Anulare act. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 325/2009-
Ședința publică din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în C,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,-, județul S M, domiciliat în C, Cartier I, - 33,.12, județul S M, junior, domiciliat în C,-, județul S M, domiciliată în C,-, județul S M, domiciliată în C,-/8, județul S M, intimații pârâți COMISIA LOCALĂ C DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991-C, județul S M și COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 192/Ap din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 2575/2006, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 281 din 10 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1635/2004, având ca obiect: anulare act.
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 11 februarie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 18 februarie 2009, respectiv 25 februarie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.281 din 10 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1635/2004, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanții, G, împotriva pârâților, Comisia locală C de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia Județeană S M de aplicare a Legii fondului funciar, având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 31-17023 emis de pârâta de ordin 1 pentru suprafața de 2399 mp pentru nr. top. 104/4 și reconstituirea acestei suprafețe în favoarea reclamanților, ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei de ordin 1 suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în anul 1988 antecesoarea reclamanților a înstrăinat în favoarea pârâtei de ordin 1 casa cu curte situată în C str. -, iar în anul 1990 reclamanții în calitate de moștenitori după au încheiat contract autentic cu pârâta de ordin 1, prin care s-a înstrăinat în întregime casa de locuit și curtea în suprafață de 250 mp din CF nr. 425 La apariția Legii fondului funciar, după cum rezultă din actele depuse de către Comisia locală C de aplicare a Legii 18/1991, moștenitorii lui, în speță reclamanții nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra grădinii aferentă casei de locuit în suprafață de 2399 mp ci numai în baza Legii 169/1997 au depus cererea cu nr. 380 din 26.01.1998, care nu a fost analizată de Comisia locală
Pârâta a depus cerere în baza Legii 18/1991 cu nr. 3173 din 6.04.1991.
Din dosarul depus de către Comisia locală C de aplicare a Legii 18/1991, rezultă că pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției în baza sentinței civile nr. 1227/1997 a Judecătoriei Carei, pronunțată în dosar nr. 1487/1997, sentință rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Comisia locală C de aplicare a Legii 18/1991 prin decizia civilă nr. 11/21.01.1998.
Ulterior, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței prin care s-a reconstituit pârâtei acest teren, acțiune care prin sentința civilă nr. 1620/2003 a Judecătoriei Careia fost admisă, dar în apel prin decizia civilă nr. 393/28.04.2004 a Curții de APEL ORADEA, s-a admis ca fondat apelul declarat de și s-a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâților, reținându-se că pârâta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului întrucât acesta este teren aferent casei de locuit, casă înstrăinată de antecesorii reclamanților în anul 1998 și este deja o practică constantă a Curții de APEL ORADEA în a consfinți în astfel de cazuri dreptul de proprietate al cumpărătorului pentru terenul ce reprezintă curte și grădină aferentă construcției, determinată prin posesia exercitată de cumpărător. Ca urmare a admiterii apelului s-a eliberat și titlul de proprietate în favoarea pârâtei cu nr. 31-17023, titlu care este legal și temeinic, astfel că acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii privind nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 31-17023 emis pe seama intimatei pentru parcela de sub cadastral nr. 104/4 în suprafață de 2399 mp și obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de mai sus, în favoarea reclamanților-apelanți în calitate de moștenitori ai def., cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.192/Ap din 02 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 2575/2006, a fost admisapelul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr. 281/10.03.2005 a Judecătoriei Carei, în contradictoriu cu intimatele și, introdus în cauză ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare de la autoarea asupra terenului în litigiu, Comisia locală C și Comisia Județeană SMp entru aplicarea Legii 18/1991 și în consecință a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul admiteri acțiunii reclamanților și drept urmare s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 31-17023 emis pe seama pârâtei pentru parcela de sub nr. top. 104/4 în suprafață de 2399 mp
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori după def. pentru suprafața de 2399 mp teren intravilan situat în C și dispune pârâtelor de ordin 3 și 4 să demareze formalitățile necesare conform Legii 18/1991 cu modificările ulterioare.
Inițial, prin decizia civilă nr. 183/27.05.2005 a Tribunalului Satu Mare, instanța a respins apelul declarat, reținând în considerentele hotărârii că dreptul de proprietate al intimatei a fost verificat de instanțe și legalitatea acestuia stabilită prin dec. civ. nr. 315/5 oct. 2004 și respectiv 393/28.04.2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Împotriva acestei hotărâri, apelanții au declarat recurs, cale de atac ce a fost admisă prin dec. civ. nr. 510/30.03.2006 a Curții de APEL ORADEA, care pentru considerentele cuprinse în hotărâre a dispus casarea cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță.
Din considerentele deciziei de casare rezultă că soluția de respingere a cererii, s-a întemeiat pe împrejurarea că adeverința atacată nu mai era producătoare de efecte juridice, cu trimitere la acțiunea ce a avut ca obiect anularea adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 8547/1994 eliberată în prealabil titlului de proprietate. Lipsa de efecte juridice a adeverinței s-a raportat la faptul, că dreptul de proprietate a fost transmis către la 23.12.1998, astfel că, prin dec. civ. nr. 393/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA nu s-a tranșat problema privind legalitatea actului de constituire a dreptului de proprietate în favoarea intimatei.
Totodată, în considerentele deciziei se statuează asupra necesității efectuării unei expertize în specialitatea topografie, dar și administrarea altor probe pentru a se determina suprafața de teren care a făcut obiectul convenției, intervenit între antecesorii recurenților reclamanți și intimata - pârâtă.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Satu Marea reținut că în urma deciziei de casare, au fost înlăturate efectele puterii lucrului judecat, stabilit prin dec. civ. 393/A/2004 a Curții de APEL ORADEA, irevocabilă prin dec. civ. nr. 315/5 oct.2004 pronunțată de aceeași instanță în recurs. În acest context a fost înlăturată și apărarea intimatei întemeiată pe stabilirea legalității dreptului de proprietate prin deciziile precitate, și respectând îndrumarul deciziei de casare s-a trecut la verificarea, respectiv, determinarea suprafeței de teren ce a format obiectul convenției dintre antecesorul apelantului și intimate.
Expertiza tehnică de specialitate întocmită de ing. topograf Mențiu, identifică parcelele evidențiate în cartea funciară și respectiv în titlu de proprietate.
Astfel, terenul în litigiu fostă proprietate a apelanților, se identifică sub nr. 1199 cu suprafața de 565 mp în natură curte și casă cu nr.de recenzare 35, din str. - - C și nr. top. 1200 cu suprafața de 2399 mp în natură arabil, acest teren a fost atribuit în baza Legii 18/1991 intimatei, fiind eliberat pe numele acesteia titlul de proprietate nr. 31-17023 sub nr. top cadastral 104/4 cu suprafața de 565 mp și 104/5 cu suprafața de 2399 mp Există așadar o suprapunere și o identitate între parcelele topo. și cele cadastrale, înființate după eliberarea titlului de proprietate și a Legii 7/1996.
Casa de locuit conform constatărilor arătate de expert se situează pe parcela top. 1199 respectiv pe cadastral 104/4, iar parcela 1200 este identică cu parcela cadastrală 104/5 având categoria de folosință arabil, parcelele formează un corp comun de teren, înscris sub două nr. top. atât în vechile cărți funciare cât și în noile cărți funciare.
Lucrarea efectuată în cauză determinată amplasamentul topografic al terenului și construcției dar evident nu poate constitui un element determinant în privința intenției avute de părți atât cu ocazia încheierii actului sub semnătură privată din 31 iulie 1988 cât și a contractului de vânzare cumpărare din 26.04.1990, autentificat sub nr. 1920 la notariatul de Stat Local
Întrucât pe parcursul derulării procesului s-a stabilit că titularul dreptului de proprietate, obținut prin reconstituire în baza Legii 18/1991 respectiv, intimata a dispus de acest drept prin înstrăinare către numitul, între părți fiind pronunțată o hotărâre (sent.civ.2939/23.12.1998 a Judecătoriei Carei ), fără a schimba cadrul procesual și a excede disp.art. 294.pr.civ. fiind realizată și publicitatea imobiliară pe numele noului proprietar, tribunalul a dispus introducerea în cauză a acestuia alături de autoarea sa, care și-a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate (CF 425 C, de sub B 20 și C 34).
În lipsa unor probe testimoniale, deși convenția sub semnătură privată a fost încheiată în prezența unor martori, tribunalul a determinat intenția părților asupra întinderii obiectului vânzării respectiv a cumpărării, în raport de toate probele administrate în alte faze procesuale dar cu privire la același teren.
Intimata a obținut inițial reconstituirea dreptului de proprietate prin sent. civ. nr. 1964/1994 a Judecătoriei Carei, pentru suprafața de 315 mp teren intravilan pe parcele cu nr. top. 1199 din CF 425 C, ocazie cu care s-a reținut că petenta a cumpărat de la antecesorii proprietarului tabular casa și terenul în suprafață de 565 mp însă s-a întabulat doar suprafața de 250 mp pe seama petentei.
Ulterior, printr-un nou demers judiciar exercitat în anul 1997 obține constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2399 mp teren intravilan înscrisă în CF 7940 C sub nr. top. 1200 cu modificarea adeverinței nr. 8547/15.12.1994.
Nici cu această ocazie petenta nu susține că ar fi cumpărat suprafața de 2399 mp dar că datorită reglementărilor legale în vigoare la vremea respectivă nu s-a înserat în conținutul convenției și terenul care de altfel constituia proprietatea tabulară a CAP-ului și pentru că se afla în zona de sistematizare (vezi constatările cuprinse în expertiza întocmită de exp.Mențiu ), a format obiectul unui schimb cu Statul Român întabulat în CF 7970 C cu încheierea 403/1972. Dimpotrivă, din probele administrate instanța a reținut că petenta este îndreptățită la reconstituire în baza art. 24 din Legea 18/1991,întrucât "terenul a fost cooperativizat și închiriat de la fostul CAP de către petentă din anul 1982"
Dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991 în forma inițială devenit 23 după Legea 247/2005, nu permit constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite ca lot în folosință, nici în forma inițială și nici după modificare, fiind permisă constituirea dreptului de proprietate doar asupra terenurilor din intravilan ce au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești.
În lipsa altor probe care să confirme intenția reală, voința internă a părților alta decât cea exteriorizată și materializată în contractele încheiate, tribunalul în baza art. 296 alin.1 pr.civ. art 8 din Legea 18/1991,art. III lit. a și c din Legea 169/1997 a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea în sensul admiterii acțiunii reclamanților și reținând că reconstituirea dreptului de proprietate pe seama intimatei - pârâte nu are nici un temei legal, iar dreptul pretins nu a fost justificat, a constatat nulitatea absolută parțială a titlul de proprietate pentru parcela de sub nr. top. 104/4 în suprafață de 2399 mp
În calitate de moștenitori ai proprietarului tabular și reținând că reclamanții-apelanți au depus cerere pentru reconstituire, sub nr. 380/26.01.1998 tribunalul a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de mai sus în favoarea acestora, cu obligarea celor două comisii în funcție de competențele stabilite prin lege, să demareze formalitățile necesare pentru eliberarea titlului de proprietate în favoarea apelanților.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs și, solicitând instanței admiterea recursului, casarea și modificarea deciziei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 281/2005 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr. 1635/2004.
Recurenții critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile în care nu a avut în vedere hotărârile judecătorești irevocabile privind imobilul în litigiu - teren în suprafață de 2399 mp, care și-au produs efecte juridice. Totodată, instanța de apel nu a observat că sentința judecătoriei nu a fost pronunțată în contradictoriu cu recurentul, acesta nefiind parte la fond, deși raportat la terenul ce formează obiectul constituirii dreptului de proprietate din titlul de proprietate nr. 31-17023 în suprafață de 2399 mp, acesta este proprietar tabular din anul 1998 în lipsa unei hotărâri judecătorești - fiind înscris în CF nr. 425 sub 20, iar procesul trebuie să fie purtat în contradictoriu cu el și astfel pronunțarea deciziei în apel în contradictoriu cu un proprietar care la instanța de fond nu fost parte este vădit nelegală.
În ceea ce o privește pe recurenta, aceasta invocă legalitatea sentinței, titlul de proprietate fiind pronunțat în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, ori o nouă hotărâre judecătorească care și-a produs efectele - întrucât nu s-ar respecta principiile efectelor judecătorești irevocabile și stabilitatea efectelor unor astfel de hotărâri.
Recurenții invocă și faptul că, astfel cum reiese din situația de carte funciară nr. 425 de sub 17, rezultă că proprietar apare, care figurează în cauză, deci hotărârea nu ar produce efecte juridice.
În drept, recursul nu este motivat.
Prin întâmpinare, intimații, G, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimații arată că hotărârea instanței de recurs din decizia civilă nr. 510/2006 a făcut referire și la hotărârile judecătorești invocate de recurenți, casând hotărârea pentru verificarea legalității titlului de proprietate atacat, cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a se putea delimita obiectul vânzării din înscrisul sub semnătură privată și apoi din contractul de vânzare-cumpărare autentic.
Iar cu privire la hotărârile judecătorești invocate, intimații invocă la rândul lor că nu au fost părți în proces, iar terenul era proprietatea antecesorului lor trecut la CAP, nici unul din acești proprietari nefiind chemați în judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, se constată că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 și articolului 316 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de apel nu sunt întemeiate.
Instanța de apel, în rejudecarea apelului, s-a conformat îndrumărilor instanței de control, care, conform articolului 315 Cod de procedură civilă, sunt obligatorii în ceea ce privește problemele de drept dezlegate și necesitatea administrării umor probe.
Ori, prin hotărârea de recurs - decizia civilă nr. 410/R/2006 a Curții de APEL ORADEA - au fost înlăturate efectele autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 315/2004 a Curții de APEL ORADEA, care a menținut decizia civilă nr. 393/A/2004 a aceleiași instanțe, instanța de recurs susmenționată statuând că, chiar dacă titlul de proprietate a fost emis pârâților recurenți în baza unei hotărâri judecătorești, acest lucru nu se poate opune reclamanților intimați, aceștia din urmă nefiind părți în respectivele litigii, în caz contrar s-ar aduce atingere principiilor de drept civil - dreptul la apărare, contradictorialitate, egalitatea părților în fața justiției, dreptul la un proces echitabil, etc.
Cum instanța de recurs a reținut nelegalitatea hotărârii și nepronunțarea instanței de apel asupra fondului dedus judecății, a îndrumat aceeași instanță ca, în rejudecare, să procedeze la administrarea de probe pentru determinarea obiectului convenției încheiată între părți și astfel verificarea legalității titlului de proprietate emis prin prisma dispozițiilor articolului III din Legea nr. 169/1997, ceea ce instanța de apel a și făcut.
De altfel, în ceea ce privește adeverința 8547/1994 emisă pentru pârâta (în baza unei hotărâri judecătorești în care reclamanții nu au fost părți) cu privire la suprafața de 2399 mp, chiar instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 393/2004 a concluzionat că aceasta nu mai produce efecte juridice datorită situației imobilului la acea dată, neanalizând pe fond îndreptățirea recurenților pârâți la constituirea dreptului de proprietate pentru respectiva suprafață.
Respectând, așadar, îndrumările obligatorii ale instanței de recurs, instanța de apel a pronunțat hotărârea limitându-se strict la aceste dispoziții, legalitatea titlului de proprietate emis recurentei pârâte, raportat la determinarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, respectiv cele două contracte unul sub semnătură privată din 1988 și celălalt autentificat în anul 1990. Cum părțile nu au dorit să administreze și probe testimoniale, această sarcină incumbând în primul rând pârâtei recurente, care a invocat o altă înțelegere decât cea stipulată în contracte, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate ale cărei concluzii sunt detaliate în hotărârea atacată, reținându-se că există suprapunere dar și identitate între nr. top. 1199 și cel cadastral 104/4, respectiv între nr. top. 1200 și cel cadastral 104/5, așadar între cele din contracte și cartea funciară, cu cele din titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtei; din coroborarea acestor probe, respectiv expertiza efectuată și contractele de vânzare-cumpărare, instanța de apel a fost în măsură să stabilească corect intenția părților privind întinderea obiectului vânzării-cumpărării privind terenul în litigiu.
Cu privire la motivul de recurs privind introducerea recurentului în proces, nici acesta nu este fondat, aceasta fost impusă de situația actuală a imobilului după emiterea titlului de proprietate beneficiara acestuia, recurenta, înstrăinând fiului său imobilul. De altfel este de observat că, chiar aceasta din urmă, a solicitat în ședința publică din 23.04 2008 - fila 212 dosar apel, introducerea în cauză a fiului său, căruia i-a înstrăinat imobilul, acesta fiind de altfel prezent în instanță și nu s-a opus cererii, astfel că nu instanța din oficiu a procedat la în acest fel.
Oricum, câtă vreme obiectul prezentului litigiu este stricto senso anularea titlului de proprietate nr. 31-17023/1999, având ca temei articolul III din Legea nr. 169/1997, hotărârea urmează a-i fi opozabilă acestuia având în vedere cele de mai sus. Sub aspectul dreptului de proprietate înscris în CF, este de observat că recurenta invocă faptul că i-a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare imobilul, iar situația de CF aflată la dosarul cauzei denotă că acesta din urmă s-a întabulat în baza unei hotărâri judecătorești - sentința civilă nr. 2939/1998 ce nu se află la dosar, în condițiile în care, conform situației de CF, reclamanta nu putea să-i transmită decât cota sa de 250 mp, restul fiind transmis de la alți proprietari, probabil este detaliat în hotărârea judecătorească susmenționată, acest aspect nefiind clarificat, întrucât nici instanța nu a fost investită în acest sens.
În concluzie, instanța de apel a procedat legal, reținând corect intenția reală a părților în baza probelor administrate în cauză, conform îndrumarului instanței de control, câtă vreme, astfel cum am arătat, partea care invocă intenția reală ca fiind peste cele stipulate în contracte, inclusiv cel autentic, nu a dorit să administreze alte probe inclusiv testimoniale.
Astfel cum a reținut instanța de apel, ca și organele administrative, respectiv Comisiile la Legea nr. 18/1991, în cauză nu sunt incidente prevederile articolului 24 din Legea nr. 18/1991 modificată, privind constituirea dreptului de proprietate. Nu se poate reține, de altfel, că în condițiile actuale în mediul o suprafață de 30 de ari ar constitui teren aferent unei construcții, nici o comisie administrativă nu poate "" o asemenea suprafață, în general în orașe parcelele aferente casei sunt de aproximativ 500 mp, în caz contrar s-ar ajunge pe terenul îmbogățirii fără just temei. Nu în ultimul rând, nu se poate reține nici faptul că intimații reclamanți nu au formulat în termen cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața din litigiu câtă vreme, la fila 40 în dosarul de recurs nr. 4337/2005, autoritatea administrativă comunică instanței că reclamanții au formulat cerere la Legea nr. 18/1991 înregistrată sub nr. 779/13.03.1991, regăsindu-se și pe tabelul nominal de la fila 45; dar, dincolo de această situație, astfel cum am arătat, modificările ulterioare la Legea nr. 18/1991 - Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005, pun în termen foștii proprietari pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Față de cele ce preced, titlul de proprietate fiind emis cu încălcarea articolului III literele a și c din Legea nr. 169/1997, sancțiunea fiind nulitatea absolută, hotărârea instanței de apel apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută și respins ca nefondat recursul declarat în cauză.
În baza articolului 274 Cod de procedură civilă, recurenții urmează a fi obligați în favoarea intimaților reclamanți la cheltuieli de judecată în cuantum de 1490 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civilintrodus derecurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în C,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,-, județul S M, domiciliat în C, Cartier I, - 33,.12, județul S M, junior, domiciliat în C,-, județul S M, domiciliată în C,-, județul S M, domiciliată în C,-/8, județul S M, intimații pârâți COMISIA LOCALĂ C DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991-C, județul S M și COMISIA JUDEȚEANĂ S M DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 192/Ap din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă părțile recurente și să plătească părților intimate, G și - suma de 1490 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
concediu medical
semnează grefier șef secție
decizie: /24.03.2009
Complet fond:
Complet apel: -,
în 2 ex.: /24.03.2009
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Pantea Viorel, Bocșe Elena
