 luni de la data când a promovat acțiunea, respectiv 13 martie 2003, când a cunoscut despre aceste vânzări, așa cum rezultă din cerere, iar cererea de repunere în termen fiind făcută pe 18.07.2003.
S-a reținut că nu sunt întrunite condițiile art.19 din Decretul nr.167/1958 pentru a fi repusă în termen, față de faptul că acțiunea este formulată peste termenul stipulat de art.46 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii s-a formulat apel d e către reclamanții în cauză, fiind înregistrat la Curtea de APEL BACĂU sub nr. 1491/2005.
La termenul din 30.06.2005 s-a invocat de către apelanți caracterul civil al litigiului și competența materială a Judecătoriei Bacău în raport de valoarea obiectului litigiului. Această excepție a fost combătută de intimați invocându-se sentința prin care Curtea de APEL BACĂUa stabilit competența, natura comercială a cauzei în raport de destinația de fond de comerț a imobilului și calitatea de comercianți a unora dintre părțile contractante.
Prin decizia nr.52/30.06.2005 Curtea de APEL BACĂUa admis apelul și anulând sentința civilă nr.1679/26.11.2004 pronunțată de Tribunalul Bacău Secția comercială și de contencios administrativ a trimis cauza spre judecare Tribunalului Bacău - secția civilă.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de APEL BACĂUa reținut următoarele;
Acțiunea restrânsă cu soluționarea căreia a fost investit tribunalul prin ( declinare) sentința civilă nr.177/2004 a Curții de APEL BACĂU, are ca obiect constatarea nulității unor contracte de vânzare cumpărare, iar drept cauză art.46 din Legea nr.10/2001, invocându-se încălcarea prevederilor acestei legi. Reclamanții nu au schimbat în apel cauza sau obiectul acțiunii precizând expres că " toate cele trei contracte (.) au fost încheiate cu încălcarea prevederilor de restituire ale Legii nr.10/2001" și că doar din punctul de vedere al prescripției, contractele " ies de sub incidența Legii nr.10/2001 și intră sub incidența Decretului nr.167/1958".
Așadar, prima instanță a fost investită cu soluționarea unei acțiuni în constatarea nulității unor contracte pretins a fi încheiate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.10/2001; prin urmare competența de soluționare în primă instanță revine secției civile a tribunalului, în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, sancționând cu prescripția un drept la acțiune care nu era încă născut pentru simplul motiv că actele a căror nulitate s-a solicitat a se constata au fost încheiate ulterior datei de 14.08.2002, când a expirat termenul reglementat de art.46 alin.5 din nr.10/2001 ( contractele fiind încheiate în septembrie și noiembrie 2002).Prin urmare dispozițiile menționate nu sunt aplicabile contractelor în cauză, ci numai celor încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Invocându-se ca motive de nulitate încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001 instanța civilă este cea competentă a se pronunța asupra acestor motive de nulitate, precum și asupra excepțiilor invocate de pârâți privind inadmisibilitatea acțiunii - în raport de vocația reclamanților la restituirea în natură a imobilului în litigiu și de autoritatea căreia trebuie să-i fie adresată notificarea. De aceea, în baza art.297 alin.2 Cod procedură civilă, curtea de apel anulând sentința, a trimis cauza spre judecare instanței competente.
Cauza a fost înregistrată al Tribunalul Bacău secția civilă la nr.3018/24.05.2006.
Prin sentința civilă nr.199/D/07.02.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea formulată reclamanți prin procurator.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
O condiție a admisibilității unei acțiuni este aceea a interesului actual și legitim. Reclamanta nu justifică un interes legitim întrucât prin această acțiune se urmărește restituirea imobilului în natură, iar Legea nr.10/2001 exclude de la restituire în natură imobilele ce sunt incluse în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat.
Prin art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001( art.29) se prevedea în mod expres că pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Analizând textul în vigoare la momentul vânzării, instanța apreciază că atât timp cât la acea dată bunurile intrate în patrimoniul unei societăți comerciale cu capital privat erau excluse de la restituire nu există nici o interdicție de vânzare.
De altfel și în actuala redactare a art.29 se exclude restituirea în natură în aceeași situație.
Apelul a fost motivat printr-un memoriu separat la 10.10.2007( filele 16-18 dosar).
Reclamanții au criticat hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență aceștia au formulat următoarele critici:
- prima instanță a stabilit în afara limitelor învestirii faptul că restituirea în natură nu este posibilă;
- există contradicții între dispozitiv( inadmisibilitatea acțiunii) și considerentele hotărârii care au reținut lipsa de interes;
- interesul reclamanților rezidă în faptul că, repunerea părților în situația anterioară ar conduce către posibilitatea analizării și soluționării notificării formulate de reclamanți;
- prima instanță nu a avut în vedere faptul că notificarea adresată unității deținătoare nu a fost soluționată nici la data formulării apelului.
Numai intimata-pârâtă SC" " SA Bad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat ( filele 28-29 dosar).
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri ( relații de la SC" "SA - filele 80-85 dosar).
Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au notificat în baza Lg.10/2001 vânzătoarea SC" "SA B cu privire la imobilele pentru care a solicitat restituirea în natură.
Această notificare nu a fost soluționată nici de Primăria B și nici de intimata-pârâtă SC" "SA la data formulării prezentului apel.
Prima instanță nu a fost sesizată cu soluționarea unei contestații formulate de persoanele interesate împotriva unei decizii prin care să se fi soluționat pe fond notificarea formulată de reclamanți, astfel că aceasta în mod nelegal, cu nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.6 din pr.civilă s-a pronunțat implicit și asupra cererii de restituire în natură formulată de reclamanți.
Atâta timp cât notificarea acestora nu a fost soluționată într-un vreun mod nu se poate reține că interesul lor ar fi inexistent în formularea acțiunii care face obiectul dosarului de față. Este evident că în aceste circumstanțe interesul este legitim, personal, născut și actual.
Alta ar fi fost situația în ipoteza în care anterior pronunțării sentinței apelate reclamanților li s-ar fi respins în mod definitiv și irevocabil cererea de restituire în natură.
Hotărârea primei instanțe este deci nelegală întrucât a apreciat în mod greșit că lipsește interesul în formularea acțiunii.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
Totodată va trimite cauza pentru continuarea judecării cauzei la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții G și.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
Trimite cauza pentru continuarea judecării acțiunii civile la Tribunalul Bacău, Secția civilă.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.02.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.
red./25.03.
tehnred.BC/ 10 ex./ 25.03
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Aștefănesei Petrina
