Anulare act. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 310
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra judecării recursului declarat de reclamanta recurentă domiciliată în S,-, - scara D,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 149 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 7 octombrie 2009, ora 12,00, ulterior pentru 14 octombrie 2009, ora13,00.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 9 iunie 2008 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și, anularea planului de situație și amplasament întocmit la data de 25 iunie 1999 de pârâtul.
În motivare arătat că acest plan de amplasament a fost folosit de primii doi pârâți cu ocazia vânzării către pârâtul a terenului situat în municipiul S, str. -. -, teren învecinat cu suprafața de 3600 mp pentru care reclamantei i s-a emis titlul de proprietate nr. 2454 din 25 iunie 1998 în calitate de moștenitoare a mătușii sale, acest plan de situație fiind diferit de cel încheiat la data de 5 aprilie 1996 și care a stat la baza contractului autentificat sub nr. 2255 din 12 aprilie 1996 de BNP, prin care a cumpărat imobilul de la, hotarul dintre cele 2 terenuri fiind mutat spre vest, astfel încât s-a ocupat întreaga porțiune care constituie ieșirea la calea publică.
Pârâții, prin întâmpinare,au invocat excepția calității procesuale active a reclamantei, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Au arătat că reclamanta nu este proprietara terenului învecinat cu deoarece nu are vocație succesorală după defuncta, fiind doar nepoata soțului defunctei care la rândul său este moștenitoarea testamentară a soțului ei,; că parte din terenul ce a aparținut defunctei a fost vândută de către aceasta lui, astfel încât terenul a cărei proprietară se consideră reclamanta nu se învecinează cu pârâtul în partea de drum.
Prin încheierea din 23 octombrie 2008, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 5105 din 20 noiembrie 2008 a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța a reținut că demersul corect pentru realizarea pretențiilor reclamantei este acțiunea în revendicare, în cadrul căreia urmează a fi comparate titlurile de proprietate și actele ce au stat la baza emiterii lor.
Rezoluția procurorului nu are autoritate de lucru judecat pentru a reține întocmirea eronată a planului de situație contestat, plan care de altfel nici nu constituie un act juridic având în vedere că nu acesta a transferat în favoarea pârâtului dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, ci acest efect l-a avut contractul de vânzare cumpărare încheiat cu pârâții și.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că din eroare în acțiune s-a menționat că terenul pentru care s-a întocmit planul de situație ar fi vecin cu terenul proprietatea sa în suprafață de 36 ari, în condițiile în care între acest teren și cel al pârâtului se află terenul proprietatea numitului.
A mai arătat că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului dedus judecății față de temeiul de drept invocat, respectiv art. 184 Cod procedură civilă.
Planul de situație și amplasament are nu doar semnificația unui înscris probator ci reprezintă și o operațiune juridică ce are ca scop identificarea unui bun imobil ce urma a fi înstrăinat, acesta fiind parte integrantă din contractul translativ de proprietate, producând astfel efecte juridice.
Prin decizia civilă nr. 149 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Suceavaa fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, aceasta fiind obligată la plata către intimați a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că nu planul de situație contestat a transferat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, ci contractul de vânzare cumpărare încheiat între și, părțile având la îndemână altă acțiune civilă pentru rezolvarea situației.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a arătat că instanțele au soluționat cauza pe excepția neîndeplinirii condițiilor de fond de către înscrisul supus analizei (planul de situație), apreciind că acest înscris, prin care se individualizează bunul imobil vândut, nu constituie act juridic, iar reclamanta nu-și poate valorifica pretențiile în cadrul general stabilit de dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.
A arătat că, în fapt, prin întocmirea defectuoasă a planului de situație, s-a schimbat amplasamentul terenului dobândit de soții prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1996, în care se face precizarea că planul face parte integrantă din contract, iar în acest fel acești vânzători au înstrăinat același teren, însă pe alt amplasament.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor formulate, instanța constată următoarele:
Articolul 184 Cod procedură civilă reprezintă temeiul în baza căruia instanța civilă poate cerceta caracterul fals al unui înscris, prin orice mijloc de probă, atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris. Fără a preciza consecința constatării falsului, legiuitorul lăsat la aprecierea instanțelor modalitatea în care actul va fi lipsit de efecte juridice, în funcție de condițiile concrete ale speței. De asemenea, legiuitorul nu a precizat condițiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească un înscris pentru a intra în sfera de aplicare a articolului menționat mai sus, de unde se poate concluziona că instanțele vor analiza în ce măsură un astfel de înscris poate fi supus procedurii generale prevăzută de art. 184 Cod procedură civilă.
În prezenta speță, înscrisul în discuție însoțește contractul de vânzare cumpărare nr. 2816 din 17 octombrie 2000 încheiat între și și, construcțiile și terenurile tranzacționate fiind identificate conform notărilor din planul de situație întocmit în anul 1999.
Chiar dacă în acest contract nu s-a menționat că planul de situație face parte integrantă din actul redactat la notariat, acest plan nu poate fi privit ca un act de sine - stătător, el individualizând practic obiectul vânzării.
În acest sens, se observă din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare că planul de situație incriminat conține identificări atât cu privire la parcelele de teren, cât și la parcelele de clădire care au făcut obiectul vânzării (casa de locuit C 1 și magazia C 2), impunându-se a fi privit ca un accesoriu al contractului.
Față de această împrejurare, instanțele anterioare au reținut corect că, raportat la prezenta speță, acest plan de situație nu constituie un act juridic, deoarece a servit doar la identificarea bunului vândut și la redactarea în fapt a imobilelor enumerate în contractul de vânzare cumpărare. Lipsa mențiunii că planul de situație face parte integrantă din actul translativ de proprietate nu este de natură să confere acestui înscris un caracter de sine - stătător și independent de contract, cu atât mai mult cu cât imobilele figurează în cartea funciară cu indicativele menționate în contractul de vânzare cumpărare.
Deosebit de cele reținute anterior, analizarea înscrisului apreciat ca fiind fals impune verificări sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, deoarece - așa cum susține reclamanta - hotarul dinspre proprietatea sa a fost translat mult spre vest, ocupând practic întreaga porțiune care constituia ieșire la calea publică pentru restul terenului acesteia, aspect care necesită un probatoriu mai amănunțit decât o simplă apreciere și comparare a celor două planuri de situație, respectiv cel întocmit în 1996, cu ocazia primei vânzări și cel din 1999, apreciat ca fiind fals.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta recurentă domiciliată în S,-, - scara D,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 149 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/12.11.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Cristina
