Anulare act. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.30/
Ședința publică din 14.01.2009
PREȘEDINTE: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în comuna jud.B împotriva deciziei civile nr.171/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta-reclamantă lipsă, av. - în baza delegației nr.550/03.11.2008 ce se află depusă la dosar, pentru pârâta, lipsă, av. în baza delegației nr.-/16 dec.2008 pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța nr.-/08.01.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și un timbru judiciar.
Apărătorul intimatei depune întâmpinare la dosar și înmânează un exemplar și recurentei prin apărător care nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
-. - având cuvântul în susținerea recursului menține motivele de recurs și consideră hotărârile nelegale. Recurenta nu cunoștea că are vocație succesorală și că exista o masă succesorală, în lipsa acestora nu ar fi avut nici un interes în promovarea prezentei acțiuni. Consideră că reclamanta nu și-a exercitat interesul legal, a fost dusă în eroare. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune chitanța nr.-/12.ian.2009 reprezentând onorariu de avocat.
-. având cuvântul consideră că sentința instanței de fond și decizia instanței de apel sunt temeinice și legale. Recurenta a stat în pasivitate mai mult de un an deși a luat la cunoștință în termenul de acceptare. Susținerea recurentei că interesul său în a promova acțiunea a devenit legitim, juridic, născut, actual, personal și direct doar la momentul în care a aflat de existența unui activ succesoral, urmează să fie înlăturate calculând termenul de acceptare a succesiunii de la data decesului. Drept pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel ca legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța nr.12/14.01.2009, reprezentând onorariu de avocat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 579/22.01.2008 Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, județul B, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, județul
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este nepoata de frate predecedat al defunctei, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la filele 10-11 dosar, având astfel vocație succesorală generală (potențială) la succesiunea acesteia.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor 75/13.02.2006 eliberat de " & Asociații" rezultă căde cuiusa decedat la 4.12.2005 (fila 7 dosar), la dezbaterea succesiunii fiind prezentă numai pârâta - care a acceptat succesiunea, și fratele in viață al defunctei, care a renunțat la succesiune.
Din analiza dosarului succesoral rezultă că cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost formulată la data de 5.12.2005 (fila 2 din dosarul succesoral), masa succesorală si moștenitorii eventuali fiind indicați de către pârâtă prin cererea depusă.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil în care persoana cu vocație succesorală urmează a se pronunța dacă acceptă succesiunea, este un termen de prescripție, care curge de la deschiderea succesiunii.
Deoarece moștenirea se deschide "prin moarte", data deschiderii ei coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea.
Stabilirea exactă a momentului deschiderii succesiunii prezintă importanță deosebită, pentru că în funcție de acest moment se determină, indiferent de momentul soluționării problemelor pe cale notarială sau judecătorească, data de la care începe de regulă curgerea termenului de 6 luni de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, și drepturile ce li se cuvin asupra moștenirii.
Este recunoscut faptul că succesibilul poate fi repus in termenul de acceptare a succesiunii, dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care a fost depășit termenul de prescripție si cu condiția să se fi cerut repunerea in termen în decurs de o lună de la încetarea acestora, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Nu poate fi reținută sub acest aspect susținerea pârâtei în conformitate cu care ar fi trebuit probate de către reclamantă cauze de forță majoră care să o fi împiedicat să accepte succesiunea căci forța majoră constituie, în conformitate cu dispozițiile art. 13 lit. a din Decretul 167/1958, cauză de suspendare a cursului prescripției.
Pentru a analiza daca se justifică repunerea în termen instanța de fond a cercetat dacă există "cauze temeinic justificate", respectiv acele împrejurări ce nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune însă care nu întrunesc nici caracterele forței majore și a reținut următoarele:
Reclamanta a arătat, în acțiunea formulată, că i s-a ascuns cu rea credință de către pârâtă atât decesul mătușii sale cât și existența unei eventuale mase succesorale, în scopul manifest de a fi îndepărtată de la succesiune.
Prezentă personal la interogatoriu pârâta a recunoscut că nu a anunțat-o pe reclamantă nici de deces și nici de pomenile ulterioare, mai mult, că nu a mai vorbit cu aceasta de la decesul tatălui reclamantei, deși în întâmpinarea depusă a susținut că, deși nu avea această obligație, a anunțat totuși pe reclamantă atât de deces cât și despre înmormântare.
Martorii audiați în cauză la cererea pârâtei au dat declarații contradictorii, astfel că deși ambii susțin că au fost de față la deces, unul dintre aceștia susține că personal a auzit că ginerele pârâtei a anunțat pe reclamantă telefonic despre acest eveniment (fila 41 dosar), cel de-al doilea afirmând însă că a fost rugat un vecin care are o societate comercială în satul u să o anunțe pe reclamantă (fila 42 dosar).
Audiat fiind vecinul despre care s-a susținut că a fost rugat să anunțe pe reclamantă acesta a afirmat că nimeni nu i-a adresat o astfel de rugăminte ci din proprie inițiativă a anunțat pe părinții reclamantei însă nu știe dacă aceștia au anunțat-o pe fiica lor.
Din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei rezultă că aceasta a aflat despre decesul mătușii sale numai in cursul lunii mai 2006, astfel cum de altfel susține și reclamanta prin cererea introductivă de instanță.
Așa fiind, instanța a reținut că pârâta, cu rea credință, a ascuns reclamantei decesul mătușii sale, ceea ce constituie "cauză temeinic justificată" în sensul art. 19 din Decretul 167/1958, fiind îndeplinite sub acest aspect condițiile repunerii în termenul de acceptare a succesiunii.
Cu toate acestea, instanța a reținut că o eventuală repunere in termen ar putea fi pronunțată numai în măsura in care o astfel de cerere ar fi fost formulată în termen de o lună de la data încetării cauzelor ce justifică repunerea in termen.
Or, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că acest termen de o lună a început să curgă în mai 2006, când reclamanta a aflat despre decesul mătușii sale și când ar fi avut posibilitatea de a depune eventuale diligențe în vederea lămuririi situației succesiunii.
Imprejurarea că de la această data reclamanta a stat in pasivitate vreme de încă un an nu poate fi in nici un caz justificată de simpla afirmație a acesteia in conformitate cu care fiica pârâtei i-ar fi spus că defuncta i-a vândut apartamentul încă înainte de moartea sa, afirmație de altfel nedovedită în cauză.
Pentru aceste motive, constatând ca nu au fost îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 19 din Decretul 167/1958 pentru repunerea in termen, instanța de fond a respins cererea ca nefondată sub acest aspect, respingând ca nefondată și cererea de anulare a certificatului de moștenitor nr. 75/13.02.2006 eliberat de " &Asociații" precum și cererea de constatare a calității de succesor a reclamantei, considerată a fi străină de succesiune prin neacceptare în conformitate cu dispozițiile art. 700 Cod civil.
În ce privește cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat instanța a admis-o numai în parte, având în vedere că din cuprinsul împuternicirii avocațiale depusă la fila 17 dosar a rezultat că aceasta a fost eliberată în baza contractului de asistență juridică din 11.09.2007, iar chitanța 145 depusă în dovedirea onorariului achitat a fost eliberată la 6.09.2007, anterior încheierii contractului de asistență juridică aferent acestei cauze și nici nu cuprinde mențiuni cu privire la litigiul ce a generat achitarea onorariului de 500 RON pentru care a fost emisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că deși instanța a reținut corect situația de fapt cum că pârâta și fiica ei au ascuns cu rea credință decesul mătușii, ceea ce constituie cauză temeinic justificată pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii. Mai arată apelanta că nu a stat în pasivitate ci a dat dovadă de bună credință crezând în și verișoara sa care i-au spus că de pe urma defunctei nu au rămas bunuri succesorale și că oricum nu are vocație succesorală.
Abia după ce a aflat situația reală atunci, consideră apelanta, s-a născut dreptul la acțiune, interesul, capacitatea și calitatea procesuală. De altfel chiar pârâta, la interogatoriu, a recunoscut că reclamanta nu avea vreun drept la moștenire și de aceea nu a anunțat-o nici de deces și nici de pomenile ulterioare.
Prin decizia civilă nr.171/2008 a Tribunalului Brăilas -a respins apelul ca nefondat reținându-se următoarele:
Termenul de acceptare al succesiunii instituit de art. 700 Cod civil se calculează de la data decesului persoanei față de care se invocă vocația succesorală, că este un termen de prescripție susceptibil de întrerupere și suspendare în condițiile art. 19 din Decretul 167/1958 și că nu are legătură cu existența sau nu, la momentul decesului, a vreunui bun sau a vreunei averi succesorale. În adevăr din răspunsul la interogatoriu al reclamantei - fila 37 dosar fond rezultă că aceasta a aflat de decesul mătușii sale în luna mai 2006 - înainte de expirarea dreptului de opțiune succesorală ceea ce înseamnă că cel mai târziu începând din această lună putea să-și exercite acest drept. Însă și-a valorificat dreptul după aproape un an ceea ce conduce la concluzia că reclamanta-apelantă a stat în totală pasivitate și ca atare în mod corect nu a fost acceptată cererea de repunere în termen.
Așa fiind, tribunalul a considerat că apelul declarat de reclamantă nu este fondat și potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă l-a respins ca atare.
Impotriva deciziei civile nr.171/2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs reclamanta invocând faptul că, deși s-a reținut corect situația de fapt - și anume că pârâta și fiica ei s-au ocupat de înmormântarea mătușii au ascuns cu rea credință decesul mătușii, ceea ce constituie cauza temeinic justificată în sensul art.19 din Decretul 167/1958, fiind îndeplinite sub acest aspect condițiile repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, arată prima instanță în continuare că, cu toate acestea, instanța va reține ca o eventuală repunere în termen, ar putea fi pronunțată numai în măsura în care o astfel de cerere ar fi fost formulată în termen de o lună de la data încetării cauzelor ce justifica repunerea în termen, ajungând la concluzia eronată că acest termen de o lună a început să curgă în mai 2006, când reclamanta a aflat de decesul mătușii etc.
Ori reclamanta, nu a stat în pasivitate așa cum consideră instanța, ci dimpotrivă, a fost de totală bună credință și a avut toată încrederea în și verișoara ei, care i-au spus tot timpul ca de pe urma defunctei nu a rămas avere, deoarece aceasta vânduse apartamentul fiicei pârâtei pentru aoî ngriji până la moarte.
In momentul în care a aflat că pârâta și fiica ei o mințiseră cu privire la masa succesorală și la vocația sa de succesoare legală (nici nu au declarat-o în anexa 1 de la starea civilă), a promovat prezenta acțiune, în termen de o lună de când a aflat aceste lucruri (exista adresă de la BNP ). Că este așa o dovedește chiar răspunsurile pârâtei la interogatoriu.
De fapt, în acest moment când a aflat acest lucru, s-au născut condiții legale de promovare a acțiunii civile, respectiv: calitatea procesuală, capacitate procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept, pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Interesul reclamantei a devenit legitim, juridic, născut și actual, personal și direct, în momentul în care a aflat că avea vocație succesorală și exista o masă succesorală, în lipsa acestora nu ar fi avut nici un interes în promovarea prezentei acțiuni.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut în mod corect că faptul că i s-a ascuns moartea mătușii constituie o cauză temeinic justificată la care se referă art.19 alin.1 din Decretul 167/1958.
Potrivit probatoriilor administrate în cauză s-a reținut luna mai a anului 2006 ca data la care recurenta reclamantă a aflat de decesul mătușii sale.
Conform art.19 alin.2 din Decretul 167/1958 "cererea de repunere-n termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție".
Ori cauza a încetat în mai 2006, iar prezenta acțiune a fost introdusă la 19.06.2007 cu mult peste termenul prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul 167/1958.
Faptul că i s-a ascuns și că există activ succesoral nu reprezintă o cauză justificată în sensul art.19 alin.2 din Decretul 167/1958.
"Motivele justificate" prevăzut de acest text de lege constituie piedice relative, iar nu absolute de a acționa, respectiv cauze subiective care privesc direct pe titularul dreptului material la acțiune, deci motive personale,însă neculpabile, ceea ce nu mai justifică efortul sancționator al prescripției extinctive.
Că nu a știut că apartamentul mai face parte din masa succesorală e din culpa exclusivă a recurentei care cu minime eforturi ar fi putut fi în posesia acestei informații.
Ca atare, culpa sa exclude posibilitatea să se aprecieze că acest fapt justifică repunerea-n termen începând cu data la care a aflat de existența activului succesoral.
Atâta vreme cât s-a constatat că succesibilul nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege și nici în termenul prevăzut de art.19 alin.2 din Decretul nr.167/1958 (pentru că i s-a ascuns cu rea credință moartea mătușii), prin efectul prescripției extinctive se stinge dreptul de a accepta moștenirea și, o dată cu acest drept se stinge - retroactiv - titlul său de moștenitor, devenind străin de moștenire. Prin urmare, succesibilul nu mai are dreptul de a reclama bunurile succesorale și implicit nici interesul de a promova o astfel de acțiune.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.312 alin.1 teza Ii Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă urmează a fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de reclamanta, cu domiciliul în comuna jud.B împotriva deciziei civile nr.171/07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurentă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-11.02.2009
Dact.MH-13.02.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminița ȘoleaJudecători:Luminița Șolea, Simona Bacșin, Anica Ioan
