Anulare act. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.326
Ședința publică din data de: 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta- reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT împotriva deciziei civile nr.1256/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL și HERĂSTRĂU NORD
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, reprezentată de consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul-pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimații pârâți, și HERĂSTRĂU NORD
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentei-reclamante REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT depune la dosar dovada citării prin publicitate a intimaților pârâți,.
Părțile prezente, prin reprezentanți, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei-reclamante REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Totodată solicită a se avea în vedere motivele de recurs formulate în scris și precizarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor dreptului comun în materie, acțiunea privind constatarea nulității absolute a unui act juridic fiind imprescriptibilă, calitate procesuală activă în astfel de litigii având orice are interes.
Reprezentantul intimatului-pârât PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Princererea de chemare în judecatăformulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 21.09.2004 sub nr.16193/2004 (număr unic -), reclamanta Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat" a chemat în judecată pe pârâții, Primăria Municipiului B și SC Nord SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4940/21.07.1997 încheiat între pârâți cu privire la imobilul situat în B,-, sectorul 1.
S-a arătat în motivarea acțiunii că imobilul menționat se află în administrarea reclamantei în baza HG nr.39/1996, fiind preluat de la Primăria Municipiului B, în urma încheierii unui protocol înregistrat sub nr.40483/1996 și fiind încheiat procesul-verbal de predare primire nr.23003/12.04.1996, iar la peste un an de la încheierea acestor acte Primăria Municipiului Baî nstrăinat imobilul pârâților persoane fizice.
A susținut reclamanta că pârâții au cunoscut la momentul încheierii contractului împrejurarea că vânzătorul nu este proprietarul imobilului, astfel că lipsește obiectul vânzării și a fost nesocotită o dispoziție imperativă a legii, respectiv art.948 cod civil și art.10 din Legea nr. 112/1995.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.111 Cod Proc.Civ. art.948 Cod Civil.
Prinsentința civilă nr.11679/16.11.2005, Judecătoria Sectorului 1a admis excepția autorității de lucru judecat față de pârâții, Primăria Municipiului B și SC Nord SA și a respins în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia și a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în privința pârâtei și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă în consecință.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr.12315/22.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B (definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2125/03.10.2002, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă) a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta din cauza de față în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.4940/21.07.1997, încheiat între pârât și Primăria Municipiului B pentru cauză ilicită.
Judecătoria a constatat că reclamanta a invocat în primul litigiu aceleași motive de nulitate ca și în prezentul proces, în sensul că a fost vândut lucru altuia, deoarece la data vânzării bunul se afla în proprietatea sa și nu a Primăriei Municipiului B, astfel că sunt întrunite condițiile art.1201 Cod Civil, deoarece între cele două cereri există identitate de părți, obiect și cauză.
Cu privire la excepția prescripției extinctive, judecătoria a constatat că sunt incidente dispozițiile art.50 alin.5 din Legea nr. 10/2001, derogatorii de la dreptul comun, care instituie un termen special de prescripție pentru cererea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu încălcarea legii nr.112/1995, termen împlinit la data de 14.08.2002, anterior sesizări instanței cu prezenta cerere.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prindecizia civilă nr.988A/03.05.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilăîn dosarul nr.-.
Prindecizia civilă nr.1948/30.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția III a Civilă în dosarul nr. -,a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei tribunalului, care a fost modificată în sensul admiterii apelului, desființării în parte a sentinței și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General și cu SC Nord SA.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că excepția autorității de lucru judecat era întemeiată numai față de pârâtul, deoarece Primăria Municipiului B și SC Nord SA nu au fost părți în primul proces soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 2125/03.10.2002, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă.
Pe de altă parte, instanța de recurs a reținut corecta aplicare a prevederilor art.50 din Legea nr. 10/2001, în sensul că termenul de prescripție stabilit de lege pentru cererea reclamantei era împlinit la data introducerii acțiunii, astfel că a fost menținută sentința judecătoriei în privința respingerii acțiunii față de pârâtul pentru existența autorității de lucru judecat și în privința respingerii acțiunii ca prescrisă față de pârâta.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B cauza a fost înregistrată la rejudecare sub nr-.
Prinsentința civilă nr.3529/07.03.2007, Judecătoria Sectorului 1a respins acțiunea privind pe reclamanta Regia Autonomă,Administrația Protocolului de Stat", în contradictoriu cu pârâții, Primăria Municipiului B și Nord, pentru existența autorității de lucru judecat, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune împotriva pârâtei și a respins acțiunea introdusă împotriva acestei pârâte ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanta a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și și Primăria Municipiului B și SC Nord SA să se dispună anularea contractelor de vânzare cumpărare nr. 4940/26108/21.07.1997 pentru imobilul situat în- sectorul 1 Pârâții persoane fizice au invocat instanței de fond excepția autorității de lucru judecat raportat la dispozitivul deciziei civile nr. 2125/03.10.2002.
Instanța a reținut că în temeiul dispozițiilor art. 1201.civ. este autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată este întemeiată pe aceeași cauză, este întemeiată pe aceeași cauză și făcută de ele în contra lor în aceeași calitate și în raport de dispozițiile deciziei civile nr. 2125/2002 a - Secția a III a Civilă, rezultă că prezenta cauză se încadrează în aceste dispoziții legale, fiind întrunite condițiile de admisibilitate a acestei excepții.
Cu privire la excepția prescrierii extinctive, instanța a apreciat că în raport de dispozițiile art.50 al. 5 din Legea nr.10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie la un an de la data intrării în vigoare a legii, fiind astfel instituit un termen special de prescripție extinctivă.
Față de aceste împrejurări și văzând și motivele de desființare în parte a sentinței civile nr. 11679/16.11.2005, instanța a apreciat că excepțiile invocate sunt întemeiate fiind admise ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelreclamanta Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 25.06.2007 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201.pr.civ. respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză. În ceea ce privește identitatea de părți, în mod greșit s-a reținut că aceasta există, în condițiile în care în litigiul de față cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu, Primăria Municipiului B și Nord, care nu au avut calitatea de parte în cauza în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 2125/3.10.2002.
Referitor la soluția dată excepției de prescripție a dreptului la acțiune, apelanta a arătat că termenul la care se referă art. 50 din Legea nr. 10/2001, ca lege specială și derogatorie de la dreptul comun, este un termen special, aplicabil numai în situațiile expres prevăzute de acest act normativ, respectiv situațiilor în care acțiunile sunt promovate de persoanele care solicită restituirea în natură a imobilelor ce intră sub incidenta Legii nr. 10/2001.
În speță nu sunt incidente prevederile art. 50 din Legea nr.10/2001, instanța în mod greșit făcând aplicarea acestui text de lege, câtă vreme cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor dreptului comun, acțiunea privind constatarea nulității absolute a unui act juridic fiind imprescriptibilă, calitate procesuală activă în astfel de litigii având oricine are interes.
În drept, apelul s-a întemeiat pe dispozițiile art.282 și următoarele Cod de Procedură Civilă.
Prindecizia civilă nr.1256/6.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilăa dmis apelul declarat de apelanta reclamantă, a schimbat în tot sentința civilă nr.3529/07.03.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în sensul că a respins și acțiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului B prin Primarul General și Nord SA ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că rin p. decizia civilă nr. 1948/30. 10.2006, pronunțată de Curții de Apel București Secția a III-a Civilă, s-a trimis spre rejudecare numai acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Municipiul B prin Primar General și SC Nord SA, menținându-se restul dispozițiilor sentinței nr. 11679/16.11.2005 pronunțată în dosar nr. 16913/2004 al Judecătoriei sectorului 1 B și îndreptată prin încheierea din camera de Consiliu din 11.01.2006.
Prin urmare, a devenit irevocabilă soluția de respingere a acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta, ca fiind prescrisă, ca și soluția de respingere pentru autoritate de lucru judecat a acțiunii formulate în contradictoriu cu, așa cum se arată de altfel expres în finalul considerentelor deciziei instanței de recurs, mai sus menționată.
Tribunalul a constatat că prima instanță a încălcat, prin sentința pronunțată, prevederile art. 315 alin.1 pr.civ. potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, deoarece în speță, instanța de recurs stabilise deja că nu există autoritate de lucru judecat față de pârâții persoane juridice, ci doar față de pârâtul. De asemenea, menținuse ca legală soluția de admitere a excepției prescripției față de pârâta.
Chiar dacă, pentru respectarea coparticipării procesuale obiective, instanța a apreciat necesar să citeze și celelalte părți contractante (respectiv, pe pârâții persoane fizice), la soluționarea acțiunii trimise spre rejudecare doar în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului B și SC Nord SA, ea nu mai putea totuși, în mod legal, să repună în discuție, să "analizeze" și să "soluționeze" din nou cele două excepții, cu atât mai puțin să ajungă la o soluție contrară celei dispuse de instanța de recurs.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut ca întemeiat primul motiv de apel, referitor la greșita reținere a autorității de lucru judecat în raport cu cele două pârâte persoane juridice, nu atât pentru că nu erau îndeplinite condițiile pentru aceasta, așa cum arată apelantul, cât pentru faptul că această excepție a fost deja tranșată irevocabil prin decizia instanței de recurs.
Referitor la acțiunea introdusă împotriva celor două pârâte, în raport cu data introducerii acțiunii și cu dispozițiile exprese ale actualului art.45 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate invocată, dreptul la acțiune în constatarea nulității în ceea ce privește actele de înstrăinare privind imobilele preluate abuziv, se prescrie într-un an de la data intrării în vigoare a legii, tribunalul a apreciat că dreptul material al reclamantei la această acțiune este prescris.
Instanța de apel a înlăturat susținerea apelantei în ceea ce privește inaplicabilitatea termenului special de prescripție extinctivă în prezenta speță, invocată ca motiv de apel, câtă vreme, pe de o parte textul de lege se raportează la o anumită categorie de imobile, și nu la persoanele care atacă contractul, iar imobilul în litigiu - chiar dacă potrivit susținerilor și evidențelor prezentate de apelantă (HG nr.533/2002) ar figura în patrimoniul acesteia - se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință a Legii nr.10/2001, făcând de altfel și obiectul cererii de restituire formulată de fostul proprietar, așa cum rezultă înscrisurile depuse de OCPI Sector 1.
Împotriva acestei decizii a formulatrecursreclamanta Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat", solicitând admiterea recursului ca fiind fondat, iar în temeiul dispozițiilor art.312, alin 3 și 5 Cod procedură civilă să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală sub nr- la data de 19.03.2009.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta reclamantă a arătat că Legea nr.10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, prevede norme speciale aplicabile numai în situațiile expres prevăzute de acest act normativ. Astfel, apreciază că legiuitorul a prevăzut - în art. 45 din lege - posibilitatea persoanelor care solicită restituirea în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001 să formuleze acțiuni în justiție având ca obiect actele juridice de înstrăinare a respectivelor imobile, neputând fi extins acest text de lege și altor situații.
În aceste condiții, față de temeiurile juridice invocate în acțiune si față de motivarea în fapt, apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel, în mod nelegal și netemeinic făcând aplicarea acestui text de lege.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul dispozițiilor dreptului comun în materie, acțiunea privind constatarea nulității absolute a unui act juridic fiind imprescriptibilă, calitate procesuală activă în astfel de litigii având oricine are interes.
A mai arătat recurenta-reclamantă că schimbând în tot sentința apelată și respingând acțiunea formulată, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimații-pârâși și, respingând acțiunea formulată numai în contradictoriu cu Municipiul B prin Primarul General și SC Nord SA.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art.312 alin.3 și 5 din Codul d e procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare, intimatul Municipiul B prezentându-se în fața instanței prin reprezentant convențional și solicitând respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică mai sus exprimate și în raport de dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este nefondat.
Se impune a arăta în acest sens că în mod corect a reținut tribunalul că dispozițiile judecătoriei din primul ciclu procesual în sensul de a respinge acțiunea față de pârâtul pentru autoritatea de lucru judecat și față de pârâta pentru prescripție au intrat în puterea lucrului judecat, deoarece ele au fostmenținutede instanța de recurs prin decizia civilă nr.1948/30.10.2006 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă.
Prin urmare, statuând în acest sens și dezlegând raportul juridic litigios sub aspectul prescripției în cuprinsul deciziei de recurs, instanțele de rejudecare erau ținute conform art.315 Cod Proc.Civ. de soluția dată în primul ciclu procesual sub acest aspect, neputând judeca din nou decât în limitele deciziei de casare, deci în privința cererii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului B și SC Nord SA.
Prin urmare, în mod corect s-a pronunțat instanța de apel numai față de acești pârâți, deoarece respingerea cererii față de ceilalți doi pârâți (ca urmare a admiterii excepțiilor autorității de lucru judecat și prescripției) a fost menținută de instanța de recurs, după cum s-a arătat mai sus, și critica în sensul că acțiunea a rămas nesoluționată față de celelalte părți este neîntemeiată.
Pe de altă parte, curtea va înlătura și critica referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, constatând că și sub acest aspect decizia instanței de recurs nr.1948/2006 a statuat cu caracter obligatoriu.
Astfel, a fost analizată incidența dispozițiilor speciale ale Legii nr.10/2001 sub aspectul prescripției și s-a constatat că acestea se aplică în cauză, cererea reclamantei fiind în mod corect respinsă ca prescrisă față de pârâta.
Este adevărat că instanța de casare nu a analizat prescripția prin raportare la ceilalți pârâți, Municipiul B și SC Nord SA, însă și aceștia, ca și și, au fost părți ale contractului de vânzare-cumpărare atacat (respectiv mandatar în privința SC Nord SA), iar prescripția, așa cum s-a constatat și de către instanța de apel care a pronunțat decizia atacată cu prezentul recurs, priveșteactul juridicatacat în sine (indiferent de cauza de nulitate), deci obiectul material al acțiunii, pretenția concretă, și nu persoana celui chemat în judecată.
Prin urmare, raționamentul instanței de recurs cu privire la aplicarea actualului art.45 din Legea nr. 10/2001 este valabil nu numai față de pârâta, ci față de toate părțile contractului, inclusiv față de pârâții Municipiul B și SC Nord SA, neputând fi concepută situația în care acțiunea este prescrisă numai față de una dintre părțile actului juridic, fără a se pune problema vreunei întreruperi sau suspendări a termenului.
Se poate observa în acest sens că soluția de casare cu trimitere s-a impus la acel moment, deși soluția se întrevedea ca urmare a analizei problemei prescripției, pentru a nu soluționa cauza față de pârâții Municipiul B și SC Nord SA prin admiterea excepției pentru prima dată în recurs, cu privarea reclamantei de gradele de jurisdicție recunoscute de sistemul procedural civil.
În consecința argumentelor expuse, curtea constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică, chiar dacă pentru considerente parțial diferite, care le substituie pe acelea ale tribunalului, urmând a respinge ca nefondat recursul.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulată de către recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT cu sediul în B,--8, sector 1,împotriva deciziei civile nr. 1256/06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, ambii cu ultimul domiciliu cunoscut în B,-,. 2, sector 1, citați prin publicitate și prin afișare la ușa instanței, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 și HERĂSTRĂU NORD cu sediul în B,-, sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
,
Red.
Thred.,
2 ex./09.07.2009
Secția a V-a Civilă - jud.,
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Silvia Pană, Antonela
