Anulare act. Decizia 299/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/R/2010
Ședința publică din:11.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
- - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr. 437 din 11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât --, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta -, asistată de avocat și reprezentanta intimatului pârât, avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere Hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind compunerea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră domnul judecător, aflat pe a doua poziție din planificarea de permanență, pe prima poziție fiind doamna judecător, președinta completului de judecată din data de 11.02.2010.
Se constată că, la dosar, s-a depus, prin registratura instanței, la data de 04.02.2010, rezoluția Comisiei de disciplină pentru judecători din cadrul din data de 6.10.2009, comunicându-se un exemplar reprezentantei intimatului, avocat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar note de susținere formulate în apărarea recurentei reclamante -, iar, în cadrul probei cu înscrisuri, depune și copia unui certificat medical nr. CR 18110/19.12.2007 privind-o pe recurenta, din care rezultă că recurenta a fost examinată medical la diferență de o zi după încheierea contractelor, precizând că acest aspect are relevanță la concluziile raportului de expertiză medico legală efectuat de institutul Minovici din I, comunicându-se un exemplar reprezentantei intimatului.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentante recurentei învederează instanței că au fost formulate trei cereri de strămutare care au fost respinse.
Instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să pună concluzii cu privire la motivele de recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate, casarea sentinței civile nr. 12855 pronunțată de Judecătoria Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj -Secția civilă pentru rejudecarea fondului pentru motivul prev. de art. 304 pct. 1.pr.civ.
Reprezentanta recurentei mai solicită, în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj -Secția civilă pentru soluționarea acesteia în primă instanță pentru motivul prev.de art. 304 pct. 3. pr. civ.
În situația în care instanța va aprecia că nu sunt incidente motivele de casare prev.de art. 304 pct. 1 și 3.pr.civ, solicită modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și completată, în raport de motivul prev.de art. 304 pct. 9.pr.civ.
În ce privește motivul de recurs potrivit art. 304 pct. 1.pr.civ, consideră că, în realitate, completul de la Judecătoria Iașia fost nelegal constituit, cauza fiind judecată de un judecător incompatibil potrivit art. 6 par. 1 CEDO și art. 105 alin. 1 lit. B din Legea 161/2003, consideră că, după încheierea contractului între judecătorul primei instanțe și intimat, doamna judecător trebuia să se abțină pentru a asigura aparența de imparțialitate în soluționarea cauzei, însă nu s-a procedat așa.
Având în vedere această împrejurare, solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului Judecătoriei Cluj -
Cu privire la cel de-al doilea motiv de casare, vizează casarea pentru necompetență raportat la valoarea litigiului. Față de valoarea obiectului litigios dedus judecății, reprezentanta recurentei apreciază că suprafața de 7000 ha pădure și un imobil situat în centrul municipiului I, valorează cu mult 5.000.000.000 lei vechi, ceea ce determină competența de soluționare în primă instanță a tribunalului. S-a reținut, în hotărârea instanței de apel, că sunt culpabili de introducerea acțiunii la Judecătoria Iași, dar, la acel moment, nu exista o practică unitară cu privire la această împrejurare. Dată fiind valoarea imobilului litigios și recursul în interesul legii referitor la natura patrimonială a litigiilor având ca obiect constatarea nulității actelor juridice, competența în primă instanță aparținea tribunalului.
Având în vedere cele arătate mai sus, reprezentanta recurentei consideră că valoarea este aceea de piață în cazul tranzacțiilor imobiliare și apreciază că această valoare este de 5.000.000.000 lei vechi.
În ce privește motivul de recurs prev.de art. 304 pct. 9.pr.civ, precizează că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 și 25 din OG nr. 1/2000, deoarece, în situația în care instanța aprecia că sunt contradictorii concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, acestea necesitau avizarea comisiei superioare medico-legale.
Potrivit principiului aflării adevărului instituit de art. 129 alin. 5.pr.civ, intanța trebuia să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
Instanța de apel nu a motivat care sunt argumentele pentru care avizul solicitat este facultativ.
Având în vedere cele arătate, reprezentanta recurentei consideră că, în prezenta cauză, se impune avizul comisiei superioare medico legale, având în vedere că, față de natura pricinii și declarațiile contradictorii ale martorilor audiați, proba cu expertiza psihiatrică este, practic, decisivă.
Reprezentanta recurentei mai arată că decizia a fost pronunțată cu încălcarea art. 948 pct. 2 pr.civ. Consimțământul este o condiție de fond a actului juridic și reprezintă o componentă esențială a voinței juridice, ce dă expresie hotărârii subiectului de drept de a încheia actul juridic și de a se obliga din punct de vedere juridic, iar, pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ.
Pentru a aprecia capacitatea de a contracta acte civile, trebuie analizată capacitatea persoanei de a înțelege conținutul și, mai ales, consecințele sociale juridice ce pot decurge din actul juridic prin raportare la starea de normalitate sau anormalitate psihică.
Capacitatea psihică scăzută sau absența acesteia definește incapacitatea psihică, deoarece valabilitatea unei semnături nu poate fi acceptată decât ca atestare a propriei libere voințe.
Având în vedere cele de mai sus, reprezentanta recurentei, apreciază că, în speță, nu se poate reține existența discernământului recurentei la momentul încheierii celor două acte juridice.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală psihiatrică din 02.05.2007, se reține că, la data încheierii actelor din 2006, recurenta nu avea discernământul necesar întocmirii actelor, boala putând fi asimilată cu noțiunea de alienație mintală, iar, potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică din 04.10.2007, se reține că, în absența unei decompensări psihotice și ținând cont de gradul de deteriorare psihocognitivă, recurenta ar fi putut avea capacitate psihică de a semna acte civile diminuată.
În avizul nr. S 9743 din 22.10.2007 al Institutului de medicină legală I, se menționează că recurenta nu avea capacitate psihică integrală, aceasta fiind afectată prin diminuarea discernământului.
În materie civilă, se analizează capacitatea psihică a persoanei, spre deosebire de cauzele penale în care se stabilește dacă persoana a acționat cu discernământ.
Dacă, în dreptul penal, săvârșirea faptei de către o persoană având discernământ diminuat nu este cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, deoarece legiuitorul, în baza art. 48.p, prevede că făptuitorul trebuie să nu își fi putut da seama de acțiunile ori inacțiunile sale, în dreptul civil, în baza art. 948.civ. este prevăzută necesitatea existenței consimțământului valabil exprimat.
Instanța a aplicat greșit și prev.art. 966.civ. potrivit cărora obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Actul are o cauză ilicită numai dacă scopul urmărit de părți contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială.
În ce privește aspectul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată către intimatul pârât, apreciază că instanța de apel a apreciat în mod greșit, cererea nu a fost probată, susținerile pârâtului cu privire la cheltuielile de judecată sunt excesiv de mari, aceste cheltuieli vizând și contractele încheiate între doamna judecător și pârâtul în cauză. Solicită cheltuieli de judecată pe care le va depune.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului, formulat împotriva celor două hotărâri, pronunțate de Judecătoriei Iași și Tribunalul Iași și menținerea acestora ca fiind legale și temeinice.
Având în vedere motivul de recurs potrivit art. 304 punctele indicate, reprezentanta intimatului pârât arată că instanța și-a îndeplinit obligațiile potrivit rolului activ.
Reprezentante intimatului pârât arată că, în realitate, contractele încheiate și-au urmat cursul, iar instanța de apel nu a putut stabili vreun argument care să facă admisibilă acțiunea părții reclamante. S-a ajuns la recurs, nefiind vorba de încălcarea competenței, orice interpretare cu privire la o valoare reală excede cauzei, în cauză s-a vândut vocația succesorală.
La momentul perfectării contractelor, erau îndeplinite toate condițiile contractuale, aspecte ce rezultă din verificarea efectuată de notar, capacitatea de a contracta, voința părții și obiectul.
Potrivit art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ, nu se poate vorbi de o interpretare greșită a legii având în vedere obiectul dedus judecății.
În ce privește expertiza, chiar instanța de apel a motivat de ce a ales o anumită expertiză, coroborată cu restul probelor, iar probele au fost legal administrate la momentul când s-au pus în discuție.
Referitor la art. 968.pr.civ, fiind imperativ, atunci când o cauză este ilicită, nici despre vreun preț derizoriu nu se poate discuta.
Reprezentanta intimatului pârât mai arată, cu privire la o eventuală lipsă a discernământului recurentei, că susținerea este neîntemeiată, întrucât, din probele științifice, rezultă că, față de totalitatea actelor medicale și examinarea efectuată asupra persoanei în cauză, nu s-a putut stabili gradul cu care discernământul ar fi putut sau nu ar fi putut fi afectat la momentul încheierii actului juridic.
Orice alte discuții referitoare la persoana care a judecat această cauză excede cadrul acestui recurs și este vorba de imposibilitatea stabilirii unui raport de cauzalitate. Nu se poate reține o incompatibilitate a judecătorului, sens în care solicită a se menține hotărârea atacată și respingerea recursului ca nefondat și solicită menținerea dispozițiilor privind cheltuielile de judecată ca fiind dovedite, iar, în recurs, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12855 din 6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta, prin curator, în contradictoriu cu pârâtul, privind anularea și constatarea nulității contractelor de vânzare de drepturi succesorale autentificate sub nr. 1059 din 30.05.2006 și 1060 din 30.05.2006 la.
A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a numitei.
S-a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 12.10.2006, reclamanta, reprezentată prin curator, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificate sub nr. 1059 și 1060 din 30.05.3006 la Biroul Notarial Expert, notar public, pentru faptul că provin de la o persoană lipsită de discernământ și, în subsidiar, constatarea nulității absolute a acestor contracte de vânzare-cumpărare drepturi succesorale pentru cauză ilicită și imorală.
Motivând-o în fapt, reclamanta arată că, la data de 30.05.2006, a încheiat cele două contracte de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale cu pârâtul, înstrăinând toate terenurile ce au aparținut bunicului soțului său,.
Întrucât consimțământul său nu a fost valabil exprimat, potrivit art. 948 pct.2 Cod procedură civilă, actele sunt nule.
De asemenea, s-a motivat că actele au fost încheiate cu scopul acaparării averii reclamantei, profitându-se de vârsta, ignoranța și starea mentală a acesteia, în scopul de aoc onstrânge să cedeze și alte bunuri viitoare în calitate de moștenitoare, fiind înstrăinate bunuri determinate și nu cele consacrate de art. 1399 Cod civil, adică drepturi succesorale.
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că acțiunea este nefondată, întrucât reclamanta a fost cea care a ales notarul, și-a deschis cont în bancă, a revocat procurile anterioare în favoarea unor veri și, sub influența nefastă a rudelor, a încheiat contracte succesive, reprezentând-o aspectul pecuniar.
A mai arătat pârâtul că nu subzistă cauza ilicită și imorală în cele două contracte de vânzare de drepturi succesorale, iar, la data de 12.12.2006, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a numitei.
Coroborând susținerile părților cu răspunsurile la interogatoriu, depozițiile martorilor, concluziile probei științifice, instanța a reținut, în fapt, că reclamanta a încheiat la 30.05.2006 două contracte de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale cu pârâtul, declarând expres că nu cunoaște întinderea masei succesorale rămasă de la autorii săi, formalitățile urmând a se face succesiv.
Instanța a reținut că cele două acte juridice sunt anterioare punerii sub interdicție a reclamantei, situație care, de altfel, nu duce la concluzia că, la data încheierii actelor juridice, reclamanta nu avea discernământ.
Faptele cauzei, așa cum sunt relevate de probatoriul administrat, atestă că reclamanta a fost diagnosticată încă din anul 1976 cu o boală de natură să-i afecteze capacitățile psihice, aflându-se în permanență sub supraveghere medicală, boală ce nu s-a deteriorat semnificativ în timp, reclamanta având conștiința bolii.
Cum legea nu face distincție și nu acordă valoare prestabilită uneia sau alteia dintre dovezi, concluziile probei științifice, faptul dovedit al conștientizării bolii se impun a fi coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogator, care conduc la concluzia inechivocă că reclamanta avea discernământ la momentul încheierii actelor.
Examinarea succintă a expertizei medico-legale efectuată de institutul medico-legal județean și care infirmă concluziile expertizei efectuate de institutul municipal, atestă că reclamanta conștientiza demersurile inițiate, făcând aprecieri asupra aspectului pecuniar, astfel încât nu se poate certifica lipsa discernământului sau chiar a unui discernământ diminuat.
Mai mult chiar, martorii audiați în cauză au relevat fără putință de tăgadă că reclamanta a inițiat numeroase demersuri la autorități pentru recuperarea unor bunuri imobiliare (a se vedea depozițiile și ), a povestit întreg istoricul familiei sale, a realizat și declarat numitului faptul că a vândut drepturile succesorale altei persoane, a deschis cont în bancă și a înapoiat banii realizând că prețul este prea mic, a încheiat succesiv mai multe acte notariale sub constrângerea familiei, care i-a inoculat permanent ideea de "ofertă neavantajoasă".
Din răspunsurile la interogatoriu ale curatoarei, rezultă că reclamanta își plătea singură cheltuielile de întreținere și utilitățile, fapt ce infirmă lipsa discernământului.
Nulitatea este o sancțiune care suprimă efectele actului juridic și care intervine dacă actul juridic este lipsit de unul dintre elementele sale (consimțământ, obiect, cauză). O condiție de valabilitate a consimțământului este ca el să provină de la o persoană cu discernământ.
Astfel, fără a înlătura forța probantă a expertizei psihiatrice județene (care a înlăturat efectele primei expertize), situație ce nu impunea avizul institutului național, instanța a corelat-o cu întreg probatoriul administrat, conchizând că nu au incidență în cauză dispozițiile art. 948 Cod civil, că nu s-a dovedit lipsa discernământului sau a unui discernământ diminuat și, în consecință, instanța nu poate decreta nulitatea, fie ea și relativă.
Concluziile expuse conduc la concluzia certă că nu există cauze de natură să reclame anularea contractelor.
Nu pot fi primite și nu au corespondent în realitatea cauzei motivele de nulitate absolută întemeiate pe cauza ilicită și imorală.
Susținerea că pârâtul a profitat de vârsta, ignoranța și starea mentală a reclamantei în scopul de a-i acapara averea, drept pentru care cauza contractelor ar fi imorală, este o simplă aserțiune, nedovedită.
Este indiscutabil atributul reclamantei de a opune dovezi care să certifice veridicitatea susținerilor sale, potrivit art. 1169 Cod civil.
Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că pârâtul a știut de boala reclamantei și efectele acesteia, profitând de ignoranța reclamantei, în condițiile în care a fost singurul care a oferit un preț rezonabil, dispus a fi renegociat.
Nu a fost dovedită cauza ilicită, întrucât nu s-a dovedit că vânzarea s-a făcut în scop speculativ, reclamanta dovedind luciditate, discernământ, alegându-și propriul notar și modalitatea de negociere.
Sub toate aspectele expuse, instanța a concluzionat că această cauză își are sorgintea în disputele pecuniare induse de persoanele apropiate reclamantei, care sub masca bunei-credințe, invocată cu rea-credință, au dovedit că au acționat ilicit și imoral, inducând reclamantei permanent faptul unei convenții neavantajoase, implicând-o în acțiuni de natura celor contestate.
Instanța a mai reținut că excepția lipsei calității de reprezentant a numitei nu are incidență în cauză, aceasta fiind numită curator al reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 437 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, se reține faptul că obiecția de necompetență materială a primei instanțe, ca și motivul invocat în sprijinul ei, anume o valoare a obiectului contractelor contestate mai mare de 500.000 lei, sunt prezentate pentru prima dată în fața instanței de apel și nu au corespondent în dovezile cauzei.
Din perspectiva chestiunii în discuție, tribunalul a reținut că, în cele două contracte, s-a prevăzut prețul vânzării de 300.000 lei și, respectiv, 100.000 lei, că acesta este criteriul obiectiv de apreciere a valorii prezentului litigiu, având în vedere și practica judiciară în materie și că, potrivit dispozițiilor art. 1 raportate la art. 2 lit.b Cod procedură civilă, competentă material să soluționeze acțiunea în primă instanță este Judecătoria.
De altfel, obiecția provine de la partea care a investit Judecătoria Iași ca instanță competentă și, așa cum s-a arătat deja, nu este dovedită existența nici unui alt element obiectiv care să atragă reținerea unei alte valori a obiectului litigiului.
Cât privește obiecțiile aduse modului de soluționare a cauzei în fond, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat anularea contractelor intitulate contracte de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, autentificate sub numerele 1059 și 1060 din 30.05.2006, la Biroul notarial "Expert" notar public, contracte încheiate cu pârâtul, pentru nevalabilitatea consimțământului, întrucât acesta provenea de la o persoană lipsită de discernământ.
Motivarea cererii este succintă, în ea arătându-se că reclamanta este o persoană lipsită de discernământ, stare de fapt dovedită cu certificatul medical nr. 2025/2006 emis de către Spitalul clinic de Psihiatrie Prof. dr., care atestă că aceasta suferă de schizofrenie paranoidă, astfel încât nu avea capacitatea de a aprecia efectele juridice care se produc ca urmare a manifestării sale de voință.
Prin cererea completatoare de acțiune, reclamanta pretinde constatarea nulității absolute a acelorași contracte pentru cauză ilicită și imorală, arătând că intenția pârâtului a fost de a utiliza aceste convenții ca instrument de apărare a întregii averi a reclamantei.
În concret, se arată că această intenție se desprinde din analiza în ansamblu a convențiilor care sunt intitulate de "vânzare de drepturi succesorale" și sunt încheiate în temeiul art. 1399 Cod civil, dar, paradoxal, reclamanta nu vinde drepturi succesorale în condițiile articolului menționat, ci drepturi succesorale cu privire la bunuri determinate. Pârâtul a profitat de vârsta, ignoranța și starea de sănătate mentală a reclamantei denumind aceste contracte "de vânzare de drepturi succesorale" pentru a se prevala de existența lor ulterior, considerându-se un adevărat cumpărător de drepturi succesorale și pentru aoc onstrânge pe reclamantă să îi cedeze și alte bunuri dobândite sau pe care le va dobândi în calitate de moștenitoare a autorilor săi. Dovadă în acest sens o constituie notificarea nr. 836/2006 transmisă reclamantei pentru a evacua propria locuință dobândită prin moștenire de la soțul său.
In ceea ce privește lipsa discernământului, reclamanta a depus la dosar copii după trei certificate medicale - nr. 2927/2006 și 2025/2006 eliberate de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. și nr. 8686/2006 eliberat de, care atestă că reclamanta este în evidență din 21.02.2002 cu tulburare schizo-afectivă și urmează tratament specific.
A fost depus, de asemenea, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A1/13274/2006 din 24.01.2007, întocmit de Institutul de Medicină Legală Minovici B, întocmit la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector B, în vederea punerii sub interdicție a reclamantei, solicitată de, cumnata sa, sub motiv că aceasta a încheiat acte juridice prin care renunță la drepturi patrimoniale, nerealizând consecințele faptelor sale.
La solicitarea instanței, Spitalul Prof. Dr.. a înaintat copii ale foilor de observație ale reclamantei aferente celor patru internări atestate de certificatele medicale depuse în anul 1976, cu diagnosticul psihoză paranoidă, în anul 1976, cu același diagnostic, în anul 1979 cu diagnosticul sindrom discordant și în anul cu diagnosticul schizofrenie paranoidă.
Pentru a se stabili dacă reclamanta a avut discernământ la data încheierii contractelor contestate în cauză, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Aceasta a fost realizată inițial de către Serviciul medico-legal I sub nr. 2423/501/ din 2.05.2007 și concluzionează că, la data încheierii actelor din anul 2006, reclamanta nu avea discernământul necesar încheierii unui asemenea act.
La această expertiză, pârâtul a formulat obiecțiuni, acestea au fost transmise Serviciului medico-legal I, iar instanța, apreciind că nu s-a răspuns la aceste obiecțiuni, a admis cererea de efectuare a unei noi expertize, de data acesta de către Institutul de Medicină Legală
Noua expertiză medico legală psihiatrică, efectuată sub nr. S/9443/10.2007, concluzionează, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, că reclamanta prezintă diagnosticul" Tulburare schizoafectivă de tip depresiv, că la data examinării actuale aceasta are capacitate psihică de a semna acte civile diminuată și că, în lipsa unui examen psihiatric efectuat în jurul datei de 30.05.2006, dată la care s-au încheiat cele două acte de vânzare-cumpărare, nu se pot face aprecieri certe cu privire la capacitatea psihică a acesteia de a întocmi, la acea dată, acte civile. Se poate doar preciza că, în absența unei decompensări psihotice și ținând cont de gradul de deteriorare psiho-cognitivă a persoanei, aceasta ar fi putut avea capacitate psihică de a semna acte juridice diminuată".
În lucrare, se reține că tulburarea schizo-afectivă are o evoluție în accese, cu intervale neregulate de intermisiuni fără defect. Sunt, însă, forme în care, în perioade de intermisiune, rămân o serie de modificări psihice constante (astenie psihică, scăderea activității, inițiativei, energiei, îngustarea sferei intereselor). Se remarcă, în același timp, posibila influență a unor factori exogeni nocivi (psihogeni, infecțioși, traumatici) asupra apariției puseelor (depresive maniacale, confuzive).
În cazul în speță, din documentația pusă la dispoziție, rezultă că, în perioada 1976-1980, sus-numita a prezentat trei decompensări psihotice, ce au impus internarea, următoarea fiind în anul 2005. În perioada 1980-2005, conform documentației și afirmațiilor sus-numitei, nu a mai prezentat internări, dar a fost dispensarizată în condiții de ambulatoriu. Începând cu anul 1976, fost pensionată medical și încadrată în gradul trei de invaliditate, lucrând cu J de normă până în anul 1997, când a fost pensionată de vârstă. Ținând cont de aceste date, s-a apreciat că boala a prezentat episoade cu decompensări psihotice, ce au necesitat internarea și perioade de intermisiune, cu diferite modificări psihice de tipul asteniei, scăderea activității, inițiativei, energiei și îngustarea sferei intereselor.
Expertiza a fost avizată de către Comisia de avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală I, sub nr. S 9743 din 22.10.2007, care face mențiune a că aptitudinea psihică a bolnavei de a semna acte civile valide nu este în afara îndoielii rezonabile și că aceasta are capacitatea psihică afectată prin diminuarea discernământuri.
După obținerea acestui aviz, reclamanta nu a mai stăruit în cererea de avizare a celor două expertize de către Comisia Superioară Medico-legală de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", iar această nouă avizare nu era obligatorie, potrivit disp. art. 24, 25 din nr.OG 1/2000.
Instanța a valorizat în mod corect proba științifică în coroborare cu restul probatoriului administrat în cauză - înscrisuri, interogatorii, depoziții de martori - iar elementele esențiale ale situației de fapt au fost corect reținute.
Astfel, cele două contracte contestate, încheiate de reclamanta și pârâtul sunt denumite "contracte de vânzare de drepturi succesorale" și, în conținutul lor, se precizează că reclamanta vinde pârâtului, în condițiile art. 1399 Cod civil, dreptul ei succesoral cu privire la terenurile cu vegetație forestieră situate în localitățile și, jud.I și, respectiv, imobilul situat în municipiul I,-, compus din teren și construcțiile edificate pe acest teren, imobile ce au aparținut lui, succedat de fiul său și socrul reclamantei, moștenit la rândul lui de, soțul și autorul reclamantei, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.54/2003.
Clauzele din ambele contracte sunt identice, în sensul că reclamanta garantează calitatea sa de succesoare a soțului său, decedat la 19.10.2002, declară că nu răspunde de existența valabilă în folosul ei a unor bunuri succesorale la data încheierii contractului, nefiind stabilită masa succesorală rămasă de pe urma autorilor soțului ei, formalitățile de revendicare urmând a se face direct de către cumpărător.
Părțile convin ca strămutarea drepturilor succesorale cu privire la imobilele din contract să aibă loc la data semnării contractului, dată la care se remite cumpărătorului certificatul de moștenitor 54/2003, urmând ca acesta, personal sau prin avocat, să stabilească succesiv calitatea de moștenitor a lui după tatăl, bunicul și unchiul lui, care a decedat fără a lăsa moștenitori direcți), vânzătoarea neposedând actele de stare civilă ale acestora, nici alte documente.
Cumpărătorul se în toate drepturile și obligațiile vânzătoarei rezultând din calitatea de succesoare și se obligă să îndeplinească formalitățile legale privind stabilirea calității de moștenitor a vânzătoarei față de defuncții menționați prin intermediul soțului său, și să îndeplinească toate formalitățile legale privind obținerea titlurilor de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și al Legii nr. 1/2000 pentru imobilele din contract, iar, la data încheierii formalități lor, să înștiințeze vânzătoarea pe cale legală, pentru a-i achita diferența de preț.
Cât privește prețul, părțile au convenit ca el să fie de 300.000 lei pentru terenuri și 100.000 lei pentru imobilul din I, vânzătoarea declară că a primit 150.000 lei, prin OP Bank I și, respectiv, 10.000 lei, urmând ca diferența de preț să-i fie achitată după clarificarea situației juridice a imobilelor, dar nu mai târziu de doi ani calculați de la data autentificării înscrisului.
În situația în care, în termenul stipulat (ce se va putea proroga la o altă dată cu acordul ambelor părți), vânzătorul nu va putea clarifica situația terenurilor respective și nu va putea intra în proprietatea acestora, renunță la sumele achitate.
Anterior încheierii acestor contracte, a formulat cereri de retrocedare teren forestier și pentru imobil din I, str. - 17, dar nu sunt dovezi că a obținut aceste bunuri. Potrivit înscrisurilor depuse în apel, autoritățile investite cu soluționarea cererilor au pretins completarea documentației cu acte de stare civilă și acte de proprietate (adresele nr. 878/1998 și 1185/2002 ale Primăriei. ).
La data de 21.10.2005, reclamanta a formulat cerere de retrocedare la Primăria com., înregistrată sub nr. 6408, pentru terenurile ce au aparținut autorilor soțului ei decedat, terenuri a căror suprafață este de circa 4000. situate în zona, menționând că datele privitoare la aceste terenuri vor rezulta din actele solicitate la Arhivele naționale.
Prin adresa nr. 7822/25.11.2005 emisă de Primăria com. Comisia locală de fond funciar, s-a comunicat Cabinetului de Avocatură " " că cererea reclamantei pentru retrocedarea suprafeței de 139,05 ha cu vegetație forestieră a fost analizată la 24.11.2005, în prezența reprezentantului Ocolului Silvic, jud. V, care a solicitat expres prezentarea dovezii că defunctul a deținut suprafața de teren la nivelul anului 1948.
Sub nr. 3706/9.05.2006, este înregistrată la Primăria comunei contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei Comisiei locale de fond funciar nr. 3389/25.04.2005, prin care solicitanta arată că a obținut actele de proprietate de la Arhivele Naționale din care rezultă că masa succes orală după soțul ei ar consta în suprafața totală de 466,24 ha de pădure.
Exceptând actele menționate, probatoriul cauzei nu conține înscrisuri din care să rezulte soluții ale cererilor de retrocedare formulate de reclamantă, ori de soțul acesteia sau alte aspecte ale procedurii de retrocedare.
Cu prilejul încheierii contractelor contestate, reclamanta dă și declarațiile - autentificate sub nr. 1058/2006 și 1062/2006 la BNP "Expert" B - prin care revocă procura 620/2006 autentificată la același birou notarial dată numitei pentru îndeplinirea formalităților de retrocedare, potrivit Legii nr.18/1991 și 1/2000, a terenului agricol forestier fin și a terenului agricol și casă din localitatea, jud. B ce au aparținut socrilor reclamantei, declară că nu a solicitat niciodată să fie acționar la "Forestiera ", că și-a depășit mandatul dat prin procura 620/2006 și că declaranta este singura succesoare a titularului de drept a Societății. înființată în anul 1915 și transformată în regimul în SC " ".
La aceeași dată, prin procura autentificată la același birou notarial, reclamanta împuternicește pe să o reprezinte în fața autorităților pentru retrocedarea imobilului din I, str. - 17.
Cât privește ziua încheierii contractului, din depozițiile martorilor audiați și și răspunsurile la interogatoriu rezultă că reclamanta a fost vizitată la domiciliu de către pârât, însoțit de avocat, în urma unei convorbiri telefonice, că discuțiile între părți privind încheierea contractelor și revocarea procurii date de reclamantă numitei s-au purtat inițial în casa reclamantei și în prezența martorilor și, cumnata și actualul curator al reclamantei, respectiv fratele reclamantei, arătându-se în cursul lor că pentru pădurea de la nu există acte de proprietate și se ofereau trei miliarde de lei.
Părțile s-au deplasat apoi la bancă pentru deschiderea unui cont pe numele reclamantei, în care să fie virați banii, apoi la notariat, unde s-au încheiat cele două contracte, s-a revocat procura dată numitei și s-a împuternicit cumpărătorul să o reprezinte pe vânzătoare în fața autorităților pentru retrocedarea bunurilor despre care se făcea vorbire în cele două contracte.
Reclamanta a fost, de asemenea, însoțită la notariat de fratele și cumnata sa, iar cumnata sa a fost prezentă și în fața notarului la încheierea contractelor și semnarea lor.
Ambii martori au declarat că nu cunoșteau că reclamanta este o persoană suferindă. a precizat că a putut aprecia suma în fața notarului și faptul că reclamanta "iese din joc", și-a precizat această poziție, dar reclamanta a semnat actele fără a face vreo opoziție.
Cât privește plata prețului, în răspunsul la interogatoriu, a arătat că reclamanta a primit, în afară de banii transferați în contul bancar, suma de 100.000.000 lei vechi, iar ea a primit suma de 5000 lei cu titlu de ajutor pentru problemele de sănătate ale fiului ei, sumă restituită în cursul procesului.
Reclamanta însăși, cu prilejul examinării în vederea întocmirii raportului de expertiză, descrie în același mod faptele din ziua încheierii contractului, arătând și că, după moartea soțului său situația sa financiară era precară și că a fost de acord să încheie aceste contracte și să anuleze vechea procură.
Pârâtul a declarat la interogatoriu că, în momentul încheierii contractului, reclamanta se comporta ca o persoană sănătoasă din punct de vedere mintal și că a aflat despre suferința acesteia cu prilejul procesului. Răspunsurile sale se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al curatoarei reclamantei, care arată că nu cunoștea suferința reclamantei, nici faptul că aceasta ar avea probleme cu discernământul, iar martorul a declarat că sora sa avea manifestări care erau normale.
Din aceleași probe, rezultă că reclamanta a returnat pârâtului suma primită la trei zile diferență de încheierea contractelor, că, ulterior, s-a deplasat la I pentru renegocierea prețului contractului, de bună voie, însoțită de avocat și de.
a declarat la interogatoriu că s-a negociat suma de 17 miliarde, dar că nu s-a plătit această sumă. Pârâtul precizează că, în discuțiile purtate cu avocata reclamantei, a fost de acord să achite suma de 17 miliarde în luna octombrie, dar nu s-a plătit această sumă, pentru că a fost acționat în judecată. Martorul declară că, dacă s-ar fi încheiat un act, nu s-ar fi ajuns la proces.
Ulterior încheierii actelor, părțile au făcut reciproc plângeri penale, ale căror soluții nu rezultă din probe, reclamanta a revocat procurile date pârâtului și a încheiat alte două contracte de vânzare drepturi succesorale cu privire la terenurile din localitatea, fără precizarea categoriei acestora și cu privire la terenurile situate în localitățile, și alte localități învecinate din jud. Ambele contracte au fost ulterior desființate prin acordul părților.
Martorul, unul dintre cumpărători, declară că a cunoscut-o pe reclamantă la Primăria, că aceasta l-a contactat, s-au întâlnit de circa trei ori cu reclamanta și a negociat condițiile contractului, inclusiv la domiciliul reclamantei, au discutat câteva ore bune și reclamanta i s-a părut o femeie echilibrată, care știe ce vorbește. Același martor arată că, la data încheierii contractului cu el, reclamanta i s-a părut normală, înțelegea actele pe care le încheia însă era mai puțin pregătită juridic. S-a prezentat singură pentru încheierea actelor, atitudinea notarului i s-a părut normală, nu a avut nici o surpriză când a văzut-o pe reclamantă, a întrebat-o doar dacă și-a primit suma prevăzută în contract. Același martor declară că, după el, reclamanta a știut ce vinde, dar a încercat să obțină o sumă mai mare pe proprietate, motivația ei fiind aceea că a crezut că vinde doar pădurea din. Rezilierea contractului pe care martorul l-a încheiat cu reclamanta s-a datorat reclamantei care a înstrăinat proprietatea a doua oară, el era al doilea cumpărător și nu dorea să intre în probleme de ordin juridic.
Martorul a relatat că a întâlnit-o pe reclamantă la Comisia de fond funciar, la sfârșitul lunii iunie sau iulie, aceasta era însoțită de un, iar disputa din fața comisiei era că solicita întârzierea soluționării cererii reclamantei pentru a înființa o societate agricolă. Martorul a discutat cu reclamanta și aceasta i-a spus că a vândut toate drepturile succesorale dar că vrea să facă o revenire.
Martorul a arătat că a fost contactat să verifice din punct de vedere tehnic terenul cu pădure și, după ce părțile au încheiat contractul a mers la domiciliul reclamantei, cu permisiunea acesteia, pentru a verifica actele. Reclamanta i-a relatat istoricul familiei și i-a prezentat un act în care nu era înscrisă nici o suprafață de pădure. nu știa pentru ce suprafață s-a încheiat actul notarial, dar din relatările ei a înțeles că este vorba despre o suprafață de pădure în, revendicată de. A telefonat la și a aflat că este vorba despre mii de hectare, nu despre sute, cum îi spusese reclamanta. Din ceea ce i-a prezentat reclamanta nu a rezultat că aceasta ar avea vreun act de proprietate pentru pădure sau casă. Într-o discuție ulterioară, purtată cu reclamanta în prezența unei familii - soț și soție - i s-au comunicat niște acte de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren și că i-a mai dat niște bani. Din spusele reclamantei a reținut că reclamantul i-a oferit niște sume consistente, iar nu i-a oferit nici un. Când a încheiat actul la notariat reclamanta știa că înstrăinează pădure, dar nu știa ce suprafață pentru că nu știa ce suprafață moștenește, iar în actul notarial nu era înscrisă nici o suprafață. Din discuțiile cu reclamanta, povestindu-i istoricul familiei și actul încheiat cu pârâtul, și-a dat seama că este o persoană lucidă și că are cu cine discuta. Mai arată martorul că din discuțiile cu reclamanta rezultă că a primit și ulterior niște sume de bani de la pârât, pentru actele care s-au găsit, iar reclamanta a fost mulțumită de sumele oferite.
Pârâtul a precizat că a făcut ulterior încheierii contractului verificări cu privire la averea reclamantei și și-a dat seama că trebuie să renegocieze contractul. A arătat, de asemenea, că a stat de vorbă cu reclamanta circa 4-5 ore și a fost convins că este o femeie normală, luând în considerare și vârsta. Când s-au prezentat la notariat, reclamanta o cunoștea foarte bine pe notară. Afirmațiile pârâtului au susținere în probatoriul administrat. Înscrisurile notariale întocmite de reclamantă, depuse la dosar, au fost autentificate la același birou notarial.
O altă declarație a fost dată în cauză de martora, de profesie arhitect. Martora este prietena reclamantei și a familiei. A arătat că a surprins o discuție în care reclamanta era admonestată că a încheiat cinci contracte în două săptămâni. Reclamanta nu poate să refuze pe nimeni. Prin modul elevat în care discută nu îți dai seama că este bolnavă, poate întreține relații normale după care cade în letargie. de la reclamantă că aceasta este pensionată pe caz de boală.
În fine, o ultimă declarație aparține martorei, care a luat contact cu reclamanta la o zi după încheierea contractului, arătând că aceasta era tulburată, deoarece cu o zi înainte semnase un contract la notariat. În puținele întâlniri cu reclamanta a avut senzația că se poate întreține o conversație normală, care apoi se alterează. Martora a înțeles că reclamanta nu a semnat acel contract, că acesta i-a fost citit dar a fost semnat cu mâna notarului. Din relatările familiei a înțeles că la notariat s-a semnat o altă procură în favoarea lui, iar d-na și-a dat seama că actul semnat era o vânzare. După încheierea contractului la notariat a venit dl. și a convins-o pe reclamantă că nu este bine ce a făcut și atunci reclamanta a trimis banii în contul pârâtului. Atât familia, cât și familia au sesizat nelegalitatea actelor.
Raportând cele ce rezultă din probatoriul administrat la dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a probat în cauză lipsa discernământului la momentul încheierii celor două contracte.
Consimțământul, respectiv exteriorizarea hotărârii de a încheia actul juridic, ca și condiție esențială, de fond și generală a actului, trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, adică de la un subiect care are puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.
Persoanele fizice cu capacitate deplină de exercițiu sunt prezumate că au discernământul necesar pentru a încheia acte juridice.
Reclamanta este o persoană cu o pregătire teoretică superioară, la data încheierii contractului nu era pusă sub interdicție, iar, din relatările celor care au asistat la negociere și la încheierea contractului, nu rezultă că se afla într-un moment de decompensare.
Convențiile încheiate sunt în mod obiectiv primitoare de interpretări diferite în ceea ce privește natura juridică și întinderea obiectului, ceea ce rezultă și din conduita ulterioară a fiecăreia dintre părți, după cum ambele părți au apreciat ulterior încheierii că au intervenit date care să conducă la o reapreciere a clauzelor, dar aceste aspecte, care rezultă din probele administrate, nu sunt de natură să conducă la concluzia că reclamanta nu avea discernământ la data încheierii contractului. Prima instanță a sesizat în mod corect și faptul că ulterior încheierii contractului, reclamanta a fost influențată în aprecieri de anturajul celor apropiați.
In egală măsură, faptul că pârâtul a acționat ulterior cu credința, că a cumpărat toate bunurile din succesiunile în discuție, asumându-și, totuși, eroarea de a o notifica pe reclamantă să evacueze imobilul locuință, nu fac dovada că scopul mediat acestuia la data încheierii contractului a fost unul ilicit sau imoral.
Caracterul ilicit al cauzei, astfel cum este el definit prin art. 968 Cod civil, rezultă din prohibiția printr-o lege și din contrarietatea scopului cu bunele moravuri și ordinea publică.
A vând în vedere întreg complexul de împrejurări ce rezultă din probe cu privire la obiectul contractelor și momentul încheierii lor, dar și conduita ulterioară a părților, având în vedere specificul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, reglementat de disp. art. 1309-1401 Cod civil, precum și faptul că existența și leceitatea cauzei contractului se presupune, prima instanță a apreciat corect că prezumția de liceitate a contractelor nu a fost răsturnată în cauză.
Cât privește obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat, mai întâi, că suma stabilită de prima instanță cu acest titlu este dovedită de către pârât, iar, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, este datorată, la cerere, de partea care a căzut în pretenții, în această poziție aflându-se reclamanta.
Este vorba despre sumă avansată de către pârât în cursul primei judecăți cu titlu de onorariu de avocat, iar cerere de reducere a acestui onorariu nu a fost făcută și nu putea fi dispusă fără a pune chestiunea în dezbaterea părților. Pe de altă parte, suma este justificată în raport de valoarea litigiului și munca depusă de avocați în cauză, astfel cum a rezultat din lucrările dosarului.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamanta,solicitând, în principal, casarea deciziei tribunalului și a sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la tribunal, pe motiv că valoarea litigiului depășește 500.000 lei noi, întrucât aceasta trebuie raportată, nu la prețul stabilit în contractele a căror desființare se cere, ci la valoarea de circulație a imobilelor obiect al contractelor, necompetență absolută, fiind vorba de necompetență materială, în sensul art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc.civ. ce poate fi invocată în orice etapă a procesului, subzistând, astfel, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 3 Cod proc.civ.
În subsidiar, recurenta invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. arătând că decizia obiect a recursului a fost dată cu încălcarea disp. art. 24 și 25 din OG nr. 1/2000, instanța de apel nemotivând de ce a considerat că avizul este facultativ. În cauză, a fost administrată proba cu o expertiză medico-legală psihiatrică întocmită de serviciul Medico legal I, care a considerat că reclamanta recurentă nu avea discernământ la data încheierii actelor, boala sa putând fi asimilată noțiunii de alienație mintală, avizul Institutului de Medicină Legal I conchide că aceasta nu avea capacitatea psihică integrală, aceasta fiind afectată prin diminuarea discernământului, iar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de INML "Prof. dr. Minovici", extrajudiciar, vorbește de incoerență ideo-verbală și personalitate transformată psihotic. Cu toate acestea, instanța de apel și-a fundamentat hotărârea, în principal, pe declarațiile martorilor, sinceritatea unora dintre aceștia fiind îndoielnică.
Tot ca motiv de nelegalitate, se invocă împrejurarea că instanța a aplicat greșit prev. art. 966 și 968 Cod proc.civ. cauza celor două contracte fiind imorală, în condițiile în care intenția intimatului pârât a fost de a utiliza convențiile în vederea acaparării întregii averi a reclamantei, scopul urmărit fiind de aoc onstrânge la cedarea și a altor bunuri dobândite sau ce urmează a fi dobândite în calitate de moștenitoare a autorilor ei, întrucât, deși contractele vorbesc de vânzarea unor drepturi succesorale, în sensul art. 1399.civil, se referă la bunuri viitoare determinate.
Cuantumul cheltuielilor de judecată este exagerat, fiind vorba de un onorariu avocațial de 10% din valoarea litigiului, instanța având posibilitatea și obligația să cenzureze acest abuz de drept, așa cum rezultă din disp. art. 274 alin. 3 Cod proc.civ.
Ulterior, reclamanta a detaliat aceste motive de recurs, invocând și încălcarea normelor de procedură privind administrarea probelor, în sensul audierii părților în calitate de martori, greșitei aprecieri a probei cu expertiza, încălcarea principiului egalității și imparțialității, incidența motivelor de nulitate relativă referitoare la lipsa discernământului și vicierea consimțământului prin dol, precum și incidența motivelor de nulitate absolută, art. 4 alin. 1 coroborat cu art. 6 din OG nr. 12/1998, referitoare la prețul derizoriu al contractului și cauza ilicită.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că, primul motiv de recurs nu subzistă, valoarea litigiului raportându-se la prețul din contract, iar celelalte motive invocate nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 8 și 9 Cod proc.civ. vizând reaprecierea probelor. Motivele referitoare la invocarea prețului neserios și a dolului exced investirii instanței de fond, prețul plătit fiind, oricum, unul serios, nefiind eludate prevederile privind declararea prețului real. Pârâtul intimat a și consemnat prin ofertă reală de plată sumele. Prima instanță a dat o apreciere corectă cheltuieli de judecată, raportându-se la complexitatea cauzei, demersurile apărătorilor, negocierile și deplasările efectuate în vederea soluționării amiabile a cauzei.
Prin încheierea civilă nr. 9781/2.12.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr-, s- dispus strămutarea soluționării recursului de la Curtea de Apel Iași la Curtea de APEL CLUJ.
După trimiterea cauzei spre soluționare Curții de APEL CLUJ, reclamanta și-a completat motivele de recurs, invocând motivul de recurs de ordine publică prev. de art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., pe motiv că judecătorul primei instanțe avea obligația de a se abține de la soluționarea cauzei în condițiile în care a încheiat, în cursul procesului, un contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul, având ca obiect un imobil cu un preț mult supraevaluat raportat la obiectul contractului, respectiv 50 ha teren arabil, cu valoare economică foarte scăzută pentru prețul de 210.000 Euro. În aceste condiții, judecătorul primei instanțe avea un interes în soluționarea cauzei, existând o situație de incompatibilitate în sensul art. 105 alin. 1 lit. b din Legea nr. 161/2003, interesul fiind acela de a încasa ultima tranșă din prețul supraevaluat, pronunțând o hotărâre favorabilă partenerului contractual, încălcând și disp. art. 6 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest motiv a ajuns la cunoștința reclamantei ulterior soluționării apelului, singura posibilitate a a-l invoca fiind dispozițiile de ordine publică cuprinse în art. 304 pct. 1 Cod proc.civ.
Raportat la acest ultim motiv, pârâtul nu a depus întâmpinare, însă a formulat concluzii în fața instanței de recurs, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 8 și 9. pr.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, motivele de recurs se referă la competența materială a instanței, compunerea completului de judecată, greșita aplicare a legii și greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, în sensul schimbării înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Referitor la primul motiv, acesta se referă la competența materială a instanței după valoarea obiectului litigiului, reclamanta recurentă susținând că această valoare nu este cea din contract, ci una mult superioară acestei valori, nedovedită, însă. În realitate, obiectul cererii este prețuit de reclamant, așa cum rezultă din dispozițiile art. 112 pct. 3. pr.civ. iar reclamantul a indicat valoarea, respectiv prețul din contract atunci când a sesizat judecătoria. Este adevărat că necompetența materială fiind de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 162. pr. civ. poate fi invocată și în recurs, în măsura în care nu necesită verificări de fapt, inclusiv de instanța de recurs din oficiu, conform art. 306 alin. 2. pr. civ. Numai că, așa cum se poate observa din petitele cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a invocat nulitatea contractelor pentru neseriozitatea prețului, acceptând, astfel, prețul din contracte, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată într-un interval de 5 luni de la încheierea acestora (30 mai 2006, 12 octombrie 2006), interval în care nu s-a dovedit o creștere semnificativă a prețurilor pe piața imobiliară. Oricum, nu a fost dovedită o altă valoare decât prețul din contracte, iar proba acesteia ar fi necesitat verificări de fapt în recurs. De remarcat, însă, că instanța de recurs nu a avut în vedere această împrejurare ce ar putea determina o eventuală contestație în anulare în sensul art. 318 alin. 1 pct. 2 și alin. 2. pr.civ.
Referitor la al doilea motiv de recurs, se impune a se stabili dacă împrejurarea invocată era de natură să atragă admiterea unei eventuale cereri de recuzare sau a unei declarații de abținere, precum și dacă, în lipsa unei astfel de cereri sau declarații, se poate vorbi de încălcarea normelor referitoare la compunere sau de încălcarea normelor de procedură, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 5. pr. civ. că este vorba de compunerea instanței sub aspect calitativ, deci a judecătorului ce putea să soluționeze cauza, în persoana sa neexistând vreun motiv de incompatibilitate, în sensul art. 24. pr.civ. sau de recuzare ori abținere din cele prev. de art. 27. pr. civ., textul art. 304 pct. 5. pr. civ. referindu-se la încălcarea altor norme de procedură decât cele pentru care există un text special, cum este cel al art. 304 pct. 1. pr.civ.
În ceea ce privește motivul invocat de reclamanta recurentă raportat la dispozițiile art. 304. pct. 1. pr. civ. acesta este unul de ordine publică ce poate fi invocat, însă,in limine litis,conform art. 29 alin. 2. pr. civ. dar inclusiv în recurs, în măsura în care motivele de recuzare au devenit cunoscute părții abia în această etapă procesuală. Reclamanta a susținut că a aflat motivul abia după pronunțarea deciziei în apel, nefiind făcută proba contrară a faptului pozitiv că ar fi aflat anterior.
Motivul în sine, se încadrează în dispozițiile art. 27 pct. 1. pr. civ. privind un interes în cauză, existând oricum, cel puțin o aparență de imparțialitate a judecătorului primei instanțe, ceea ce ar determina încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În aceste condiții, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 1. pr.civ. nu se mai impune analizarea celor referitoare la încălcarea dispozițiilor de drept substanțial, prev. de art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ. dar, care, însă, vor fi avute în vedere de instanța la care urmează a fi trimisă cauza spre rejudecare.
Din considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 297. pr.civ. curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia dată în apel, rejudecând apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare unei judecătorii din cele aflate în circumscripția sa, fiind vorba de o cauză strămutată. Dintre acestea, va opta pentru Judecătoria Cluj N, având în vedere împrejurarea că, oricum, părțile au de făcut cheltuieli suplimentare de deplasare, Judecătoria Cluj N aflându-se în aceeași localitate cu Tribunalul Cluj și Curtea de APEL CLUJ, instanțele de control judiciar în această cauză.
Fiind o casare cu trimitere spre rejudecare, problema cheltuielilor de judecată urmează a fi tranșată abia o dată cu stabilirea culpei procesuale, conform dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -, prin curator, împotriva deciziei civile nr. 437 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează, rejudecând admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 12855/6 noiembrie 2007 Judecătoriei Iași, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Judecătoria Cluj -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
plecată prin transfer,
semnează prim grefier,
Red. dact. GC
5 ex/07.04.2010
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Ioan Daniel
