Anulare act. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 311
Ședința din Camera de Consiliu din data de 06.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2008, privind recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.893 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA și DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 13.03.2007, sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Compania Națională Poșta Română și Direcția Regională de Poștă C, pe de o parte, anularea deciziei de numire în funcția de șef adjunct al Oficiului Județean de Poștă Man umitului și numirea sa pe această funcție, cu consecința majorării cu 50 % a retribuției, atât pentru viitor cât și pentru perioada martie 2004 - 31.01.2007 cât a îndeplinit atribuțiile de înlocuitor de drept al șefului, iar pe de altă parte, acordarea sporului conferit de dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă, pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu aferente altui post decât cel pe care era titular, în cuantum de 35% prevăzut la minimum funcției pentru perioada martie 2004 până la zi.
A arătat că numirea în funcția de adjunct al Oficiului Județean de Poștă Man umitului este nelegală și aceasta întrucât persoana în cauză ocupă și funcția de vicepreședinte al Federației Sindicatelor din Poșta Română, fapt ce nu-i permite să ocupe și o funcție pe linie administrativă, cu atât mai mult cu cât ocuparea funcției pe linie sindicală presupune scoaterea sa din producție.
A mai arătat că această numire este și abuzivă deoarece funcția respectivă a fost blocată de conducerea pârâtei nefiind activată la nivelul M, deși la nivelul altor județe a ființat, și că, atâta timp cât a ocupat 6 ani funcția de înlocuitor al șefului, odată cu activarea funcției de șef adjunct aceasta trebuia să-i revină.
Cât privește al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că, începând cu ianuarie 2003 îndeplinit, pe lângă atribuțiunile impuse de fișa postului, și atribuțiile specifice postului de resurse umane din cadrul, fapt ce obliga pârâtele, conform art.70 pct.1 lit. e din CCM 2005/2009 să-i acorde un spor de 35 % din salariul prevăzut la minimum funcției. A susținut că, deși a solicitat conducerii, în repetate rânduri acordarea acestui spor, solicitarea sa a fost respinsă cu motivarea că postul de economist cu atribuțiuni de resurse umane nu există în structura organizatorică a
În apărare, pârâta Compania Națională Poșta Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regională de Poștă C, arătând, în esență că, în conformitate cu art.2 alin.2 din Actul constitutiv al Companiei Naționale "Poșta Română", aceasta are statut de sucursală, și că în conformitate cu art.43 din Legea 31/1990 nu are personalitate juridică proprie, neputând astfel sta în judecată ca parte într-un proces.
Tot pe cale de excepție a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Regională de Poștă C, arătând că relațiile contractuale de muncă ale reclamantei sunt stabilite cu angajatorul Compania Națională Poșta Română și că Direcția Regională de Poștă C neavând personalitate juridică nu putea avea relații proprii de muncă cu vreun angajat.
Pârâta Compania Națională Poșta Română a invocat excepția caracterului inform al cererii de chemare în judecată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.112 pct.4 pr.civ. în sensul că nu sunt precizate temeiurile de drept pe care se întemeiată cererea sau care o îndreptățesc pe reclamantă să susțină că are interes în promovarea acțiunii.
Excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea primului petit a fost de asemenea invocată, pârâta Compania Națională Poșta Română apreciind că reclamanta nu poate dovedi un "interes personal" în promovarea acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că numirea în funcții sau promovarea salariaților este un atribut exclusiv al angajatorului, prin organele sale de conducere, și că desemnarea altei persoane decât cea a reclamantei în funcția de șef adjunct este legală, neconstituind un abuz. A mai arătat că neacordarea sporului de 50% solicitat de reclamantă se datorează faptului că, potrivit art.70 lit. e din CCM, acest spor poate fi acordat decât în situația în care atribuțiile specifice unui alt post sau funcție sunt exercitate pe o perioadă mai mare de 30 de zile calendaristice și numai cu aprobarea conducerii, și cum perioadele în care reclamanta a îndeplinit aceste atribuții nu au depășit 30 de zile, aceasta nu a fost îndreptățită la primirea respectivului spor.
Cât privește al doilea petit, pârâta a susținut că postul de "economist cu atribuții organizare, management și resurse umane" nu a existat în organigramă, astfel încât acordarea unui spor pentru ocuparea acestei funcții nu e posibilă.
La termenul din 08.05.2007 reclamanta a răspuns la întâmpinarea formulată, susținând, în esență pretențiile din acțiune, și a depus la dosarul cauzei adresele înaintate Federației Sindicatelor din Poștă și Comunicații și conducerii Direcția Regională de Poștă C, precum și copia Contractului Colectiv de Muncă al Companiei Națională Poșta Română.
Tribunalul Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.893 din 11.09.2007,pronunțată în dosarul nr-, a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtelor Compania Națională Poșta Română SA și Direcția Regională de Poștă
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța va înlătura susținerile pârâtei Compania Națională Poșta Română privitoare la lipsa capacității procesuale pasive a Direcției Regională de Poștă C întrucât aceasta, deși are statut de sucursală, are organe de conducere proprii, putând astfel sta în judecată ca pârâtă. Faptul că o altă entitate juridică, ce are personalitate juridică, răspunde pentru aceasta, este valabil decât în situația în care, în speță, sucursala ar fi avut calitatea de reclamantă, caz în care art.41 al.2 pr.civ. nu ar fi aplicabil.
Pentru aceste considerente vor fi înlăturate și susținerile privitoare la lipsa calității procesuale pasive a Direcția Regională de Poștă C, argumentele sus enunțate găsindu-și aceeași aplicabilitate.
În ceea ce privește lipsa interesului reclamantei în a procura prezenta acțiune, instanța a apreciat că, atâta timp cât reclamanta se consideră vătămată într-un drept al său, prin neutilizarea unei forme concurențiale de ocupare a posturilor de conducere de către pârâtă, interesul acesteia este dovedit.
Referitor la caracterul inform al cererii, instanța a constatat că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta a dezvoltat motivele de fapt pe care se întemeiază susținerile sale, neindicarea motivelor de drept neatrăgând nulitatea cererii.
Pe fondul cauzei, în baza probatoriului administrat, acțiunea este apreciată de către instanță ca neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o pentru următoarele considerente.
Reclamanta - a solicitat instanței să anuleze decizia de numire în funcția de Adjunct al Oficiului Județean de Poștă Man umitului, apreciind-o ca fiind nelegală și abuzivă, și numirea sa pe respectiva funcție.
Criticile de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea contestației au fost înlăturate de instanță, neexistând nici o dispoziție legală ce să împiedice angajatorul să numească într-o funcție din aparatul său de conducere a unei persoane ce ocupă o funcție sindicală. O altă interpretare a acestei stări de fapt ar constitui un abuz al angajatorului, o îngrădire a drepturilor salariaților membri de sindicat ce ar duce la o discriminare a acestora constând în imposibilitatea de a promova profesional ca urmare a calității de membru de sindicat.
Angajatorul este singurul în măsură să decidă și să dispună ocuparea funcțiilor de conducere din structura sa, acest drept aparținându-i exclusiv, cu atât mai mult cu cât pârâtei nu-i sunt aplicabile dispoz. OUG nr.123/2003 privind promovarea salariaților din sistemul bugetar.
Din analiza stării de fapt dedusă judecății, instanța nu a constatat existența vreunui abuz din partea angajatorului în numirea altor persoane decât cea a reclamantei într-o funcție de conducere, stabilirea eficienței salariaților fiind, așa cum a fost anterior dezvoltat, un atribut exclusiv al pârâtei.
În atare condiții o hotărâre a angajatorului nu poate fi cenzurată de către instanță, decât în măsura în care decizia acestuia ar fi afectată de nulitate absolută.
Cum în cauza de față nu există nici un motiv de nulitate absolută, contestația formulată este apreciată ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește al doilea petit, instanța a constatat următoarele:
Răspunderea patrimonială reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, constând în îndatorirea debitorului unei obligații, născută dintr-un contract de muncă de a repara prejudiciul cauzat creditorului său prin faptul neexecutării "lato sensu" a prestației datorate.
În cauza de față, reclamanta a solicitat obligarea angajatorului la plata de daune, reprezentate de sporurile de care ar fi trebuit să beneficieze pentru munca prestată.
Analizând conținutul fișei postului reclamantei, precum și al actelor adiționale la fișa postului, încheiate ulterior, instanța a constatat că, deși angajatorul a inserat în acestea obligații și îndatoriri noi ale salariatului, nu s-a convenit la modificarea drepturilor salariale cuvenite acestuia, nici prin majorarea salariului de bază, nici prin acordarea unor sporuri.
În atare situație, când prin contractul individual de muncă și adiționalele acestuia, însușite de altfel de salariat prin semnătură, nu s-au convenit prestații bănești ale angajatorului, pe care acesta să nu le fi respectat, răspunderea patrimonială a acestuia nu poate fi angajată, neexistând o încălcare a prevederilor contractuale în măsură să atragă obligarea sa la plata de despăgubiri.
În ceea ce privește aplicarea dispoz.art.70 lit.e din Contractul Colectiv de Muncă invocat de reclamantă, instanța apreciază că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauza de față și aceasta întrucât sporul de 35% se acordă pentru exercitarea integrală a atribuțiilor unui alt post sau funcție vacante.
În speță, pârâta a dovedit că în organigrama sa nu există un post vacant de economist cu atribuții de organizare, management și resurse umane, astfel încât nu-i poate fi imputată neacordarea respectivului spor.
Reclamanta a formulat recurs împotriva sentinței nr.593/2007 a Tribunalului Mehedinți, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii.
Critică sentința în temeiul art.304 pct.7 și 9.pr.civ. susținând, că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv prevederile Legii nr.168/1999 și art.129 pr.civ. Legea nr.168/1999 având caracter de lege specială care se aplică prioritar față de Codul muncii, ce constituie dreptul comun în conflictele de muncă.
Consideră că instanță nu a motivat soluția de respingere a capătului de cerere privind acordarea sporului la salariu pentru înlocuirea funcției de șef al M, iar cu privire la decizia de numire în această funcție a numitului, măsură unilaterală, unitatea pârâtă nu a depus documentele în baza cărora a fost emisă, cu încălcarea prev. art.75 din Legea nr.168/1999 deși instanța trebuia să impună depunerea lor iar în caz contrar să o decadă din probă, ori neexercitând aceste atribuțiuni instanța a încălcat rolul activ, deciziei depuse de intimată neconstituind probe în acest sens, lipsind chiar decizia de numire în funcția de adjunct șef numitului, care avea calitate de reprezentant sindical și nu de lider de sindicat.
Este de asemenea criticată sentința pentru considerentele avute în vedere de instanță, că în cauză, angajatorul nu este împiedicat de nici o dispoziție legală, să numească în funcția de conducere o unei persoane care ocupa și funcție sindicală, dar în acest caz instanța a analizat cu superficialitate situația de fapt, pentru că în realitate în cazul unui conflict de interese între salariați care sunt reprezentați de sindicat și patronat, atunci funcția dublă de conducere și în sindicat și în conducerea societății afectează obiectivitatea acestei persoane.
Cu privire la acordarea sporului de cumul de funcții la care intimata a motivat ca nefiind înscrisă această atribuție de înlocuitor șef adjunct, înseamnă că a exercitat de bună voie, suplimentar această funcție, fără remunerație, contrar prevederilor CM care impun plata unei funcții, în plus era obligatorie încheierea unui act adițional care să prevadă și sporul acordat pentru funcția exercitată în cumul, nefiind corecte reținerea instanței că pentru atribuțiile exercitate în plus nu s-a convenit majorarea drepturilor salariale.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că este nelegală și va fi casată.
Sunt întemeiate criticile privind aprecierea greșită a probelor administrate și aplicarea greșită a legii, întrucât, reclamanta recurentă a solicitat atât prin acțiune cât și prin precizările ulterioare și concluziile scrise că intimata pârâtă nu a respectat prevederile art.287 CM de a depune toate dovezile în susținerea măsurii luate, aceasta depunând doar în parte actele solicitate pentru ca instanța să interpreteze corect actul juridic dedus judecății pentru a fi aplicate în mod riguros exact prevederile legale aplicabile speței.
De altfel și instanța nu și-a manifestat pe deplin rolul său activ, deoarece nu a dispus intimatei pârâte să depună toate documentele necesare lămuririi exacte a situației de fapt.
Astfel, deși s-a susținut că decizia de numire în funcție de Adjunct Oficiu Jud.M a numitului, intimata a depus numai un act adițional la Contractul de muncă al acestuia de numire, act care nu suplinește o decizie ce trebuie să fie motivată și să arate terenurile de drept ale emiterii ei, mai cu seamă că recurenta reclamantă a susținut constant că numirea pe acest post se putea face numai prin concurs așa cum impune art.30 CM și în acest sens, instanța trebuia să lămurească dacă intimata face parte din instituțiile publice așa cum impune textul și ținând seama și de Legea nr.554/2001, modificată de Legea nr.371/2006 care include în noțiunea de instituție publică "companiile naționale".
De asemenea, nu a lămurit natura juridică a drepturilor de spor pentru exercitarea integrală a atribuțiunilor altui post așa cum este reglementat de art.70 lit.e din CCM ce constituie cel de-al doilea capăt de cerere deoarece intimata a susținut constant, că a îndeplinit funcția de Oficiu M, timp de peste 6 ani, fără a preciza dacă permanent sau cu întreruperi și dacă perioadele îndeplinirii atribuțiilor acestui post, prevăzute în fișa postului și actul adițional au depășit 30 zile cum impune CCM și dacă au existat perioade de acest fel, pe ce perioade și cât ar totaliza iar pentru exactitatea acestor constatări era necesar să fie depuse sau verificate printr-o expertiză, condicile de prezență și fișele de pontaj cu stabile de plată, care atestă lipsa șefului oficiului.
Neprocedând astfel, instanța de fond a soluționat cauza fără să cerceteze fondul și în baza art.312 pr.civ. va admite recursul, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.893 din 11.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA și DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceeași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.4//22.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Corneliu Maria, Florica Diaconescu
