Anulare act. Decizia 292/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 292
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuientele și în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T, - - V, și SA T împotriva deciziei civile nr.4009 din 13.12.2000 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.7633/C/2000.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 martie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare, și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi,
R E A,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță la 19.11.2007, revizuientele și în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T, - - V, și SA T, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4009/13.12.2000 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 7633/C/2000 în sensul schimbării ei în parte, iar pe cale de consecință, admiterea capătului de acțiune având ca obiect constatarea nulități absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Statul Român, pe de o parte, iar pe de altă parte foștii chiriași, V, V, și, și, și; radierea dreptului de proprietate al intimaților asupra apartamentelor nr.1, 3 și 4 din imobilul situat în T,-, înscris în CF 14748 T, cu nr. top 11841 și cu privire la apartamentele nr.1,2,3,7 și 17 din imobilul situat în T- înscris în CF 2422 T, cu nr. top 4906, precum și a terenurilor aferente; radierea dreptului de proprietate al Statului Român în privința acestor apartamente și a terenului aferent acestora și intabularea lor pe numele revizuientelor, respectiv pe numele revizuientei pentru imobilul din T- și pe numele revizuientei pentru imobilul din T-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arată că prin acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 6132/1998 al Judecătoriei Timișoara, în calitate de reclamante, au solicitat să se constate că sunt moștenitoarele legale după defuncții și; să se constate că imobilele situate în T,- înscris în CF 14748 T cu nr. top 11841 și respectiv- înscris în CF 2422 T, cu nr. top 4906 au aparținut autorilor lor, de la care au fost naționalizate fără titlu valabil, solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului statului; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de SC T SA și RA URBIS T cu pârâții, după cum urmează contractul nr. 231/R/21.11.1996 încheiat cu pârâții V și V; a contractului nr. 10866/12.12.1996 încheiat cu pârâții și; a contractului nr. 11488/14.01.1997 încheiat cu pârâții și; a contractului nr. 11455/13.01.1997 încheiat cu pârâții și; a contractului nr. 11737/22.01.1997 încheiat cu pârâta; a contractului nr. 11487/14.01.1997 încheiat cu pârâtul; a contractului nr. 11720/22.01.1997 încheiat cu pârâta și a contractului nr. 251/R/27.11.1996 încheiat cu pârâții și; totodată, au solicitat radierea dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice precum și al Statului Român și întabularea dreptului lor de proprietate în privința acestor imobile
Arată că prin sentința civilă nr. 10479/2.09.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 6132/1998 s-a admis acțiunea așa cum a fost formulată, iar prin decizia civilă nr. 585/A/3.03.2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 381/C/2000 au fost respinse apelurile pârâților, păstrându-se sentința primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 4009/13.12.2000 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 7633/C/2000 au fost însă admise recursurile declarate de pârâți și au fost modificate în parte hotărârile instanțelor inferioare, în sensul că s-a respins petitul acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, cu motivarea că foștii chiriași au fost cumpărători de bună- credință.
Revizuientele arată că prin decizia pronunțată la 31.05.2007 în dosar nr. 75297/01 Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, a constatat că prin decizia nr. 4009/13.12.2000 a Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr. 7633/C/2000 s-a realizat o încălcare a dreptului lor de proprietate asupra imobilelor, înfrângându-se astfel dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a dispus obligarea Statului Român la o reparație în natură către ele.
Arată că potrivit art. 322 pct. 9. pr. civ. este îngăduită revizuirea hotărârii judecătorești în situația în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale printr-o hotărâre judecătorească, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Revizuientele susțin că acest motive de revizuire este incident în cauză în privința deciziei pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Mai arată că prin decizia nr. 399/5.10.2004 Curtea Constituțională a statuat că imobilele situate în T- și- au fost preluate de stat fără titlu, astfel încât dispozițiile Legii nr.112/1995 nu pot fi aplicate în cauză, iar în consecință a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Revizuientele arată că actele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții intimați sunt nule absolut, deoarece Statul Român nu deținea un titlu valabil, așa încât nu putea sa transmită pârâților dreptul de proprietate, iar nulitatea titlului statului determină și nulitatea titlului pârâților dobânditori.
Arată că buna-credință, nu poate fi reținută deoarece în calitate de dobânditori pârâții intimați trebuiau să nu aibă nici cel mai mic dubiu asupra dreptului statului, ori în cauză, intimații au cunoscut că imobilul a fost preluat de statul comunist în condiții notorii de forță și prin abuz, iar nu în condiții obișnuite
Pe de altă parte, opinia publică era informată în privința necesității și stadiului legiferării în privința imobilelor preluate de stat și consacrarea unor măsuri reparatorii.
Astfel, revizuientele susțin că statul comunist a preluat proprietățile prin modurile specifice, așa încât intimații nu pot invoca buna lor credință, iar simpla lor ignoranță nu este suficientă în acest sens.
Revizuientele susțin că principiul echității și al utilității sociale nu poate legitima lipsirea lor de dreptul de proprietate, după cum nici compararea titlurilor nu îi avantajează pe intimați, al căror drept nu poate fi preferabil cu cel al adevăratului proprietar, câtă vreme trecerea imobilelor în posesia statului a fost abuzivă.
În consecință solicită admiterea cererii de revizuire.
Printr-o precizare înregistrată la 11.12.2007, revizuientele au arătat că înțeleg să cheme în judecată în calitate de intimați și pe, și.
Prin întâmpinare pârâții Consiliul Local al municipiului T, V, HG, și, și, au solicitat respingerea cererii de revizuire motivând în esență că aceasta este atât prematură cât și inadmisibilă, iar pe fond neîntemeiată, deoarece în cauză revizuientele nu au făcut dovada publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al României, deoarece prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului nu s-a reținut o încălcare săvârșită printr-o hotărâre judecătorească, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 322 pct. 9. pr. civ. ci s-a reținut că Statul Român a încălcat dreptul de proprietate și acesta a fost obligat să aleagă între restituirea în proprietate a imobilelor sau plata către revizuiente a unor daune de 100.000 EURO și cheltuieli de judecată.
Aceste obligații alternative impuse Statului Român trebuiau îndeplinite în termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, iar revizuientele pot cerere executarea hotărârii în varianta aleasă de ele.
Mai arată că în cauză Statul Român a optat pentru plata despăgubirilor bănești către revizuiente, întrucât restituirea în natură este imposibilă.
În ce privește inadmisibilitatea cererii, arată că din paragrafele 28, 30, 32, 33 ale hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că păgubirea revizuientelor are drept cauză modul defectuos în care s-a legiferat și gestionat de către Statul Român situația restituirii proprietăților naționalizate, fără a se face vreo referire la hotărârea judecătorească prin care s-a reținut valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare și fără a se sancționa în vreun fel aplicarea legii interne de către instanțele naționale.
În consecință susțin că, nu există o legătură cauzală între încălcarea dreptului fundamental vizat și hotărârea ce se cere a fi revizuită.
Pe de altă parte, mai arată că nici o altă condiție impusă de text nu este realizată, deoarece remedierea consecințelor încălcării s-a realizat așa încât nu se mai impune revizuirea.
În recurs, s-a constatat că au decedat intimatele, și, așa încât în urma acestora a continuat procesul în calitate de intimați, și respectiv, și, sens în care s-au depus certificatele de deces și certificatele de moștenitor la filele 115, 144, 145 și 146 din dosar.
La dosar s-a depus hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a făcut dovada că aceasta s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 101/8.02.2008, partea I, s-a depus adresa nr. L1/10988/7.01.2008 a Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la fila 140 din dosar.
A fost atașat dosarul nr.7633/C/2000.
1. Analizând cererea de revizuire în raport de susținerile revizuientelor, de apărările intimaților, de probele dosarului și de dispozițiile art. 322 pct. 9 și urm. pr. civ. Curtea apreciază mai întâi că cererea de revizuire nu este inadmisibilă, așa cum susțin intimații. Inadmisibilitatea nu poate fi reținută în cauză, deoarece calea revizuirii este deschisă revizuientelor în cauză, iar Curtea are a examina dacă această cerere este neîntemeiată în raport de temeiul de drept invocat.
2. În cauză, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Curtea de APEL TIMIȘOARA ca instanță de recurs, a admis recursul pârâților, V, V, și SA T împotriva deciziei civile nr. 585/3.03.2000 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 381/C/2000 și a sentinței civile nr. 10479/2.11.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 6132/1998, a casat ambele hotărâri numai în partea privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 231/R/21.11.1996, nr. 10866/12.12.1996, nr. 251/R/27.11.1996, nr. 11488/14.01.1997, nr. 11455/13.01.1997, nr. 11737/22.01.1997, nr. 11487/14.01.1997 și nr. 11720/22.01.1997, înlăturând dispoziția privind constatarea nulității absolute a acestora și măsura subsecventă a acestora din CF cu privire la aceste contracte.
3. Ulterior, revizuientele din această cauză s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, iar prin hotărârea acesteia din 31.05.2007 plângerea a fost declarată admisibilă, s-a reținut încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar Statul Român a fost obligat să restituie reclamantelor apartamentele nr. 1, 3 și 4 și terenul aferent imobilului situat în T- și apartamentele nr. 1, 2, 3, 4, 7 și 17 și terenul aferent imobilului situat în T str. -, în termen de trei luni, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, iar în lipsa acestei restituiri, să verse reclamantelor în același termen de trei luni 100.000 EURO pentru daunele materiale suferite, obligând totodată la cheltuieli de judecată de 1800 EURO și la despăgubiri în sumă de 5000 EURO pentru oricare alt prejudiciu.
4. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după redarea aspectelor vizând procedura și împrejurările de fapt și de drept ale speței, a apreciat că plângerea este admisibilă, deoarece s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și al libertăților fundamentale.
5. reținut pe fond, conform îndeosebi paragrafelor nr. 27, 28, 29, 30 și 33, că așa ca și în cauza Străin c/a României, vânzarea de către stat a unui bun al altuia unor terți de bună-credință, chiar dacă ea a fost anterioară confirmării în justiției a unei maniere definitive de drept de proprietate al altuia, combinată cu absența totală a despăgubirii, constituie o privare contrară a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenției, că, la fel ca în procesul Păduraru c/a României, statul și-a încălcat obligația sa pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență față de chestiunea de interes general, constând în restituirea sau vânzare imobilelor intrate în posesia sa în baza decretelor de naționalizare, iar incertitudinea generală creată s-a repercutat asupra reclamantelor, care s-au văzut în imposibilitate de a-și primi bunurile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că nu există nici un motiv de a se abate de la jurisprudența creată în cele două cauze deoarece, situația de fapt este sensibil aceeași și în cauza reclamantelor, terții au devenit proprietari înainte ca dreptul de proprietate al reclamantelor asupra bunurilor în cauză să facă obiectul unei confirmări definitive - la fel ca în cauza Păduraru, iar reclamantele au fost recunoscute proprietare legitime pe baza caracterului abuziv al naționalizării - la fel ca în cauza Străin.
6. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai observat că vânzarea bunurilor reclamantelor în virtutea Legii nr. 112/1995 le împiedică să se bucure de dreptul lor de proprietate, în pofida existenței hotărârii definitive care obligă statul să le restituie cele două imobile.
7. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că eșuarea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra părților din imobilele lor, vândute de către stat către terți, combinată cu absența totală a despăgubirii, le-a făcut să suporte o disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
8. Această hotărâre a rămas definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 101/8.02.2008.
9. Potrivit adresei nr. L1/10988/7.01.2008 a Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 30.11.2007, a fost executată în termen hotărârea și c/a României prin sumelor stabilite de către instanța europeană de la Strasbourg în această cauză, consemnându-se la. pe numele reclamantelor sumele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
10. Potrivit art.322 pct. 9. pr.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
11. acestui motiv de revizuire este justificată de necesitatea creării de posibilități de reparare a prejudiciilor cauzate cetățenilor prin încălcarea drepturilor și libertăților lor, atunci când acest lucru se constată printr-o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului.
12. Potrivit textului redat mai sus, sunt impuse trei condiții, anume:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale garantate de Convenție printr-o hotărâre judecătorească; consecințele grave ale încălcării să continue să se producă; să se constate imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
13. Analizând aceste condiții, în raport de situația în cauză, Curtea constată în primul rând că, prin hotărârea pronunțată, ce constituie premiza cererii de revizuire, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a dreptului de proprietate conform art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție prin hotărârea a cărei revizuire se cere, ci o încălcare a acestui drept de către Statul Român, așa cum rezultă din redarea paragrafelor 27,28,29,30 și 33 din considerentele acestei hotărâri.
Ca urmare, Curtea apreciază că prima condiție nu este îndeplinită în speță.
14. Pe de altă parte, nici celelalte două condiții nu pot fi reținute ca îndeplinite, câtă vreme potrivit adresei Ministerului Afacerilor de Externe, redată mai sus, Statul Român și-a îndeplinit obligația de le despăgubi pe revizuiente consemnând la CEC în termenul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului suma acordată cu titlu de despăgubire la dispoziția reclamantelor.
Ca urmare, în cauză nu se poate reține că, consecințele grave ale încălcării continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
15. Cu privire la natura obligației impusă Statului Român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dacă s-au impus Statului Român două obligații alternative și acesta are dreptul de a alege în a executa pe una sau pe cealaltă, ori i s-a impus o obligație principală și una subsecventă, având în vedere că revizuientele susțin varianta a doua, iar intimații varianta întâi, Curtea, văzând dispozitivul hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciază că, potrivit punctelor a și b, în sarcina Statului Român s-au impus două obligații alternative cu același termen de executare de trei luni. Am fi fost în situația unei obligații principale și a unei obligații subsecvente dacă statul ar fi fost obligat la restituire într-un prim termen imobilele în natură și apoi să achite despăgubiri într-un alt termen. Ori, atâta timp cât ambele obligații au fost impuse spre a fi executate în același termen, nu se poate concluziona decât că ele au caracter alternativ statul putând alege între una și cealaltă.
16. Natura acestei obligații rezultă și din considerentele pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat această soluție, considerente expuse mai sus, înțelegând să nu facă aprecieri asupra soluțiilor pronunțate de instanțele naționale și nici asupra actelor de înstrăinare încheiate de stat cu intimații în cauză, care au rămas neatinse.
17. În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a impus Statului Român o obligație principală de restituire, ci o obligație alternativă, așa cum s-a arătat.
18. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că cererea de revizuire este neîntemeiată, și urmează să o respingă ca atare.
19. În baza art.274 pr.civ.,va obliga pe revizuiente să plăteadscă în solidar intimaților cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat, după cum urmează: intimatei suma de 1190 lei; intimatului suma de 1190 lei; intimatei - V suma de 200 lei; intimatului suma de 2000 lei; intimaților și suma de 1200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientele și în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al municipiului T, - - V, și SA T împotriva deciziei civile nr.4009 din 13.12.2000 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.7633/C/2000.
Obligă pe revizuiente să plătească intimaților cheltuieli de judecată, după cum urmează: intimatei suma de 1190 lei; intimatului suma de 1190 lei; intimatei - V suma de 200 lei; intimatului suma de 2000 lei; intimaților și suma de 1200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 31.03.2008
Tehnored. 2 ex./31.03.2008
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
