Anulare act. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/2009 -
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - JUDECĂTOR 3: Trif Doina
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în comuna, satul, nr. 11, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliată în, nr. 288, județul B, domiciliat în comuna, satul de, nr. 108, județul B, domiciliat în comuna, satul de, nr. 89, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în comuna, județul B, împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1392 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 24 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1392 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr-, s-au admis în parte capetele de cerere din acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâților, Comisia Județeană B de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, privind anularea contractului de întreținere, a încheierilor de întabulare și succesiune, astfel cum au fost precizate; s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională, pârâții și, referitoare la aceste capete de cerere, cum a fost precizată, și în consecință s-a dispus anularea în parte a contractului de întreținere nr. 229 din 27 ianuarie 1997 autentificat de Biroul Notarial Public, doar cu privire la cota de 3/4 parte din top. 704, 710, 711 din nr. 382 de, cât și cu privire la cota de 3/8 parte din construcțiile situate pe top. 9 și 10 din nr. 100 de; s-a dispus anularea în parte a încheierii de întabulare de sub B 5 din nr. 100 de, cu nr. 217/1997, privind construcțiile situate pe top. 9 și 10, până la limita cotei de 5/8 părți, cât și anularea în parte a încheierii de întabulare de sub B 7 din nr. 382 de, cu nr. 217/1997, privind top. 704, 710, 711 până la limita cotei de 1/4 parte; s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctei, decedată la 20 ianuarie 1992, se compune din cota de 1/2 parte din construcțiile situate pe nr. top. 9 și 10 din nr. 100 de, precum și din cota de 1/2 parte din: două vaci, un car, o, 6, 6 perne, un dulap pentru haine, două dulapuri de bucătărie, 3 mese, 3 paturi, o dormeză, 8 scaune și o ladă de zestre, la care masă, vocație succesorală are defunctul în cota de 1/4 parte, în calitate de soț supraviețuitor, precum și reclamanta și reclamantul reconvențional, în părți egale, asupra cotei de 3/4 parte, în calitate de fii, cu titlu succesiune legală.
S-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului, decedat la 18 decembrie 1998, se compune din cota de 5/8 parte din bunurile mobile arătate mai sus, la care masă, vocație succesorală are pârâta, în cota de 1/4 parte, în calitate de soție supraviețuitoare, precum și reclamanta și reclamantul reconvențional, în părți egale, asupra cotei de 3/4 parte, în calitate de fii, cu titlu succesiune legală; s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului reconvențional cu privire la punctul I din acțiunea reconvențională, cuprinzând bunurile - dar manual; s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei principale cu privire la introducerea în masa succesorală a imobilelor cu nr. top. 704, 710, 711; s-a dispus eliberarea certificatului de moștenitor și predarea succesiunii și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Beiușa reținut că, decedată la 20 ianuarie 1992, fost căsătorită cu defunctul, decedat la 18 decembrie 1998, și din a căror căsătorie au rezultat doi copii, respectiv reclamanta principală și pârâtul reclamant reconvențional. Instanța de fond a mai reținut că pârâtul este fiu al reclamantului reconvențional și nepot al defuncților, care le-a transmis prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 229/1997 imobilele cu nr. top. 704, 710, 711 din nr. 382 de, cât și construcțiile și terenul nr. top. 9 și 10 din nr. 100 de. De asemenea, judecătoria a reținut că, urmare a anulării în parte a titlului de proprietate nr. 341/1995 și a excluderii din acest titlu a terenurilor înscrise în nr. 382 de, Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bae liberat un nou titlu, potrivit sentinței civile nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiuș, cu privire la aceste terenuri, cu nr. 772/2002, în favoarea defunctului și a fiicei sale (reclamanta principală).
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal reclamanta a formulat apel, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată în scris.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 349 din 30 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins excepția puterii de lucru judecat și de asemenea, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză, păstrând în totalitate sentința primei instanțe.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art. 166 Cod procedură civilă, raportat la art. 163 Cod procedură civilă, este putere de lucru judecat când o persoană este chemată în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Din examinarea sentinței civile nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiuș, rezultă că prin această hotărâre judecătorească nu s-a soluționat capătul de cerere privind predarea masei succesorale rămasă după defuncta, decedată la data de 20 ianuarie 1992, astfel încât nu există putere de lucru judecat cu privire la acest aspect, raportat la sentința invocată. Prin urmare, excepția a fost respinsă ca nefondată.
Referitor la fondul cauzei, apelanta a invocat în esență faptul că prin anularea titlului de proprietate nr. 341/21.11.1995, emis pe seama defunctului, titlu care consfințea dreptul de proprietate a defuncților asupra imobilelor cu nr. top. 704, 710, 711, se impunea și anularea în totalitate a contractului de întreținere încheiat între și nepotul, având ca obiect aceste imobile.
Din examinarea sentinței civile nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiuș, rezultă că titlul de proprietate nr. 341/1995 a fost anulat doar în parte, în sensul excluderii din acest titlu a imobilelor cu nr. top. 711, 794 și 719 din nr. 382 de, dispunându-se totodată eliberarea unui nou titlu de proprietate pe seama aceluiași și respectiv a fiicei sale, cu privire la aceleași imobile. Prin urmare, întreținutul a fost proprietar asupra imobilelor care au făcut obiectul contractului de întreținere și după anularea titlului de proprietate dispusă prin sentința nr. 386/2001. Ceea ce s-a schimbat prin anularea în parte a titlului de proprietate l-a reprezentat cota de proprietate ce i-a revenit întreținutului, fapt ce a determinat instanța de fond să anuleze contractul de întreținere în discuție, corespunzător cotei de proprietate a întreținutului și implicit să modifice corespunzător înscrierile de carte funciară cu privire la aceste imobile.
Aceeași a fost situația și cu construcțiile existente pe imobilele cu nr. top. 9 și 10 din nr. 100 de, cu mențiunea că sancțiunea aplicată înstrăinării de către unul dintre soți a întregului bun comun o reprezintă nulitatea absolută parțială a contractului de înstrăinare și nu nulitatea totală a contractului cum a invocat apelanta.
Față de aceste considerente și văzând în drept și dispozițiile art. 650 și următoarele din Codul civil, prin prisma dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 1392 din 6 noiembrie 2007 Judecătoriei Beiuș, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit instanțele au respins excepția autorității lucrului judecat, deoarece prin sentința civilă nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiușs -a stabilit irevocabil vocația succesorală a fiicei și soțului supraviețuitor după defuncta, iar intimatul a fost parte în proces, a uzat de căile de atac, iar hotărârea a rămas irevocabilă, prin excluderea sa de la moștenire, ca neacceptant.
Recurenta a mai susținut că și contractul de întreținere se impunea să fie anulat în parte, dar cu privire la întreaga suprafață a imobilelor și nu numai într-o anumită cotă.
De asemenea, se arată că același tratament juridic cerut de reclamantă pentru terenuri, trebuie aplicat și cu privire la construcții și bunurile mobile, cu atât mai mult cu cât și situația acestora nu s-a pus în discuție prin prima sentință parțială.
Construcțiile făcând parte din bunurile comune, nu pot fi înstrăinate de un soț fără consimțământul celuilalt soț, actul de înstrăinare fiind lovit de nulitate absolută.
Se mai arată că prin sentința civilă nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiuș, au fost predate terenurile ce intră în masa succesorală după defuncta, în favoarea fiicei sale și a soțului supraviețuitor, iar prin sentința civilă nr. 1392/2007 se schimbă dispozitivul primei sentințe, în sensul că apare ca moștenitor după mama sa, deși nu a acceptat succesiunea după aceasta.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului, iar ceilalți intimați nu și-au exprimat poziția în cauză.
Verificând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 8 mai 2000, ulterior completată, reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și, să se dispună anularea în parte a contractului de întreținere autentificat sub nr. 229/1997, cu privire la imobilele cu nr. top. 704, 710, 711 din nr. 382 de, cota de 1/2 parte din construcțiile existente pe nr. top. 9, 10 din nr. 100 de; anularea titlului de proprietate nr. 341/1995 cu privire la nr. top. 704, 710, 711; a constata masa succesorală după defuncta, vocația succesorală după aceasta, în favoarea sa și a soțului supraviețuitor, decedat la rândul său, și a stabili masa succesorală rămasă și în urma defunctului, ai cărui moștenitori sunt reclamanta în calitate de fiică și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, chemând în judecată și Comisiile de aplicare a Legii fondului funciar și pe pârâtul, care este fratele său.
În ședința publică din 10 octombrie 2000, pârâtul a arătat că solicită și el partea ce-i revine din moștenirea părinților săi, precizând că el și-a înstrăinat un teren care a fost al mamei sale.
Martora, audiată în fața instanței de fond (fila 34), a declarat că, după moartea mamei reclamantei, terenurile acesteia au fost folosite de soțul supraviețuitor, iar după decesul acestuia din urmă, terenurile au fost folosite de fratele reclamantei, pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 386/2001, Judecătoria Beiuș admițând în parte acțiunea reclamantei, a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 341/1995 emis pe numele defunctului, în sensul excluderii din titlu a nr. top. 704, 710 și 711 în suprafață de 6.646 mp. și eliberarea unui nou titlu comun în favoarea reclamantei și a defunctului, ca moștenitori ai defunctei, dispunând totodată suspendarea soluționării capetelor de cerere privind anularea contractului de întreținere, a încheierii de întabulare și succesiunea, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cele trei parcele de teren au fost incluse greșit în titlul de proprietate emis exclusiv pe numele soțului supraviețuitor, deoarece acestea constituiau bunurile proprii ale fostei soții, ca efect al subrogației reale.
Hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 512 din 22 aprilie 2002 Curții de Apel Oradea, prin care a fost respins recursul declarat de pârâții și, care au solicitat emiterea unui titlu de proprietate în comun pe numele ambilor soți, și.
Este de relevat că în acel prim ciclu procesual, în care s-a analizat titlul de proprietate emis în anul 1995 pe numele defunctului, nu s-a pus în discuție succesiunea după defuncta, capăt de cerere care de altfel a și fost suspendat, fiind soluționat doar capătul de cerere vizând dreptul de proprietate asupra celor trei parcele de teren.
Este adevărat că prin hotărârile evocate mai sus s-a dispus emiterea unui nou titlu pentru aceste terenuri, doar în favoarea reclamantei și a tatălui său, însă, atâta vreme cât prin hotărâri nu s-a constatat și nici nu s-a dispus în sensul că, pârâtul este renunțător sau neacceptant la succesiunea mamei sale, cu privire la acest aspect nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 386/2001 a Judecătoriei Beiuș.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 229 din 27 ianuarie 1997 de către Biroul Notarului Public, a dat cu titlu de întreținere nepotului său de fiu, casa cu anexele gospodărești, precum și terenul aferent, înscrise sub B 4 în nr. 100 de, cota de 3915/4319 părți din terenul cu nr. top. 601 din nr. 133 de, terenul cu nr. top. 704, 710, 711 și 1063 înscrise în nr. 382 de, cu obligația acestuia de a-l îngriji și întreține pe el și pe soția sa.
Întrucât pentru cele trei parcele cu nr. top. 704, 710 și 711 s-a anulat titlul de proprietate al întreținutului și s-a dispus emiterea unui titlu comun pe numele său și al reclamantei (fiica sa), în mod corect instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1392/2007 a Judecătoriei Beiuș, a anulat în parte contractul de întreținere, cu privire la cota de 3/4 părți din aceste terenuri, cotă care îi revenea, potrivit hotărârilor de mai sus, reclamantei, după mama sa.
Cealaltă cotă de 1/4 parte îi revenea tatălui său, în calitate de soț supraviețuitor, de care acesta a dispus în timpul vieții sale, prin contractul de întreținere încheiat cu nepotul său de fiu.
De asemenea, s-a mai dispus anularea contractului de întreținere și cu privire la cota de 3/8 părți din construcțiile situate pe nr. top. 9 și 10 din nr. 100 de, cotă ce-i revine reclamantei după mama sa, restul cotei de 5/8 părți fiind menținută deoarece reprezenta cota de proprietate a defunctului, cu titlu de bun comun cota de 4/8 din imobile și respectiv 1/8 parte, ce-i revenea din masa succesorală a fostei sale soții, cotă de care acesta a dispus, așa cum s-a arătat, în timpul vieții sale.
Criticile recurentei referitoare la greșita anulare doar parțială a contractului de întreținere, motivată cu aceea că, un soț nu poate dispune de bunurile comune în lipsa consimțământului celuilalt soț, sunt nefondate.
La data când tatăl recurentei a încheiat contractul de întreținere - 27 ianuarie 1997, prima lui soție era decedată, din 20 ianuarie 1992, iar în ceea ce o privește pe cea de-a doua soție, nu se impunea acordul acesteia, deoarece bunurile ce au făcut obiectul contractului, erau dobândite cu defuncta.
Așadar, în speță nu operează autoritatea de lucru judecat cu privire la capetele de cerere care au fost suspendate în primul ciclu procesual, în speță nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi străin de succesiunea mamei sale, dimpotrivă, martora a declarat că, după moartea mamei părților, terenurile acesteia au fost folosite de soțul supraviețuitor, iar după decesul său, de către.
Pe de altă parte, în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, pârâtul intimat a arătat că solicită cota parte ce-i revine din succesiunea ambilor părinți, poziție față de care reclamanta nu a invocat excepția de neacceptare în termenul legal a moștenirii rămasă în urma mamei sale, de către fratele său.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 349 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
- fiind în concediu medical,
semnează președintele instanței
red.
în concept la 13.03.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./16.03.2009.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Trif Doina
