Anulare act. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 280
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 541 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, intimatul pârât asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea prin serviciul arhivă a întâmpinării formulate de intimatul pârât, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se comunică întâmpinarea apărătorului recurentului reclamant.
Instanța a lăsat dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate avocatului, pentru recurentul reclamant, să observe întâmpinarea comunicată la termenul de față.
La a doua strigare au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, intimatul pârât asistat de avocat, lipsind intimata pârâtă.
Apărătorul recurentului reclamant solicită acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri în dovedirea cererii de recurs.
Apărătorul intimatului pârât s-a opus probei solicitate.
Instanța a respins proba cu înscrisuri solicitată de recurentul reclamant prin apărător, apreciind ca nefiind utilă cauzei, față de considerentele deciziei atacate.
Apreciindu-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant a invocat ca motiv de ordine publică, faptul că trebuia dezbătută cauza în contradictoriu cu toți moștenitorii înstrăinătoarei a, adică și în contradictoriu cu numita -, în calitate de fiică a defunctei. Se depune și în scris acest punct de vedere, în raport de care s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea în contradictoriu cu toate părțile.
S-a invocat nulitatea actelor de procedură îndeplinite de apelant prin apărătorul său și inclusiv a hotărârii judecătorești, întrucât acesta nu avea calitatea de avocat, fiind radiat din evidențele Baroului
De asemenea, s-a susținut că îndreptarea de eroare materială a survenit la peste 6 ani de la data încheierii actului, după ce a decedat în anul 1999 întreținuta, când pentru prima dată s-a susținut de către pârât prin cerere că aceasta nu știa carte.
A arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 53 din Legea 36/1995, deoarece nu ne aflăm în situația de eroare materială sau omisiune vădită, că nu există în lucrările notariale nici o dată sau element care să facă posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor, așa cum o cere imperativ art. 53 din legea 36/1995 și că nu există acordul moștenitorilor asupra îndreptării erorii sau omisiunii, arătând că reclamantul a fost citat prin afișare în str. -, în condițiile în care acesta a avut întotdeauna domiciliul, în buletin și în fapt - în strada -.
În raport de cele susținute, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței Judecătoriei Craiova, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, a susținut că la data încheierii contractului de asistență juridică, apărătorul apelantului figura pe avocaților din cadrul Baroului Decizia de pensionare a intervenit cu data de 1 martie 2007, angajamentul fiind făcut la data de 27 februarie 2007.
A arătat că a fost îndreptată eroarea materială, notarul consemnând că s-a omis a se trece în finalul actului că vânzătoarea nu știa carte, completarea actului prin încheierea de îndreptare a erorii materiale reprezentând înlăturarea unei omisiuni conform art. 55 din Legea 36/1995. S-a demonstrat la instanța de fond că vânzătoarea nu cunoștea carte.
A precizat că recurentul a fost înștiințat să se prezinte la Biroul Notarial, în mod corect fiind citat în strada -, unde locuia în acea perioadă, dar nu avea mutație.
Cu privire la -, a susținut că nu poate fi parte în acel contract.
S-a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.8485 din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosar nr.16876/C/2005, Judecătoria Craiovaa respins excepțiile privind prescripțșia dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat invocată de pârâtul și a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și.
S-a constatat nulitatea absolută a încheierii de îndreptare a erorii materiale nr.455/25.02.2002, parte integrantă a contractului de întreținere autentificat sub nr.622/19.02.1996, de BNP, precum și nulitatea absolută a acestui contract.
Au fost obligați pârâții la 22,6 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul cererii îl reprezintă constatarea nulității absolute, astfel încât, sub acest aspect acțiunea este imprescriptibilă potrivit art.2 din Decr.167/1958.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta este de asemenea neîntemeiată, întrucât față de decizia civilă nr.2102 din 12 iunie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, nu există tripla identitate cerută de art.1201 civ. sub aspectul obiectului și cauzei, în litigiul anterior nesolicitându-se constatarea nulității absolute a încheierii de îndreptare eroare materială, cu consecința constatării nulității absolute și a contractului de întreținere.
Pe fond, prin contractul de întreținere autentificat sub nr.622 din 19 febvr.1996 de BNP, a, văduvă, a transmis în proprietate nepotului său de fiică și soției acestuia, pârâți în cauză, mai multe suprafețe de teren și construcții, în schimbul asigurării de către aceștia a întreținerii până la deces.
În încheierea de autentificare nr.622 /19 febr.1996, notarul public a menționat că părțile contractante s-au prezentat în fața sa, au citit actul și au consimțit la autentificarea acestuia, semnând toate exemplarele lui.
Contractul de întreținere nu cuprinde însă semnătura înstrăinătoarei.
aad ecedat la 29 iulie 1999.
La data de 11 febr.2002 pârâtul a formulat o cerere către BNP, prin care a solicitat emiterea unei încheieri de îndreptare a unei erori materiale, motivând că dintr-o omisiune regretabilă, s-a menționat că toate părțile au citit și au semnat toate exemplarele contractului. Consemnarea nu putea corespunde realității, deoarece întreținuta nu știa carte, și, pe cale de consecință, nu putea citi sau semna actul, aspect confirmat de lipsa semnăturii sale. Pârâtul a apreciat că mențiunea corectă era cea din art.65 alin.2 lit.b și art.62 din lg.36/1995, în sensul că trebuia menționat motivul nesemnării actului.
a emis încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.455 din 25 febr.2002, constatând ca întemeiată cererea pârâtului și apreciind că este evidentă eroarea materială, care constă în neconsemnarea în încheiere a faptului că înstrăinătoarea a nu știa carte, pentru a rezulta motivul nesemnării actului.
În consecință, notarul public a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că încheierea de autentificare va avea următorul cuprins corect: " dar a nu știe carte și nu a semnat".
Însă, condiția legală pentru a se putea proceda la îndreptarea erorilor materiale sau omisiunilor vădite, potrivit art.453 din Lg.36/1995, o reprezintă existența unor date în dosar, care să facă posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor.
În speță, se constată că notarul public nu a avut la dispoziție nici o dovadă care să-l îndreptățească pe acesta să aprecieze că a nu știa carte, astfel că a avut în vedere numai susținerea pârâtului, care nu a fost coroborată cu alte date.
S-a reținut în consecință că nu sunt îndeplinite cerințele art.53 din Lg.36/1995, încheierea de îndreptare a erorii materiale fiind lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecință, observându-se lipsa semnăturii întreținutei din cuprinsul contractului, fapt care echivalează cu lipsa totală a consimțământului acesteia la încheierea actului, condiție esențială de fond impusă de art.948 civ. s-a constatat și nulitatea absolută a contractului de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, invocând în principal puterea lucrului judecat, în raport cu hotărârea care a fost pronunțată în dosarul nr.16216/2001.
Prin decizia civilă nr.541 din 08 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii, obligând intimatul reclamant la 10,15 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență următoarele:
În speță, nu este întrunită condiția triplei identități prevăzută de art.1201 civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat, însă, puterea de lucru judecat este reglementată de art.166 pr.civ. nu numai ca o excepție de fond peremptorie, ci și ca o prezumție legală absolută.
Atât prezumția cât și excepția lucrului judecat constituie instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
În speță, există o statuare jurisdicțională ce are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art.1200 pct.4 civ. decurgând din existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care mai fost analizată această chestiune.
Astfel, în considerentele deciziei civile nr.2347/24 oct.2002 a Tribunalului Doljs -a statuat faptul că, din cuprinsul actului rezultă că a s-a prezentat în fața notarului, fiind identificată cu actele de stare civilă, că actul a fost verificat de părți și citit acestora, prezența în fața notarului fiind o mențiune de pe act care nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals, procedură neurmată de părți.
Se mai reține că actul nu a fost semnat deoarece vânzătoarea nu știa carte, iar ulterior, prin încheierea de îndreptare eroare materială, notarul a consemnat faptul că s-a omis a se scrie în finalul actului că înstrăinătoarea nu poate semna, neștiind carte.
Chiar dacă în cadrul dosarului respectiv nu a fost contestată în mod expres această încheiere pe calea unei acțiuni, ea a făcut obiectul analizei instanței, întrucât validitatea actelor juridice poate fi cercetată de instanță și din oficiu, pentru a se constata dacă actul respectiv produce efecte juridice.
Or, respectiva instanță a stabilit că această completare a actului prin încheierea de îndreptare eroare materială reprezintă înlăturarea unei omisiuni vădite în sensul art.53 din Lg.36/1995.
Această hotărâre judecătorească, respectiv decizia civilă nr.2347/24 oct.2002 a Tribunalului Dolj, fiind intrată în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumția absolută că reflectă adevărul, neputând fi contrazisă prin-o hotărâre ulterioară.
S-a constatat în consecință că, în raport de această hotărâre judecătorească, sentința atacată este nelegală și netemeinică, soluția corectă fiind de respingere a acțiunii.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
În esență, s-a invocat nulitatea actelor de procedură îndeplinite de apelant prin apărătorul său și inclusiv a deciziei, întrucât acesta nu avea calitatea de reprezentant avocațial al părții - nemaiavând calitatea de avocat, fiind radiat din evidențele Baroului D, începând cu data de 01 martie 2007- precum și greșita aplicare a dispoz.art.1201 civ. privind autoritatea de lucru judecat, în speță neexistând autoritate de lucru judecat, cât timp litigiul soluționat prin decizia 2347/2002 a Tribunalului Dolja avut altă cauză și alt obiect, iar motivarea instanței, în sensul unei prezumții legale absolute de adevăr, este greșită.
S-a arătat astfel că în dosarul anterior, valabilitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale nu a fost pusă în discuție, nu s-au analizat aspectele de conformitate a acesteia cu prevederile Lg.36/1995 invocate în prezenta cauză, și nu s-a stabilit că vânzătoarea nu știa carte și nu poate semna, instanța neavând la dispoziție actele din dosarul notarial.
Ca atare, în mod nelegal Tribunalul nu a examinat motivele de nulitate ce vizează încheierea de îndreptare eroare materială și în consecință și contractul de întreținere, respectiv nerespectarea prev.art.53, 6, 49, 60, 62 și 65 din Lg.36/1995.
Recurentul a arătat de asemenea motivele care atrag nulitatea încheierii de îndreptare și consecutiv nulitatea contractului de întreținere, respectiv: notarul nu a consemnat că întreținuta nu știe carte și nu poate să semneze, menționând clar că a citit și a semnat, în condițiile în care semnătura lipsește și, în consecință, și consimțământul; în cauză nu este aplicabil art.53 din Lg.36/1995 deoarece nu este situația de eroare materială sau omisiune vădită, fiind vorba de o modificare a actului; nu există în lucrările notariale date sau elemente care să facă posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor, așa cum cere art.53 din Lg.36/1995, nu exista acordul moștenitorilor; recurentul nu a fost legal citat la notar; încheierea nu cuprinde mențiunea că partea nu poate semna, cum impune art.65 din Lg.36/1995. S-a apreciat că susținerile pârâtului în sensul că întreținuta nu a fost înscrisă la școală în anumiți ani și deci nu știe carte, sunt irelevante, iar în raport de motivele arătate, soluția legală este de constatarea nulității încheierii de îndreptare eroare materială, și pe cale de consecință, și a actului de întreținere care nu are nici un elemente legal de manifestare a consimțământului.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, motivând în esență că în cadrul dosarului nr.15216/2001 instanța a examinat și s-a pronunțat cu privire la încheierea de îndreptare eroare materială ce face obiectul prezentei cauze, și existând o statuarea jurisdicțională, ce are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art.1200 pct.4 civ. soluția de respingere a acțiunii cu această motivare, este legală; în ceea ce privește prima critică adusă deciziei, s-a arătat că la data încheierii contractului de asistență juridică, apărătorul apelantului figura pe avocaților din cadrul Baroului D, decizia de pensionare intervenind ulterior încheierii angajamentului. S-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La prezentul termen de judecată, deci peste termenul prevăzut de art.303 pr.civ. pentru motivarea recursului, recurentul, prin apărător, a invocat și un alt motiv de recurs - apreciind că este motiv de nelegalitate de ordine publică - respectiv neintroducerea în cauză la instanța de fond a tuturor moștenitorilor înstrăinătoarei
Recursul se va respinge pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentul reclamant, precum și în raport de dispozițiile art.306 alin.2 pr.civ. se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute expres și limitativ de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește prima critică adusă deciziei Tribunalului, se constată în primul rând că este vorba de o excepție de procedură ce poate atrage sancțiunea nulității relative și, ca atare, în condițiile în care nu a fost invocată la instanța a cărei hotărâre se atacă, nu poate fi invocată nici în calea de atac, în speță, a recursului.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art.105 alin.2 pr.civ. nulitatea poate fi invocată numai dacă prin îndeplinirea actului respectiv cu neobservarea formelor legale, s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, în speță a hotărârii.
Or, în cauză, prin punerea de concluzii de către avocatul apelantului pârât, intimatul reclamant nu a suferit nici o vătămare, acesta fiind asistat la rândul său de către avocat, care a răspuns la toate cererile și excepțiile, punând concluzii și pe fond.
Mai mult, partea poate să pună concluzii personal, în cazul în care nu este asistată de avocat, iar punerea de concluzii, personal sau prin apărător, nu este de natură să influențeze în vreun fel hotărârea instanței și, prin urmare, să producă vreo vătămare părții adverse.
De asemenea, și pe fond critica este neîntemeiată, întrucât contractul de asistență juridică este un mandat judiciar încheiat intuitu personae, având la bază încrederea reciprocă între părți și care se stinge numai în cazurile prevăzute de lege; altfel, avocatul are obligația de a executa personal mandatul, în speță de a acorda asistență juridică în faza de judecată a apelului, substituirea sa de către un alt avocat, în cazul în care se pensionează, fiind numai permisă și nu impusă. Codul d e procedură civilă, prin art.67 și următoarele, care reglementează reprezentarea părților în judecată și respectiv asistarea de către avocat, nu cuprinde nici o dispoziție contrară în acest sens, iar în context, calitatea de avocat interesează ca și pregătire juridică și nu neapărat ca și exercitare a acestei profesii.
Față de considerentele expuse, critica ce vizează nulitatea hotărârii pe motiv că avocatul apelantului pârât a pus concluzii orale pe fond, deși pe parcursul procesului s-a pensionat, însă încheierea angajamentului intervenise anterior pensionării, nu va fi primită.
În ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat, critica este neîntemeiată.
Astfel, instanța nu și-a motivat hotărârea pe autoritatea de lucru judecat prev.de art.1201 civ. precizând chiar că în speță nu este îndeplinită cerința triplei identități (de părți, obiect și cauză), ci pe dispoz.art.1200 pct.4 și art.1202 civ. care prezumă că o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, corespunde adevărului.
Această prezumție legală "dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută", putând fi răsturnată numai prin mărturisire. Dacă însă mărturisirea este inadmisibilă, prezumția de adevăr ce rezultă din hotărârea judecătorească irevocabilă, nu mai poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă.
Este vorba deci de o prezumție legală absolută irefragabilă, astfel încât partea împotriva căreia se invocă, nu o poate răsturna prin nici un mijloc de probă.
În speță, prin decizia civilă nr.2347 din 24 oct.2002 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2102 din 12 iunie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, s-a reținut că, după depunerea la dosar (având ca obiect ieșire din indiviziune), a contractului de întreținere autentificat sub nr.622/1996, reclamantul a invocat excepția nulității absolute a contractului.
Sub acest aspect, prin decizia menționată, instanța a examinat și s-a pronunțat după cum urmează:
"Din cuprinsul actului rezultă că a s-a prezentat în fața notarului, fiind identificată cu actele de stare civilă, că actul a fost verificat de părți și citit acestora, prezența în fața notarului fiind o mențiune pe act ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals, procedură neurmată de părți.
Actul nu a fost semnat deoarece vânzătoarea nu știa carte.
Ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, notarul a consemnat faptul că s-a omis a se scrie în finalul actului că înstrăinătoarea nu poate semna, neștiind carte.
Această completare a actului reprezintă o eroare materială în sensul art.53 din Lg.36/1995, fiind o omisiune vădită.
Consimțământul înstrăinătoarei a fost exprimat, iar dovada este făcută prin prezența părții în fața notarului și încheierea actului într-o anumită formă, după ce a fost adus la cunoștința părților.
Faptul că autoarea a consimțit la vânzare este dovedit și dintr-o prezumție simplă, aceea a împrejurării că întreținătorii erau nepoții vânzătoarei și au locuit efectiv cu aceasta anumite perioade de timp, ocupându-se de întreținere.
Între data încheierii actului și decesul înstrăinătoarei au trecut 3 ani, timp în care niciuna dintre părți nu a făcut acte din care să rezulte că este nemulțumită de executarea obligațiilor contractuale.
Modul în care părțile s-aui manifestat a fost evident, fiind cunoscut de familie și cunoștințe, conținutul actului.
Ca urmare, se constată că autoarea a consimțit liber la încheierea contractului de întreținere, fiind prezentă la notar, unde i s-au adus la cunoștință conținutul actului, notarul omițând însă să consemneze că aceasta știa carte, omisiune completată prin încheierea de îndreptare eroare materială".
Cu această motivare, instanța a respins excepția, constatând că aaî nstrăinat numiților și imobilele cuprinse în contractul de întreținere nr.622/1996, menținând astfel valabilitatea contractului.
Rezultă așadar că prin decizia menționată, instanța a examinat și s-a pronunțat tocmai asupra motivelor de nulitate invocate și în prezenta cauză, respectiv lipsa consimțământului înstrăinătoarei, ca urmare a nesemnării contractului, precum și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, ca urmare a încălcării dispoz.ar.53 din Lg.36/1995.
Prin urmare, există putere de lucru judecat față de decizia civilă nr.2347 din 14 oct.2002 a Tribunalului Dolj, astfel încât, în mod legal Tribunalul a soluționat cauza pe excepție.
S-a reținut astfel în mod corect că existența unei hotărâri judecătorești irevocabile poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie identitate de părți, obiect și cauză, cum se impune atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, care este numai o parte a puterii de lucru judecat.
Ca atare, pârâtul se poate prevala în prezenta cauză de dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească anterioară, astfel încât soluția de respingere a acțiunii, pronunțată de instanța de apel, este legală.
Apelul fiind soluționat pe excepția puterii lucrului judecat, înseamnă că toate celelalte susțineri ale recurentului, ce vizează aspecte de fond ale cauzei, se privesc ca irelevante, dată fiind legalitatea soluției pronunțată pe excepție.
Cu referire la motivul de recurs invocat peste termenul legal - ca motiv de ordine publică - respectiv necitarea în cauză a tuturor moștenitorilor înstrăinătoarei a, se constată că acesta vizează încălcarea unor norme de interes personal, și nu a unor norme imperative, de interes general, care pot constitui motive de nelegalitate de ordine publică. Cum numai motivele de ordine publică pot fi formulate peste termenul legal, astfel după cum prevede art.306 pr.civ. iar motivul invocat de recurent nu se încadrează în această categorie, sub acest aspect, nu va fi primit.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul, iar în baza art.274 pr.civ. recurentul va fi obligat la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 541 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
Obligă recurentul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
11.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Maria Cumpănașu, Sorin Drăguț
