Anulare act. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 310
Ședința publică de la 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 3: Mihaela Loredana
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 179 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. - din 8 octombrie 2007, ppronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți, personal și asistați de avocat, recurentul pârât, reprezentat de același avocat și intimata reclamantă, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenții pârâți, a solicitat menținerea măsurii suspendării potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât dosarul care a determinat suspendarea prezentei cauze nu a fost soluționat.
Avocat, pentru intimata reclamantă, apreciază că nu mai subzistă motivul suspendării prezentei cauze, întrucât așa cum rezultă și din certificatul de grefă depus la dosar, dosarul nr- a fost suspendat la Judecătoria Craiova în baza art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, deoarece recurenții pârâți nu și-au îndeplinit obligația de a depune actele solicitate de instanță.
Instanța apreciază că nu mai subzistă motivul suspendării cauzei, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere cele rezultate din fișa dosarului și certificatul de grefă depus, dosarul nr- al Judecătoriei Craiova fiind suspendat din vina părților,pentru neîndeplinirea obligației stabilită de instanță în sarcina acestora.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a pus concluzii de admiterea recursului, așa cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamantă; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefundat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată la 15.12.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea pronunțată să se constate nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 41/02.03.2006 eliberat de BNP, în sensul radierii din acest act a terenului de 4200 mp situat in extravilanul comunei, jud. D, tarlaua 47, parcela 15.
In motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu defunctul său soț, a dobândit succesiv în proprietate, de la numiții G și, prin contractele de donație autentificate sub nr. 20523/09.08.1995 și nr.4333/24.04.1996 de BNP G, terenul în litigiu.
Reclamanta a mai arătat că aceasta suprafața de teren a fost introdusă în masa succesorala a autorului pârâților, G, conform certificatului de moștenitor nr. 41/02.03.2006, deși acesta fusese anterior înstrăinat chiar de G și prin act autentic.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că au formulat plângere penală împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290, 291 și 292.Cod Penal cu privire la cele două contracte de donație.
Prin sentința civilă nr.12778 din 08.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, constatându-se nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.41, întocmit la data de 02.03.2006 de BNP cu privire la înscrierea în masa succesorală a bunurilor rămase de pe urma defunctului G, a suprafeței de 4200 mp. situată în extravilanul comunei, sat, jud.D, p15 și având vecinii: la N -DN 330, la E- a, la S- Cn 351 și la V -.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 193 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâți.
Instanța a reținut că reclamanta și soțul său au dobândit succesiv în proprietate, prin acte de donație autentificate sub nr. 20523/1995 și nr. 4333/1996, terenul în suprafață de 4200 mp situat în extravilanul comuna, jud. D, teren ce a fost ulterior introdus în masa succesorală numitului G, conform certificatului de moștenitor nr. 4/2006, deși fusese deja înstrăinată chiar de către acesta și soția sa în timpul vieții, prin actele de donație menționate.
Instanța a înlăturat ca nereale susținerile pârâților în sensul că semnăturile de la rubrica donatori de pe contractele de donație nu aparțin autorilor și G, având în vedere concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat în cauză și constatând că s-au transmis mai multe drepturi decât avea defunctul, instanța a constat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor cu privire la înscrierea în masa succesorală a bunurilor rămase de pe urma numitului Gas uprafeței de 4200mp.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, susținând că instanța de fond nu a ținut seama de actele medicale depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că autorul suferea de insuficiență cardiacă și a decedat la 4 zile după încheierea actului, iar anterior a fost imobilizat la pat, neputând semna contractul de donație.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri reprezentând declarații extrajudiciare și a respins cererea de depunere a înscrisului medical, apreciind că dosarul poate fi soluționat pe baza materialului probator existent.
Prin decizia civilă nr.179 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.12778 din 08.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Constatările Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B, care a efectuat expertiza în cauză au fost în sensul că semnăturile de pe cele două acte de donație aparțin donatorilor și
Față de aceste constatări, instanța de fond a apreciat corect că prin aceste acte de donație autentice autorii au înstrăinat în mod valabil terenul în suprafață de 4200 mp către reclamantă și soțul acesteia, în anii 1995 și 1996 și prin urmare, bunul neexistând în patrimoniul defunctului G la data deschiderii succesiunii, a fost în mod nelegal înscris în certificatul de moștenitor contestat.
În ce privește imposibilitatea donatorului de a semna actele de donație, acest motiv invocat pentru prima oară în apel este contrazis de proba științifică administrată în cauză, cât și de împrejurarea că unul din acte a fost încheiat mult înaintea decesului autorului, exprimând fără îndoială voința sa valabilă. Cât privește actul din 1996, acesta poartă de asemenea semnătura donatorului, conform constatărilor expertizei grafologice. Împrejurarea că acest din urmă act a fost încheiat în ultimele zile de viață ale donatorului, când după spusele martorilor ale căror declarații au fost depuse la dosar acesta ar fi fost imobilizat la pat, nu afectează valabilitatea consimțământului acestuia exprimată prin semnarea actului în fața notarului.
Consemnările din încheierea de autentificare referitoare la aceste aspecte fiind rezultatul unei constatări personale a notarului, pârâții ar fi trebuit să probeze înscrierea în fals, deoarece aceștia contestă faptul că tatăl lor s-ar fi putut deplasa și deci nu s-ar fi întâlnit cu notarul, la acea dată, pentru semnarea declarației.
Cum această probă nu a fost făcută, instanța de fond a apreciat corect că se impune anularea parțială a certificatului de moștenitor cu privire la terenul în litigiu.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei civile și pe fond respingerea acțiunii.
Au arătat că așa cum reiese din certificatul fiscal eliberat de Primăria, acest teren este în proprietatea recurenților. Nu au avut cunoștință de contractele de donații, acesta nefigurând în cuprinsul cărții funciare.
Mai mult, unul dintre donatori a decedat la 4 zile după semnarea celui de-al doilea contract de donație, înainte acesta fiind în comă datorită bolii de care suferea, ceea ce a afectat valabilitatea consimțământului.
S-a mai menționat că obiecțiunile la raportul de expertiză nu au fost admise.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, delegații de substituire, adeverința din 7.10.2008 emisă de IMOBILIARE, certificat eliberat din dosarul nr- extras din ECRIS.
Recursul este nefondat.
Potrivit pieselor dosarului, a constatărilor Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice B, care a efectuat expertiza grafologică în cauză și care au fost în sensul că semnăturile de pe cele două acte de donație aparțin donatorilor și G, instanțele au apreciat corect că terenul în suprafață de 4200 mp. a făcut obiectul în mod valabil a actelor de donație autentice, prin care autorii menționați au înstrăinat acest teren reclamantei și soțului acesteia în anii 1995 și 1996.
Ca atare, atâta vreme cât bunul nu mai exista în patrimoniul defunctului G la data deschiderii succesiunii, acesta a fost în mod nelegal trecut în certificatul de moștenitor contestat, în cuprinsul masei succesorale rămase de pe urma autorului înstrăinător.
Din acest punct de vedere, nu mai are relevanță faptul că recurenții nu au avut cunoștință de existența donațiilor și că nu figurau înscrise în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte nu au fost invocate în apel sau ca apărări la instanța de fond.
Corect, față de constatările expertizei efectuată în cauză, probă științifică concludentă bazată pe elemente concrete, obiecțiunile la raport nu au fost încuviințate, raportat la motivul invocat, bazat pe o simplă stare de fapt nedovedită.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere (afirmație) înaintea judecății trebuie să o dovedească. Or, în speță, recurenții nu au demonstrat temeinicia susținerilor lor, în privința afectării valabilității consimțământului autorului donator.
Acest motiv nu a fost invocat anterior separat, si nici nu a fost întemeiat expres pe vreo cauză prevăzută de Codul civil.
Constant recurenții au susținut atât la fond cât și în apel, că de fapt autorul donator, decedând la scurt interval de timp (4 zile) de la întocmirea ultimului act și că fiind mobilizat la pat anterior, nu putea semna contractele.
Nu s-a invocat, până în momentul formulării cererii de recurs acest motiv de afectare a valabilitatii consimțământului, bazat pe boala de care suferea autorul și care îi determinase o stare de comă.
Deși recurenții nu au precizat expres, temeiul juridic al acestei afectări a valabilitatii consimțământului, din modul cum au fost formulate motivele de recurs, reiese că acestea conduc la ideea invocării lipsei discernământului - atâta vreme cât s-a menționat că autorul a avut consimțământul afectat datorită stării de comă în care se afla.Acest motiv ce atrage sancțiunea nulitatii relative, are insa un regim juridic specific cu privire la persoana care-l poate invoca și termenul în care se poate cere.
Instanțele au judecat în limitele investirii ținând seama de motivele ce au fost invocate și de apărările formulate.
Acest motiv privind afectarea valabilitatii consimțământului autorului pe motiv de boală, este unul nou invocat direct în recurs, față de celălalt motiv susținut constant la fond și în apel prinvind imposibilitatea de semnare a contractului de către autor, datorită imobilizării la pat a acestuia, din pricina bolii de care suferea.
Acest motiv nou, nu a făcut obiectul cercetării fondului, așa încât nu poate fi primit și supus cercetării de către instanța de control.
Cât privește critica referitoare la imposibilitatea semnării de către autor a contratului de donație datorită imobilizării la pat, este neîntemeiată, aceasta fiind contrazisă de proba științifică administrată în cauză (expertiza) și de faptul că unul dintre acte a fost încheiat mult înaintea decesului autorului și care fără dubiu este expresia voinței liber exprimate a acestuia.
Nici în privința actului încheiat în 1996, nu se poate reține afectarea valabilității consimțământului pe motiv că autorul a fost imobilizat la pat, în condițiile în care, actul s-a încheiat și semnat în fața notarului.
-se de o prezumție de autenticitate și validitate din punct de vedere al forței probante, actul autentic și constatările personale ale notarului fac dovada până la înscrierea în fals. Lipsa consimțământului și prezenței autorului unei declarații autentificate de notar, poate fi probată doar prin procedura înscrierii în fals.
Deși pe rolul Judecătoriei Craiova se află dosarul nr-, având ca obiect nulitatea contractelor de donație, s-a impus soluționarea cauzei în lumina respectării dispozițiilor art.6 CEDO, privind soluționarea într-un termen rezonabil
Aceasta, întrucât, prezentul recurs a fost suspendat conform art.244 alin.1 Cod pr.civilă până la soluționarea dosarului având ca obiect constatare nulitate.
A fost necesară repunerea pe rol, a acestui din urmă dosar și el la rândul său suspendat.
Ulterior, intimata a formulat cerere de repunere pe rol întrucât dosarul nr- a fost din nou suspendat în conformitate cu
art.1511Cod pr.civilă din vina recurenților, aspect necontestat de aceștia, care, astfel determina tergiversarea prezentei cauze prin fapta lor.
Trebuie avute în vedere dispozițiile art.6 CEDO care prevede că " orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale".
Scopul acestei garanții îl reprezintă protejarea părților împotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficienței și credibilității actului de justiție și evitarea menținerii persoanelor într-o stare de nesiguranță cu privire la situația lor pentru o perioadă de timp prea mare.
unor încălcări de aceeași natură, cu privire la durata procedurii și a măsurilor dispuse, trebuie în mod special evitate.
Privind aprecierea caracterului rezonabil trebuie avut în vedere pe lângă complexitatea cauzei totodată și comportamentul părților.
În prezenta cauză, față de condițiile specifice ale acesteia, menținerea măsura suspendării ar duce la întreruperea cursului normal al justiției, paralizându-se judecarea acțiunii civile și având în vedere prioritar, interesul soluționării cauzei, instanța apreciază că nu există un temei justificat, în contextul arătat pentru întreruperea cursului judecății, impunându-se ca atare soluționarea cauzei.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursul. Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 179 din 07 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. - din 8 octombrie 2007, ppronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 2 ex
10.03.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava, Mihaela Loredana
