Anulare act. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 298
Sedința publică din 17 decembrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr.1330/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local T, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședința din data de 10 decembrie 2008, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la 17 decembrie 2008.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.1330/PI/11.03.2008, Tribunalul Timișa respins contestația formulată de reclamantul contestator însușită de către moștenitorii legali și împotriva Dispoziției nr. 2457/2003 emisă de Primarul Municipiului T, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul contestator nu a fost proprietar asupra imobilelor evidențiate în cartea funciară, precum nici antecesorii acestuia.
Astfel, se arată că în F nr. 49 T sunt evidențiate 2 imobile, și anume, casa cu 2 etaje și curte, situate în str. - nr. 9 și casa cu 2 etaje și curte situate în str. -. - nr. 7.
Prima înscriere în foaia B, a proprietății, s-a făcut la data de 05.03.1923, dreptul de proprietate fiind întabulat cu privire la Banca de Scont a Ti ar, ulterior, la data de 18.01.1949, dreptul de proprietate asupra imobilelor a trecut în favoarea Băncii de scont și schimb din A iar, prin Decretul nr. 92/1950, imobilele au intrat în proprietatea Statului Român.
Sub acest aspect, s-a apreciat legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 2457/08.12.2003, contestatorul neavând calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr.10/2001.
Cu privire la bunurile mobile - utilaje, instalații - preluate de stat, s-a reținut că art. 6 din Legea nr.10/2001 prevede măsuri reparatorii cu excepția cazului în care acestea au fost înlocuite, casate sau distruse, însă, în cauză, nu s-a făcut dovada calității de proprietar a contestatorului cu privire la aceste bunuri, precum nici dovada faptului preluării lor de către stat.
În plus, se susține că G nr. 250/2007 vizează exclusiv bunurile mobile care se aflau în imobilul preluat, indiferent de destinația acestuia, aspect sub care instanța a valorificat prezumția, potrivit cu care asemenea bunuri mobile aparțin proprietarului imobilului, care nu este reclamantul contestator în cauză.
În plus, se susține că nu s-a făcut dovada existenței în fapt a acestor bunuri.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorii au declarat apel, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii, prin aceea că instanța nu a observat obiectul notificării reclamantului, acesta vizând farmacia, ca afacere, iar nu imobilul în care acesta a funcționat, precum nici tabelul anexă la Decretul nr. 134/02.04.1949, în care este menționat numele tatălui contestatorilor, de la care farmacia a fost naționalizată.
Apoi, se susține că prezumția, valorificată de instanță în legătură cu bunurile mobile - utilaje și instalații - nu are suport probator, aspect sub care hotărârea este criticată prin prisma dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, în raport cu neobligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului T la prezentarea procesului - verbal de preluare a farmaciei. Aceeași critică este legată și de aprecierile vizând existența fizică a bunurilor mobile în discuție.
În cauză, s-a formulat întâmpinare, prin care Consiliul Local al Municipiului susține legalitatea hotărârii apelate, dat fiind că, contestatorul nu a făcut dovada de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, nefiind proprietarul imobilelor, obiect al notificării, astfel cum rezultă din F nr. 49
În apel, s-au depus Decizia nr. 8404/1946 emisă de Camera de Comerț, Decizia nr. 2802/1947, Certificatul nr. 1199/10.02.1947, cererea din 11.02.1947 formulată de către Camera de Comerț și Industrie, adeverința nr. 14055/17.10.1963, diploma de farmacist, procesul - verbal de naționalizare și preluare bunuri din 1950 ( 25 - 31), adresa A T nr. 1699/2008, proces - verbal din 1949 ( 33 - 36) de preluare a farmaciei și a imobilului din-.
Verificând apelul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală.
Astfel, corespunde adevărului susținerea din apel, potrivit căreia notificarea reclamantului vizează farmacia - ca afacere - naționalizată de Statul Român, fapt confirmat prin observarea tabelului cuprins în Decretul nr. 134/02.04.1994 la Capitolul " Farmacii particulare din Județul T - ", în care figurează farmacistul, tatăl contestatorilor din cauză, de la care s-a naționalizat Farmacia " La Crucea de " din
Imobilul în care a funcționat farmacia, însă, nu a fost proprietatea antecesorului reclamanților în cauză, astfel cum, corect, a reținut Tribunalul Timiș, fapt la care, de altfel, au achiesat și contestatorii în cauză, astfel cum rezultă din declarația de apel, aceștia criticând hotărârea prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care " măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat, o dată cu imobilul, cu excepția celor înlocuite, casate sau distruse", context în care reclamanții solicită restituirea acestor bunuri mobile, respectiv a contravalorii lor, în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă sau a devenit imposibilă, în raport de natura bunurilor, precum medicamentele ridicate cu aceeași ocazie.
Sub acest aspect, Curtea reține legalitatea hotărârii, context în care va substitui și amenda considerentele reținute de Tribunalul Timiș, în sensul că acțiunea/contestația, formulată de cei doi reclamanți, nu poate fi admisă, întrucât ipoteza normei invocate - art. 6 (2) - Legea nr. 10/2001, nu este întrunită în cauză, prin aceea că bunurile mobile, identificate în procesele - verbale de preluare, depuse în apel, nu fac parte din categoria bunurilor vizate de norma menționată, neavând natura unor instalații sau utilaje, în sensul propriu, tehnic al acestor categorii de bunuri, vizateexclusivde dispozițiile art. 6 (2) din Legea nr. 10/2001.
Din procesele - verbale depuse în cauză ( 61 - 119 dosar) rezultă că bunurile preluate de stat -aferente afacerii naționalizate - respectiv Farmaciei, ca natură, sunt reprezentate de obiecte de veselă, ustensile medicale, articole farmaceutice și specialități farmaceutice, preparate galenice, medicamente, mobilier, precum canapea, dulap lemn casă de fier, scaun și rafturi, cărți, becuri electrice, masă, etajeră, oglinzi, sobă de fier, registre, documente, scripte.
Asemenea bunuri nu se integrează în categoria utilajelor sau instalațiilor, la care se referă dispozițiile Legii nr.10/2001, ca lege specială, cu precizarea că aceeași normă condiționează adoptarea soluției legislative, de ea preconizată, și de cerința ca " utilajele și instrumentele" să fi fost preluate ( juridic),o dată cu imobilul, ipoteză neindentificată în cauza de față, imobilul neaparținând antecesorilor reclamanților.
Prin urmare, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, ca lege specială, cu un domeniu de aplicare precis determinat, ci, eventual, dreptul comun, reclamanții fiind îndrituiți la formularea unei acțiuni civile în revendicare mobiliară, în măsura în care au făcut dovada că au fost deposedați de aceste bunuri, respectiv antecesorul lor, în mod abuziv, o asemenea acțiune fiind imprescriptibilă, căci și în materia bunurilor mobile imprescriptibilitatea, operează ori de câte ori proprietarul bunului a pierdut posesia lor prin acte de violență, precum ar fi un act de preluare abuzivă de către stat a unor bunuri proprietate privată, precum se invocă în prezenta cauză.
Așa fiind, în baza art. 294 - 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții și împotriva Sentinței civile nr.1330/PI/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED B/06.01.2009
DACT.S/6ex/07.01.2009
Inst.fond - - Tribunalul Timiș
Se comunică:
Reclamanți apelanți:
- - T, Bv. nr. 42, Sc B,. 28, la av.
- - T, Bv. nr. 42, Sc B,. 28, la av.
Pârâți intimați:
- Primarul Municipiului T - T, Bv. nr. 1
- Consiliul Local al Municipiului T -T, Bv. nr. 1
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
