Anulare act. Decizia 2776/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2776/R/2009
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 844/R din 18 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată -, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la 19 din dosarul cauzei și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 5 noiembrie 2009, pârâta intimată, prin reprezentantul său, avocat, a depus la dosar Note de ședință, prin care își exprimă punctul de vedere legat de scriptul depus de reclamanta recurentă la data de 02.10.2009, privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, care contravin prevederilor art. 16 alin. 1 și 2, ale art. 21, din Constituție, raportat la art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Instanța acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta recurentă.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că susține excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, care contravin prevederilor art. 16 alin. 1 și 2, ale art. 21, din Constituție, raportat la art. 6 din CEDO, solicită sesizarea Curții Constituționale cu această excepție și suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu sunt îndeplinite prevederile legale privind admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanta recurentă și solicită respingerea acestei cereri.
Curtea, în urma deliberării, respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, invocată de recurenta, a prevederilor art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 raportat la art. 16 alin. 1 și alin. 2 din Constituția României, având în vedere motivele de recurs formulate inițial și faptul că dispozițiile legale invocate de reclamanta recurentă nu îndeplinesc prevederile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, întrucât normele legale nu au legătură cu motivele de recurs formulate inițial.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților cu privire la recursul declarat în cauză.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, iar în temeiul art. 304 pct. 1 și 3 raportat la dispozițiile art. 312 alin. 3, 4, 5 și 6.pr.civ. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, în completul competent de doi judecători, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 750 lei, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2663/2008 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosar nr-,a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La fila 12 în dosar se afla contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat cu nr. 1415/21.09.2001 de BNP G încheiat între reclamantă și pârâtă la data de 29.09.2001.
Conform articolului 1 din Decretul nr. 167/1958,dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar conform articolului 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
Conform art. 7 alin. 1, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar conform art. 9 alin. 2, în caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Or, în cazul de față, instanța a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. 2.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanta avea dreptul să ceară anularea în întregime a contractului intitulat "contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere "autentificat cu nr. 1415/21.09.2001 de BNP G pentru viciat prin "dol principal omisiv" (prin reticență), începând cu data de 21.09.2001, așa cum rezultă din data încheierii de autentificare. Astfel că, la această dată se naște dreptul la acțiune și începe să curgă termenul special obiectiv de 18 luni, prevăzut de art. 9 alin. 2, termen care s-a împlinit la data de 29.03.2003 dată de la care urmează să curgă, conform articolului 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție de 3 ani.
Astfel, instanța a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei s-a stins prin efectul prescripției la data de 29.03.2006.
Observând data introducerii acțiunii (03.09.2008), instanța a constatat intervenirea prescripției dreptului la acțiune în prezenta cauză și, în consecință, a respins cererea.
Împotriva sentinței civile nr. 2663/2008 a Judecătoriei Gherlaa declarat apel, recalificat recurs de către tribunal, reclamantaarătând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că în mod greșit la fondul cauzei a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, considerându-se împlinit termenul de 3 ani de la data semnării contractului.
Prescripția extinctivă este o sancțiune la adresa creditorului pasiv, iar momentul de începere a termenului de prescripție este de 3 ani de la data la care creditorul a luat la cunoștință despre existența dreptului său la acțiune.
Prin urmare, în cauză, termenul de prescripție nu curge automat de la data încheierii contractului, ci mult mai târziu, respectiv, în luna iunie 2008, când reclamanta a aflat amănunte legate de starea psihică a pârâtei.
Prin urmare, cererea reclamantei în anularea contractului de vânzare cumpărare nu este prescrisă, din iunie 2008 și până în momentul introducerii acțiunii nefiind împlinit termenul de 3 ani.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, intimata a solicitat respingerea recursului.
Prin decizia civilă nr. 844/R/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-arespins ca nefondat recursul declarat de,împotriva Sentinței civile nr. 2663 din 06.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Gherla, care a fost mențină în totul; nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele sentinței faptul că, nu poate împărtăși punctul de vedere al reclamantei, exprimat în recurs, potrivit căruia termenul de prescripție a început să curgă abia în iunie 2008, deoarece această interpretare contravine legii.
Împrejurarea că doar în luna iunie 2008 reclamanta a aflat de boala psihică a pârâtei nu este relevantă din punctul de vedere al prescripției, termenul de prescripție pentru acțiunea în anulare întemeiată pe dol fiind împlinit deja. Legea nu mai conferă efecte juridice unor motive de nulitate a contractelor, motive bazate pe dol, după împlinire termenului de prescripție.
Actul a căruia anulare se solicită a fost încheiat la data de 20.09.2001. Potrivit art. 9 din Decretul-lege nr. 167/1958, de la această dată începe să curgă termenul de 18 luni, care se împlinește la data de 20.03.2003. Până la această dată, cel mai târziu, reclamanta putea pretinde că a aflat de boala psihică a pârâtei. De la această dată începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, care se împlinește la data de 20.03.2006. Acțiunea fiind promovată ulterior acestei date, este prescrisă.
Pentru motivele arătate, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. tribunalul a respins recursul declarat, menținând în întregime dispozițiile sentinței atacate. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în recurs.
Împotrivaacestei decizii a declarat recurs, în termen legal, respectiv la data de 30.06.2009, reclamanta, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 1 și 3.proc.civ, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, în completul competent de doi JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
În motivarea recursului s-a arătat că, deși reclamanta a declarat apel împotriva sentinței fondului, încă de la primul termen de judecată la Tribunalul Cluj, dosarul a fost afișat direct pe lista cauzelor de recurs, la ultimul termen punându-se problema recalificării căii de atac din apel, cum corect a fost promovat de către reclamantă, în recurs, deși instanța nu a adus dovezi cu privire la valoarea imobilului, recalificarea căii de atac făcându-se în lipsa unor astfel de probe.
După rămânerea în pronunțare a hotărârii și amânarea pronunțării pentru 18.06.2009, reprezentanta reclamantei a anexat concluziilor scrise depuse la dosar o dovadă cu valoarea de impunere fiscală a imobilului, valoare care era mai mare de 100.000 lei, cerând repunerea pe rol a cauzei și judecarea ei în complet competent de doi JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
Întrucât valoarea de impunere a imobilului în litigiu era de 124.024 lei, iar valoarea de circulație este întotdeauna mai mare decât valoarea de impunere fiscală, în mod greșit s-a procedat la recalificarea căii de atac din apel în recurs, calea corectă de atac fiind aceea a apelului.
În consecință se impune trimiterea dosarului la Tribunalul Cluj, pentru a fi judecat ca apel, în complet de doi JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
Ulterior, la data de 15.07.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei un alt recurs, adresat Tribunalului Cluj și înregistrat la Judecătoria Gherla, arătând că critică decizia nr. 844/R/18.06.2009 a Tribunalului Cluj prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 8 și 9.proc.civ. solicitând admiterea acestui recurs, întrucât la Tribunalul Clujs -a recalificat greșit calea de atac, din apel în recurs, iar pe fondul cauzei, se impune trimiterea spre rejudecare, conform art. 312 alin. 5.proc.civ. întrucât recursul, greșit recalificat din apel, a fost judecat fără a se intra în judecarea fondului cauzei, respectiv, nu s-a analizat motivul cu privire la vicierea consimțământului reclamantei prin dol principal omisiv, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1415/21.09.2001.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nelegal și netemeinic, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că recursul a fost promovat împotriva unei hotărâri irevocabile, prin care a fost soluționat un recurs, astfel încât apare ca inadmisibil.
Recursul este fondat.
În ceea ce privește recursul înregistrat la data de 15.07.2009, acesta nu poate fi analizat sub aspectul criticilor referitoare la fondul cauzei deduse judecății, având în vedere că pentru o atare finalitate s-ar impune ca instanța de recurs să fi fost legal investită cu soluționarea recursului pentru motive ce vizează fondul cauzei și care să se fi circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 1-9.proc.civ.
În speță, însă, prezentul recurs a fost promovat împotriva unei hotărâri irevocabile a Tribunalului Cluj, prin care s-a soluționat un așa-zis recurs promovat de reclamanta.
Deși s-ar părea, la o primă privire că prezentul recurs este inadmisibil prin prisma art. 299 alin. 1.proc.civ. rap. la art. 377 alin. 2 pct. 4.proc.civ. totuși, în realitate, această excepție a inadmisibilității nu este aplicabilă în cauză, pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Obiectul cererii introductive de instanță, promovată la data de 03.09.2008, este unul evaluabil în bani, având în vedere că prin acesta se solicită anularea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, având ca obiect un imobil situat în G,-,. 1, înscris în CF nr. 2142 G, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară, caracterul evaluabil în bani fiind dat de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, mai precis, de valoarea de circulație a apartamentului ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1415/20.09.2001, aflat la fila 12 dosar fond, rezultă faptul că părțile contractante au apreciat valoarea întreținerii la suma de 120.000 lei, însă numai în scopul taxării actului.
Din certificatul de atestare fiscală nr. 5646/27.08.2008, eliberat de Direcția Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei municipiului G, rezultă faptul că imobilul litigios, situat în G,-,. 1, are o valoare de impunere de 124.024 lei ( 68 dosar apel).
Este de notorietate faptul că întotdeauna valoarea de circulație actuală, care se stabilește prin raportare la prețul de piață al unui imobil, este mai mare decât valoarea de impunere.
În speță, în absența unei dovezi certe și concrete cu privire la valoarea de circulație actuală a imobilului litigios, se impunea luarea în considerare a valorii de impunere, de 124.024 lei, valoarea de impunere care se situează deasupra plafonului de 100.000 lei prevăzut de art. 2821alin. 1.proc.civ.
Potrivit acestui text legal, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în materie civilă, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Întrucât valoarea de impunere a imobilului litigios se situa cu mult peste plafonul de 100.000 lei, impus de art. 2821alin. 1.proc.civ. este evident că împotriva hotărârii fondului calea de atac legală ce putea fi exercitată era aceea a apelului - așa cum de altfel corect reclamanta a promovat apel -, iar nicidecum aceea a recursului.
Prin urmare, în mod nelegal Tribunalul Cluja soluționat calea de atac ca recurs, în complet de trei judecători, iar nu în apel, în complet de doi judecători, așa cum legal ar fi trebuit.
Constatându-se așadar că în cauză au fost nesocotite de către Tribunalul Cluj prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată, în temeiul art. 304 pct. 1.proc.civ. se va admite recursul promovat de reclamanta la data de 30.06.2009, se va casa în întregime decizia recurată cu consecința trimiterii cauzei la Tribunalul Cluj pentru rejudecare ca apel.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 844/R din 18.06.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca apel d e către Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- - -
Red./dact.MM
5ex./30.11.2009
Jud.recurs: //
Jud.fond:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
