Anulare act. Decizia 288/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(97/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.288
Ședința publică de la 12.02.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1353 din 30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocatul G, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.02.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, același avocat reprezentând în proces și interesele intimatei reclamante, lipsind recurenții pârâți și -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 11.02.2009, a unei cereri formulată de avocatul, în calitate de apărător ales al recurenților pârâți și -, prin care solicită acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare, deoarece prezența sa este necesară într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Prahova. Prin aceeași cerere, se solicită ca judecarea recursului să se facă în lipsa recurenților, în conformitate cu dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Alăturat cererii a fost depusă și împuternicirea avocațială nr. -/09.02.2009.
Se mai referă faptul că recurenții pârâți și -, nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, deși au fost citați cu această mențiune.
Avocatul intimaților reclamanți și, având cuvântul asupra cererii formulate, arată că se opune la amânarea cauzei, având în vedere că motivele de recurs au fost dezvoltate amplu, chiar pe 8 pagini, iar pe de altă parte, apărătorul ales al recurenților solicită judecarea pricinii și în lipsă, mențiune făcută expres prin cererea depusă la dosar la data de 11.02.2009.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de apărătorul ales al recurenților pârâți și -, de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, apreciind că nu sunt motive temeinice invocate în sensul dispozițiilor art. 156 din Codul d e procedură civilă. Totodată, a avut în vedere și cererea subsidiară, de soluționare a recursului potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, precum și faptul că recurenții pârâți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, condiție prealabilă necesară pentru luarea în examinare a oricărei cereri.
În consecință, față de împrejurarea că recurenții pârâți și -, nu au satisfăcut timbrajul aferent recursului promovat, deși au fost citați cu această mențiune, Curtea, pune în discuție, excepția de netimbrare a recursului.
Avocatul intimaților reclamanți și, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției și, pe cale de consecință, anularea recursului ca netimbrat.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. -/10.02.2009, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.4696/20.08.1998, la BNP și, privind imobilul situat în-, sectorul 2.
Prin sentința civilă nr.3844/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins ca neîntemeiată acțiunea.
În motivarea sentinței, s-a arătat, în esență, că în cauză convenția intitulată "precontract de vânzare-cumpărare" autentificată sub nr.4696/1998 nu este afectată de motivul de nulitate absolută invocat de către reclamanți, respectiv nevalabilitatea obiectului, întrucât, câtă vreme promitenții vânzători își asumă obligația încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la cota de din imobilul situat în B,-, sectorul 2, obiectul convenției există și este determinat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a fost lipsită de rol activ, iar la termenul la care s-a judecat litigiul, apelanții au fost lipsiți de apărare, iar instanța a refuzat să acorde un termen în acest sens.
Prin decizia civilă nr.1353/30.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.3844/22.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, a admis excepția necompetenței materiale a instanței de fond, a anulat sentința civilă apelată, a constatat că tribunalul este competent să soluționeze cauza în primă instanță și a trimis dosarul la registratura generală în vederea repartizării aleatorii a cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că la termenul de judecata din data de 30.10.2008, la solicitarea tribunalului, reclamanții au evaluat obiectul cauzei, la data introducerii acțiunii, la suma de 34 miliarde lei, iar intimații-pârâți nu au contestat această valoare.
În raport de valoarea obiectului cauzei indicată de către părți, tribunalul a pus în discuție excepția de necompetență materială a instanței de fond.
Analizând excepția invocată, tribunalul a admis-o având în vedere prevederile art.1 și art. 2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.219/06.07.2005.
Din analiza cererii de chemare în judecată, tribunalul a reținut că reclamanții solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.4696/20.08.1998, la BNP și, privind imobilul situat în-, sectorul 2.
Având în vedere dispozițiile art.158 Cod procedură civilă și art.159 pct.2 Cod procedură civilă, conform cărora necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, precum și dispozițiile art.297 alin.2 Cod procedură civilă, conform cărora dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost (necompetentă, se anulează hotărârea atacată, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, a anulat sentința civilă apelată, a constatat că tribunalul este competent să soluționeze cauza în primă instanță (valoarea obiectului acțiunii este peste 5 miliarde lei vechi), și a trimis dosarul la registratura generală în vederea repartizării aleatorii a cauzei.
Împotriva deciziei civile nr.1353 A/30.10.2008 au declarat recurs recurenții - pârâți și.
În motivarea recursului recurenții arată că, la pronunțarea deciziei din apel, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă).
În ceea ce privește natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, s-a apreciat că în cauza este vorba despre o obligație de a face (drept de creanță), a cărei valoare este dată de raportul obligațional (contractul promisiune de vânzare - cumpărare) și nu de o obligație de a da (drept real), care implica transmiterea proprietății și a cărui valoare ar fi dată de valoarea bunului (imobilului) ce urmează a fi transmis.
Evaluarea făcută de apelanți, prin apărător, oral, în fața instanței de apel, a fost pentru imobilul din-, sector 2 B și nu pentru obiectul cauzei, respectiv valoarea promisiunii, iar valoarea estimată de apelanți depășește valoarea reală, întrucât nici în cele mai optimiste estimări nu se putea ajunge de la suma de 25.000 USD (la momentul semnării promisiunii, în 1998) la 34.000.000.000 RON (aproximativ 12.060.000.000 USD în prezent).
Se mai susține că la momentul anului 2007, în cererea introductivă de instanță, reclamanții au precizat valoarea în USD (dolari SUA), deși precontractul de vânzare - cumpărare era încheiat în moneda națională, lei (RON). Or, ce altă interpretare poate fi dată acestei referiri la valoarea contractului decât aceea că, prin indicarea valorii în USD s-a urmărit practic indicarea valorii obiectului contractului.
Or, în cauza dedusă judecății, singura dovadă certă privind valoarea obiectului cererii reclamanților este dată de suma precizată expres de reclamanți în chiar cererea lor de chemare în judecată - 25.000 USD, întrucât aceștia, dacă ar fi dorit doar să indice "sumele derizorii" din precontract, ar fi indicat valoarea în lei, regăsită în contract - 337.000.000 ROL (carte, nu pare așa derizorie la nivelul anului 1998).
Se mai susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art.304 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă).
Recurenții arată că se află în prezența unui raționament juridic aberant care, lasă strict la aprecierea reclamanților soarta unui proces, aceștia având la dispoziție posibilitatea desființării unei hotărâri defavorabile și le creează astfel posibilitatea de a beneficia de o rejudecare nejustificată a fondului cererii.
Susțin recurenții că valoarea obiectului cererii nu poate fi lăsată la aprecierea discreționară a reclamantului, ci trebuie susținută cu probe, în caz contrar existând riscul încărcării inutile și nejustificate a rolului instanțelor de judecată, aspect ce s-a dorit a fi evitat prin chiar introducerea art.2821Cod procedură civilă, cu cereri evaluabile în bani potrivit deciziei nr.32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dar neevaluabile în bani potrivit Legii nr.146/1997, pricini al căror obiect poate fi supraevaluat de către reclamanți chiar și în calea de atac, fără vreo posibilitate de cenzură din partea instanței, întrucât Legea nr.146/1997 le califica drept "neevaluabile în bani".
Pe fondul cauzei s-a susținut că acțiunea introductivă de instanță a reclamanților este neîntemeiată, dat fiind că deși aceștia solicită să se constate nulitatea absolută a unui act juridic, nu invocă practic nici o cauză de nulitate a acestui act.
La momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare, în formă autentică, obiectul actului juridic exista, se afla în circuitul civil, era determinat/determinabil, era posibil și era licit și moral, deci erau întrunite toate condițiile legale pentru ca obiectul actului juridic încheiat să fie valabil.
Astfel, întrucât tranzacția dintre părți nu s-a finalizat potrivit acestui antecontract, iar cererea recurenților privind pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare a fost soluționată negativ, în considerarea clauzei penale existente în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare, recurenții au formulat cerere de executare silită a promitenților - vânzători în privința obligației asumate de aceștia prin precontractul autentificat notarial, respectiv suma de 586.000.000 lei reactualizată, ce reprezenta dublul avansului primit de către reclamanți.
În drept, recurenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 și 9 Cod procedură civilă, art.723 alin.1 Cod procedură civilă, art.1201 Cod civil, art.166 Cod procedură civilă, Legea nr.146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
La termenul de judecată din data de 12.02.2009, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate,excepție care se impune a fi analizata cu prioritate întrucât vizează legala sesizare a instanței cu soluționarea cererii de recurs, în raport de prevederile înscrise în art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, curtea retine următoarele:
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs s-a stabilit în sarcina recurenților obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,15 lei, taxa de timbru stabilita în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din legea nr. 146/1997 raportat la art. 2 din același act normativ.
Deși legal citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 12.02.2009, încă din data de 22.01.2009, astfel cum rezulta din procesele verbale de îndeplinire a procedurii de citare pentru aceste parți, aflate la filele 12 și 13 din dosar, recurenții nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
De asemenea se retine că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenții nu a formulat cerere de reexaminare, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, "cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță (. )".
Art. 20 din aceeași lege stabilește că, în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța îi va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit urmând a fi sancționată cu anularea cererii.
Întrucât recurenții nu s-au conformat dispozițiilor stabilite în sarcina lor, față de această situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, și nu au formulat cerere de asistența juridică în condițiile stabilite de OUG 51/2008, deși au avut în mod obiectiv aceasta posibilitate, fiind încunoștințați despre obligația de achitare a taxei de timbru încă din data de 22.01.2009, în temeiul art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, curtea va admite excepția netimbrării recursului, și în consecința va anula recursul formulat, ca netimbrat.
În temeiul art. 274 Cod Proc.Civ. și reținând culpa procesuală a recurenților, aceștia vor fi obligați către intimați la plata cheltuielilor de judecată cauzate în recurs, în suma de 1500 lei RON, reprezentând onorariul de avocat achitat de intimata, potrivit chitanței depuse la fila 18 în dosar recurs.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenții - pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1353 A/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
Obligă recurenții, către intimați, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei RON.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
./
2 ex./26.02.2009
TB-4 -;
Jud.2 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristina Nica
