Anulare act. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC T SA cu sediul în Târgoviște,--11, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1066 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Târgoviște, str. -,. 56,.B,.52, județul D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, la a doua strigare, recurenta-pârâtă SC T SA, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației nr. 0130/362/17.01.2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște, însoțită de acte, respectiv: proces verbal din 12.07.2004; capitolul 6 privind unele măsuri de protecție a salariaților și acordarea de facilități acestora; extras din 2000-2004; adresa nr. 224/13.07.2007 emisă de Sindicatul Liber Independent - Târgoviște către D; constatări privind modul de respectare a prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă - anexa 1; Legea nr. 467 din 12.12.2006.
De asemenea, se învederează instanței că s-a depus cerere formulată de recurenta-pârâtă SC T SA, prin care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, întrucât delegatul societății ajunge cu întârziere la instanță datorită condițiilor meteorologice și de trafic nefavorabile.
Curtea, față de cererea formulată de recurenta-pârâtă SC T SA, a lăsat cauza la a doua strigare, când a răspuns reprezentantul legal al recurentei, respectiv consilier juridic.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă SC T SA, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă SC T SA, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Astfel, arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a ținut cont de niciunul din argumentele invocate, în sensul că art. 102 nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din la nivelul ramurii metalurgice - art.70, sensul și spiritul celor negociate fiind la fel ca și la ramură, respectiv această procedură să vizeze numai concedierile colective.
De asemenea, precizează că prima instanță a omis să menționeze împrejurarea că nerespectarea art. 102 din CCM 2004-2008 nu poate duce la nulitatea deciziei de concediere individuală, deoarece sancțiunea nerespectării prevederilor art. 102(1) din este prevăzută expres la art. 102 (3 lit.a) din același, și anume: în cazul în care, înainte de expirarea perioadei prevăzută la alineatul 1 conducerea societății a luat măsura desfacerii contractului de muncă, atunci urmează să se plătească celui în cauză, următoarele drepturi bănești, respectiv salariul de bază avut pe durata cuprinsă între momentul desfacerii contractului individual de muncă și expirarea celor 60 de zile care preced curgerea termenului de preaviz.
Așadar, nerespectarea obligației de a informa sindicatul în privința concedierilor individuale cu 60 zile înainte, nu poate duce decât la obligarea recurentei de a plăti fiecărui salariat salariul de bază pentru 60 zile, situație care nu reprezintă o cauză de nulitate a deciziei de concediere.
Totodată, într-un alt motiv de recurs se menționează că intimatul ar fi trebuit să fie introdus în cauză, întrucât acesta ar fi avut posibilitatea legală să renunțe sau să nu dorească continuarea judecății, iar cu ocazia încercării de a-i lua un interogatoriu, acesta nici nu se afla la domiciliu. Astfel, concedierea individuală a inclus și acordarea unei compensații bănești considerabile și în situația rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, salariatul va fi obligat să restituie banii, ceea ce nu se cunoaște dacă acesta ar avea posibilitatea să-i restituie.
Într-o altă critică se vizează că la data concedierii unitatea nu deținea locuri de muncă vacante compatibile cu starea de sănătate a salariatului și calificarea profesională, motiv pentru care posibilitatea de a fi redistribuit în muncă a fost analizată de societate, negăsindu-se soluții în acest sens.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă se arată că acestea reprezintă o compensație a faptului că intimatul nu poate servi masa la domiciliu, fiind prezent la locul de muncă, însă în condițiile în care în toată această perioadă salariatul s-a aflat la domiciliul său și a servit masa acasă, consideră că reparația bănească a prejudiciului suferit prin concediere nu trebuie să includă și aceste drepturi, având în vedere faptul că prin lege se specifică împrejurarea că tichetele de masă se acordă strict numai pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței pronunțată de instanța de fond.
După strigarea cauzei și acordarea cuvântului în fond a recurentei-pârâte SC T SA, se prezintă în instanță președintele Sindicatului Liber Independent Târgoviște, dl., care solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.4588/14.08.2007, Sindicatul Liber Independent Târgoviște, în numele reclamantului, a chemat în judecată pe pârâta " T" SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr.1866/13.07.2007, emisă de pârâtă, prin care reclamantului i se desface contractul individual de muncă în urma desființării postului de din cadrul Secției de.
În motivarea cererii, s-a arătat că la emiterea dispoziției contestate societatea pârâtă a încălcat prevederile art.102 alin.1 din prin care aceasta era obligată să anunțe în scris despre situația apărută, numărul total al posturilor reduse și structura acestora cu 60 de zile calendaristice înainte de preaviz.
Totodată, aceasta nu a respectat dispozițiile art.2 alin.2 din privind obligația colaborării cu sindicatul în vederea redistribuirii salariaților în cadrul unității, utilizării temporare a forței de muncă devenită disponibilă în alte activități, recalificării în alte meserii deficitare, diversificării producției și programului flexibil de salarizare.
La emiterea dispoziției, în opinia reclamantului, s-au încălcat și dispozițiile art.74 din Codul muncii privind conținutul deciziei de concediere, nefiind prezentate locurile de muncă disponibile, deși s-au făcut angajări, precum și dispozițiile art.64 în sensul consultării Agenției teritoriale de muncă și ale art.73 pct.3 din Codul muncii cu privire la suspendarea curgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
În consecință, s-a solicitat anularea dispoziției contestate, reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior, cu acordarea drepturilor salariale aferente de la încetarea contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și acordarea tichetelor de muncă corespunzătoare, în valoare nominală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.283 alin.1 și art.76 din Codul muncii, depunându-se în copie decizia contestată și extras de pe Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât capitolul VI din reglementează procedura concedierii colective și nu cea a concedierii individuale, cum este speța de față, astfel că nu sunt aplicabile disp. art.102 alin.1 și art.102 alin.3 lit.a.
S-a mai arătat că din procesul-verbal al Ședinței a 15-a de negociere reiese că s-a stabilit de comun acord că procedurile referitoare la concediere să fie cele consacrate de Codul muncii, cu atât mai mult cu cât în există o procedură identică, însă valabilă numai în situația concedierilor colective.
Referitor la dispozițiile art.74 din Codul munciis -a considerat că toate criticile sunt neîntemeiate, deoarece alineatul "d" face trimitere expresă la art.64 din Codul muncii, ce stabilește fără echivoc că obligativitatea ofertei de redistribuire subzistă numai în cazul concedierilor pentru inaptitudine fizică sau psihică, precum și în cazul concedierilor pentru necorespundere profesională ori salariatul nu se regăsește în niciuna dintre situațiile menționate, cu atât mai mult cu cât unitatea nu deținea la data concedierii locuri de muncă compatibile cu starea de sănătate a salariatului și calificarea sa profesională.
S-au anexat de către reclamant: note scrise, proces-verbal încheiat cu ocazia rundei a doua de negocieri, dispoziția nr.1684 din 03.07.2007 a societății pârâte și extras.
Intimata pârâtă a depus în copie: dispoziția contestată, procesul-verbal încheiat cu ocazia rundei a 15-a de negocieri, organigrama, extras, extras, procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 încheiat de ITM
S-a dispus aplicarea sancțiunii decăderii din proba cu interogatoriu ce fusese admisă pentru pârâtă.
Prin sentința civilă nr.1066 pronunțată la data de 07.11.2007 în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea reclamantului prin reprezentant Sindicatul Liber Independent Târgoviște în contradictoriu cu pârâta " T" SA, s-a constatat nulitatea dispoziției nr.1866/13.07.2007 emisă de pârâtă, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata de către pârâtă a drepturilor salariale și a tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă până la data reintegrării efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia contestată s-a dispus de către pârâtă încetarea contractului individual de muncă al salariatului în temeiul art.65 din Codul muncii și art.56 din, ca urmare a desființării postului ocupat de acesta, concedierea fiind individuală, împrejurare cu care ambele părți au fost de acord.
Prin contestație s-a susținut de către sindicat că s-au încălcat prevederile art.102 alin.1 și alin.2 din cu privire la concedierea salariaților, precum și dispozițiile art.74 din Codul muncii cu privire la conținutul deciziei de concediere.
A apreciat instanța de fond ca fiind întemeiată contestația întrucât dispozițiile art.102 alin.1 din prevăd că în situația în care unitatea este nevoită a efectua o reducere de personal ca urmare a restrângerii activității prin reorganizarea procesului de producție, ce ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să anunțe în scris sindicatul despre situația apărută și numărul total al salariaților ce ar urma să fie reduse precum și structura acestora.
Textul de lege nu distinge după cum concedierea ar fi individuală sau ar fi colectivă. În speță, s-a considerat de către angajator că textul vizează doar concedierea colectivă și din acest motiv nu a anunțat în scris sindicatul în acest sens. Tot din acest motiv angajatorul nu a îndeplinit nici obligațiile prevăzute în art.102 alin.2 din care impun angajatorului să întreprindă în colaborare cu sindicatul măsuri pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.
A mai apreciat tribunalul că susținerea angajatorului în sensul art.102 alin.1 și art.102 alin.2 lit.a sunt aplicabile strict în cazul concedierilor colective și nu a celor individuale, că referitor la această din urmă modalitate de concediere s-a convenit cu sindicatul la negocierea în anul 2004, că rămân aplicabile prevederile Codului muncii, nu sunt întemeiate.
Potrivit procesului-verbal încheiat la 02.08.2004, cu ocazia rundei a 15-a de negocieri, articolele care se referă la concedierea din motive care nu țin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii iar secțiunea IV din.
Art.70 din prevede măsuri de protecție a salariaților identice cu cele ale art.102 din.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că nu s-au precizat în dispoziția de concediere locurile de muncă disponibile și că nu a fost consultată Agenția teritorială de muncă D și că de asemenea nu s-au respectat reglementările privind suspendarea scurgerii preavizului pe perioada suspendării contractului individual de muncă, instanța de fond a reținut că în societate nu au existat locuri de muncă disponibile, iar consultarea ITM se impunea doar în cazul concedierilor colective și mai mult, din probele administrate nu a reieșit că a avut loc o suspendare a contractului colectiv de muncă pentru a se suspenda termenul de preaviz.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că pârâta nu a îndeplinit obligațiile prevăzute în referitoare la concedierea individuală iar potrivit art.76 din Codul muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută, cu aplicarea dispozițiilor art.78 din Codul muncii referitoare la obligarea angajatorului la reintegrarea salariatului în funcția avută anterior și acordarea drepturilor salariale de la încetarea contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, inclusiv a tichetelor de masă.
Tot în cadrul sentinței civile nr.1066 pronunțată la data de 07.11.2007 în dosarul nr- de Tribunalul Dâmbovița, domnul asistent judiciar și-a exprimat opinia separată în sensul respingerii cererii formulate de Târgoviște în numele salariatului pentru care solicită anularea dispoziției de concediere, reintegrarea salariatului în funcția avută anterior, acordarea drepturilor salariale aferente, de la încetarea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și acordarea tichetelor de masă corespunzătoare în valoare nominală.
În motivarea opiniei separate s-a reținut că Târgoviște a introdus acțiunea în baza art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, normă în care se arată că organizațiile sindicale în exercitarea atribuțiilor prevăzute de acest articol au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, însă conform aceleiași norme legiuitorul a stabilit că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Pentru respectarea acestor dispoziții imperative era obligatorie introducerea în cauză a salariatului în calitate de reclamant. Dovada că acest lucru nu s-a realizat, sunt citațiile emise pe adresa Târgoviște. Chiar dacă se prezumă că sindicatul putea să formuleze acțiune în numele salariatului, instanța nu putea trece peste dispozițiile art.28 (2) din Legea nr.54/2003 atâta timp cât salariatul nu a știut de proces.
Legea nr.54/2003 dă dreptul sindicatelor să formuleze acțiuni care urmăresc realizarea unui interes colectiv, a unei sume de interese individuale, însă prin definiție, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv, acționând astfel fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanțiale proprii, ci ale unor drepturi ale aderenților.
Referitor la art.102 din prin care unitatea era obligată să anunțe în scris despre situația apărută, numărul total de posturi reduse, structura acestora și obligația colaborării cu sindicatul în vederea diminuării efectelor sociale, pârâta nu era ținută de respectarea acestui articol în vederea concedierii întrucât art.102 din este în concordanță cu art.70 din care arată procedura legală de concediere colectivă iar unitatea pârâtă a efectuat în mod corect o concediere individuală ( raportându-se la numărul de angajați și cei disponibilizați) prevăzută de art.65 din Codul muncii, conform negocierii din runda a 15-a (punctul 14) din 02.08.2004 în care părțile au stabilit de comun acord că articolele care se referă la concediere care nu țin de persoana salariatului vor fi luate din Codul muncii - Secțiunea 1,2 și 3 iar Secțiunea 4 va fi ca la ramură.
Articolul 70 din la nivel de ramură a fost negociat de părți și ca urmarea respectării și implementării atât în Codul muncii cât și în contractele colective de muncă dintre membrii sociali ai Direcției Consiliului nr.98/59/CE din 20 iulie 1998 care reglementează armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la concedierile colective și nu individuale.
În aceste împrejurări pârâta a respectat condițiile de legalitate impuse de lege și anume că desființarea locurilor de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (art.65 (2) Codul muncii ).
Pârâta a dovedit această stare de lucruri prin suprimarea efectivă a locurilor de muncă din structura acesteia. Aceste locuri de muncă din sectorul întreținere a căror eficiență era foarte scăzută și neeconomicoasă au fost desființate de către pârâtă în urma unor analize serioase, ele nemaigăsindu-se în organigrama societății nr.0120/5061/01.08.2007.
Mai mult, datorită apariției acestei situații ITM D prin procesul-verbal de control nr.14075/27.07.2007 pune în vedere părților să negocieze art.102 din (tipul concedierii), cum de altfel s-a procedat și la negocierea 2004-2008 privind concedierile colective (art.70).
În ceea ce privește faptul că nu au fost prezentate locurile de muncă disponibile, pârâta a făcut mențiunea în decizia de concediere că unitatea nu deținea la data concedierii locuri de muncă vacante, compatibile cu starea de sănătate a salariatului și calificarea sa profesională.
Solicitarea tichetelor de masă nu a fost susținută de nicio prevedere legală sau contractuală în baza căreia pârâta trebuia obligată la acordarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC T SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul, în esență, că nerespectarea disp.art.102 alin.1 din respectiv nerespectarea obligației de a informa sindicatul în privința concedierilor individuale cu 60 de zile înainte nu poate conduce decât la obligarea societății la plata către fiecare salariat a salariului de bază pentru cele 60 de zile, așa cum prevăd disp.art.102 (3) din și nu reprezintă, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, o clauză de nulitate deciziei de concediere.
O altă critică adusă sentinței vizează neintroducerea în cauză a salariatului care nu a avut cunoștință de proces și care nu a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la acest proces.
A mai arătat recurentul că probatoriul administrat confirmă faptul că desființarea posturilor a fost efectivă și serioasă, că la desfacerea contractului individual de muncă societatea a respectat procedura prevăzută de lege, astfel că nu se poate reține incidența în cauză a disp.art.74 Codul muncii privind nulitatea absolută a deciziei de concediere. arătat recurenta că art.105 din nu este aplicabil concedierilor individuale, motivat de faptul că formularea acestui articol este luată din - art.70 -, negocierile referindu-se la aplicarea acestei proceduri numai la concedierile colective.
Un ultim motiv de recurs vizează greșita acordare a tichetelor de masă pentru perioada în care salariatul s-a aflat sub efectele deciziei de concediere. S- arătat că tichetele de masă se acordă strict pentru zilele în care salariatul se află prezent la locul de muncă în cadrul programului normal de lucru.
Pentru aceste considerentele, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației ca neîntemieată.
Curtea analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 102 alin.1 din Contractul colectiv de muncă al societății intimate, în situația în care unitatea este nevoită să efectueze o reducere de personal ca urmare a restrângerii activității ori reorganizării procesului de producție ce impun desfaceri de contract de muncă, angajatorul este obligat să anunțe în scris sindicatul despre situația apărută și numărul total al posturilor ce urmează a fi reduse, ca și structura acestora, impunându-se astfel o colaborare reală și efectivă cu sindicatul pentru diminuarea în plan social a efectelor concedierii.
Aceste dispoziții legale sunt obligatorii atât în cazul concedierilor colective cât și cele individuale, nefăcându-se o distincție între cele două tipuri de concedieri, dispoziții care au fost încălcate de către societatea intimată, situație în care soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică cu privire la nulitatea concedierii, nefiind respectate dispozițiile art. 76 și 78 din Codul muncii cu privire la procedura concedierii.
Curtea apreciază ca nefiind fondată critica privind neintroducerea în cauză a salariatului întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, acesta a fost citat în cauză încă de la primul termen de judecată la judecata în fond, fiind citat în continuare și în faza procesuală recursului.
Față de aceste considerente, critica apare ca fiind nefondată, salariatul fiind citat nu a formulat opunere în legătură cu acțiunea introdusă de sindicat, în condițiile în care sindicatul, conform dispozițiilor legale (Legea nr.146/1997) își poate reprezenta salariații în promovarea intereselor legitime în raporturile cu angajatorul.
Curtea constată, însă, că este fondat motivul de recurs cu privire la acordarea tichetelor de masă salariatului-intimat, hotărârea primei instanțe fiind greșită sub acest aspect.
Conform dispozițiilor legii speciale în materie - Legea nr.142/1998 - reactualizată, salariații pot beneficia de tichete de masă, numărul acestora fiind raportat la numărul de zile în c are este prezent la lucru în unitate.
Excepțiile de la acordarea tichetelor de masă sunt prevăzute de Normale metodologice și printre acestea se află și situația în care salariatul este lipsă din unitate.
Or, în speță, este de necontestat că după măsura concedierii salariatul nu a fost prezent la muncă și astfel nu-i pot fi acordate tichete de masă, o astfel de facilitate fiind destinată a suplini efortul fizic pe care îl depune salariatul la locul de muncă, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
Concluzionând, Curtea constată că sentința primei instanțe este nelegală în parte, în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, situație în care recursul de față este fondat și urmează a fi admis, în baza art.304 și 312 Cod pr.civilă.
Pe cale de consecință, sentința primei instanțe urmează să fie modificată în parte, sens în care se va înlătura obligarea recurentei la acordarea tichetelor de masă de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării sale efective, menținându-se restul dispozițiilor sentinței care sunt legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T SA cu sediul în Târgoviște,--11, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1066 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în Târgoviște, str. -,. 56,.B,.52, județul D, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Independent Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,--11, județul D și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că înlătură obligarea recurentei-intimate la acordarea tichetelor de masă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2008-02-01
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Marilena Panait Ioana Cristina
