Anulare act. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 310
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul G împotriva deciziei civile nr.239 din 31.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect,anulare act anulare certificat moștenitor;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru intimata ( ) - -, lipsă recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită ( se acoperă lipsa de procedură cu intimata, citată în al. - - în loc de str. - -, cu care citația a fost restituită prin prezentarea apărătorului ales al acesteia ),s-a citat recurentul cu mențiunea de achita timbru judiciar de 0,15 RON și nu s-a achitat.
Avocat depune la dosar împuternicirea avocațială.
Se pune în discuție nulitatea recursului, având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în cele prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Avocatr, pentru intimată, solicită a se constata nulitatea recursului. Nu cere cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4463/25.04.2007 Judecătoria Iașia respins acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâta --.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul Gas olicitat anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 41 din 22.08.2005 pe motiv că prin declarații false a obținut acesta certificat, că pârâta -- nu este moștenitoare a defunctei, că singurii moștenitori sunt reclamantul în calitate de frate a lui și -, trecuți în titlul de proprietate nr. -/11.12.2005 și că certificatului de calitate moștenitor îi lipsește încheierea de legalizare.
Din actele de stare civilă a rezultat că reclamantul este fratele defunctei iar pârâta este nepoata de soră predecedată a acesteia.
Din cuprinsul dosarului notarial a rezultat că în baza declarațiilor martorilor s-a constatat că pârâta este singura moștenitoare a defunctei, având calitate de unic moștenitor al acesteia.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultat că singura care a făcut acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei este pârâta.
Astfel martora - declarat că pârâta este cea care s-a ocupat de înmormântarea defunctei și i-a făcut pomenirile, că defuncta și mama pârâtei aveau un teren în spate la și că pârâta s-a ocupat de toate bunurile rămase de la defuncta.
Martorul a declarat că este vecin cu terenul din-, că el este cel care a îngrădit terenul și că nu l-a văzut niciodată pe reclamant să vină la teren sau la înmormântarea lui. Pârâta este cea care a plătit impozitul pe teren și știe că a plătit și impozitul din urmă.
Martorul - propus de reclamant declară că reclamantul a fost la terenul din I și că l-a arat și semănat. că mama sa spunea prin casă că pârâta nu se ocupă de teren. că reclamantul nu se poate de 3-4 ani dar nu știe dacă la data decesului lui se putea și nu știe dacă reclamantul a plătit pe cineva să se ocupe de teren.
Instanța de fond a înlăturat această declarație considerând că mărturia acestuia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind în contradicție cu declarațiile celorlalți doi martori audiați. De asemenea, fiind vorba de un teren intravilan în I, cu o suprafață de 382 mp. în spate la s-a reținut că nu era probabil ca acesta să fi fost și semănat de către reclamant.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă că pârâta este singura moștenitoare care a făcut acte de acceptare a succesiunii.
Nici critica valabilității certificatului de calitate de moștenitor pentru lipsa încheierii de legalizare instanța nu a fost primită, certificatul cuprinzând toate elementele prevăzute de Legea 36/1995.
Conform art. 83 din lege, pe baza încheierii finale, in termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moștenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din aceasta încheiere referitoare la masa succesorala, numărul si calitatea moștenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Iar art. 84 prevede că în cazul în care nu s-a făcut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durata si moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moștenitor.
În aceste condiții notarul a procedat la emiterea certificatului de calitate de moștenitor nr. 41/22 august 2005 care îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea sa valabilă, legea neprevăzând o încheiere de autentificare a certificatelor emise de notar.
În temeiul art. 100 din Legea nr. 36/1995 actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată cu acțiune în anulare conform codului d e procedură civilă.
Împotriva certificatului de moștenitor, cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea acestuia pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate a certificatului de calitate de moștenitor emis pe numele pârâtei. Aceasta este moștenitoare a mătușii sale, în calitate de nepoată de soră predecedată. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că este singura moștenitoare care a făcut acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctei, condiții în care acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a reclamantului. A respins și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată a pârâtei având în vedere faptul că nu a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamantul
Prin decizia civilă nr. 239 din 03 martie 2008 a Tribunalului Iașis -a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 4463/25.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei -- suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul G, prin curatorul său a chemat-o în judecată pe pârâta -- solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 41/22.08.2005 eliberat de " " după.
Aceasta ( ) a fost sora lui G și pârâtei (fostă ) --.
În calitate de frate, reclamantul a avut vocație la moștenirea lăsată de sora sa dar nu și-a manifestat în nici un fel intenția de a accepta succesiunea în termenul legal de 6 luni.
Din declarațiile martorilor audiați atât la fond cât și în apel rezultă faptul că singura persoană care a făcut acte de acceptare a succesiunii este pârâta.
Acceptarea pură și simplă a moștenirii reprezintă un act unilateral de voință, o manifestare de voință a succesibilului de a păstra titlul de moștenitor.
Acceptarea voluntară tocită de către reclamantă a succesiunii rezultă din act și fapte pe care ea n-ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant, conform dispozițiilor art. 689 Cod civil.
Reclamanta a fost cea care a făcut acte d administrare a succesiunii care nu aveau un caracter urgent cum sunt actele de folosință a bunurilor succesorale, implicând acceptarea pentru că s-a comportat ca un proprietar.
Achitarea taxelor succesorale, plata impozitelor asupra masei succesorale, folosirea bunurilor mătușii ei reprezintă acte de acceptare tacită a moștenirii.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că reclamantul G ar fi făcut astfel de acte.
Faptul că, concubina lui a luat două pături și două cearșafuri foarte uzate nu echivalează cu acceptarea tacită. În plus, ea nu avea calitatea de curator la acea dată, din actele medicale depuse la dosar nu rezultă starea reclamantului în perioada 2002 - martie 2003 iar declarațiile martorilor sunt contradictorii în acest sens.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor atacat, sub aspect condițiile de fond și formă este perfect valabil, fiind încheiat în condițiile prevăzute de Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.
Instanța de fond a analizat amănunțit toate aceste aspecte.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului formulată de curatorul său.
Față de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G, pe care o critică sub următoarele motive:
A solicitat instanței constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor întocmit după defuncta.
Intimata s-a prezentat la notariat și a declarat că este unica moștenitoare deși cunoștea că și recurentul are calitatea de moștenitor, dar a profitat de starea de boală a acestuia.
Susținerea intimatei a fost întărită de un martor mincinos. Nu este adevărat că intimata a ținut legătura cu, singurul care a realizat acest fapt a fost recurentul.
Dacă intimata nu ar fi folosit manevre dolosive, recurentul ar fi figurat în certificatul de moștenitor, iar în fața instanței s-ar fi făcut dovada acceptării în termen a moștenirii, prin faptul ocuparea și cultivarea terenului în mod permanent, după decesul surorii sale.
După ce recurentul s-a îmbolnăvit, cea care s-a ocupat de teren în numele său a fost concubina recurentului.
De asemenea, recurentul a plătit anumite impozite, iar chitanțele se află la dosarul cauzei.
Instanța nu a aprofundat probele aflate la dosarul cauzei, în sensul că nu a avut în vedere declarația martorului recurentului, care a susținut afirmațiile recurentului.
Instanța trebuie să cerceteze conduita celui ce a deschis procedura recursului, și să constate că s-a folosit de martori mincinoși.
Recursul este nul.
Potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate prin arătarea și dezvoltarea separată a fiecărui motiv de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2 care se referă la motivele de ordine publică.
Prin urmare motivarea recursului impune dezvoltarea fiecărui motiv de recurs în așa fel încât să facă posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
În speță, deoarece dezvoltarea de către recurent a motivelor de recurs cuprinde numai generalități cu privire la situația de fapt și a modalității de apreciere a probelor de către instanță, nu face posibilă încadrarea în vreunul din motivele de recurs prevăzute expres în art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Drept urmare, se va constata nul recursul formulat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de G împotriva deciziei civile nr. 239 din 31.03.2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi - 03.09.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
19.09.2008
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
