Anulare act. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 338 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă moștenitoare reprezentată de avocat, intimatul pârât asistat de avocat și intimatul pârât reprezentat de avocat și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă moștenitoare, arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
Susține că au fost încălcate dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Deși instanța de recurs a arătat ca la rejudecarea cauzei vor trebui examinate toate criticile invocate, totuși instanța de apel a soluționat cauza pe temeiul excepției lipsei de interes.
Precizează că instanța de apel a apreciat în mod greșit că reclamanta nu ar avea interes în promovarea acțiunii.
Cu toate că au fost solicitate probe în susținerea acțiunii, instanța s-a limitat a le considera neutile cauzei, lăsând neanalizate aspecte importante pentru o justă soluționare a cauzei.
Pune concluzii de admitere a recursului, casare a deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj pentru analizarea celor două motive de nelegaliatte respectiv încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 3 din legea 7/1996 și a dispozițiilor art. 15 din Legea 54/1998.
Avocat, pentru intimatul pârât, susține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel în mod corect a soluționat litigiul pe excepție, făcând o aplicare corectă a art. 137 Cod procedură civilă.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, arată că acesta este nefondat, neexistând un interes al reclamantei în promovarea acțiunii.
Depune concluzii scrise, în raport de care solicită respingerea recursului și menținerea ca decizie Tribunalului Dolj ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul pârât, cu privire la critica potrivit căreia apelul a fost soluționat pe cale de excepție arată că aceasta este neîntemeiată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, că au fost solicitate probe și instanța nu le-a administrat, susține și că acest motiv nu este întemeiat.
Precizează că în a doua fază a apelului s-a dat cuvântul asupra probelor, iar după ce instanța le-a analizat, a ajuns la concluzia că nu mai sunt necesare.
Arată că în rejudecarea apelului, instanța a cercetat fondul cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept deduse judecății în limita celor precizate în acțiune.
Susține că prin hotărârea din 3 mai 2006, Judecătoria Craiovas -a pronunțat pe toate motivele de netemeinicie și nelegalitate.
Arată că atât timp cât reclamanta a încasat toată suma datorată, nu există temei pentru reluarea procrdurii de executare.
Pune concluzii de respingere a recursului și de menținere ca legală și temeinică deciziei Tribunalului Dolj.
Avocat, pentru intimatul pârât, susține că în apel au fost formulate motive noi.
Precizează că au fost îndeplinite dispozițiile art. 371 lit. a Cod procedură civilă, executarea silită încetând în momentul consemnării sumei de bani la CEC.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la 13 decembrie 2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1546 din 23 aprilie 2003 la BNP -.
A arătat că prin sentința civilă nr. 2436 din 13 februarie 2001, pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă și irevocabilă, a devenit creditoarea pârâtului pentru suma de 6820,64 USD, în urma rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare nr.608/1998.
A precizat că prin sentința civilă nr. 24214 din 15 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Craiova, s-a constatat un drept de retenție al reclamantei asupra imobilului situat în C,- (fost 68) până la plata sumei de 6820,64 USD și că s-a format astfel dosarul de executare nr. 35/E/ 2002 al BEJ, pentru se realiza executarea silită asupra imobilului menționat.
Contractul sus - amintit, încheiat între cei doi pârâți nu-i este opozabil reclamantei, conform art. 497, alin.4 Cod pr. civilă, atâta timp cât nu a fost de acord cu această vânzare și nici pârâtul nu a consemnat sumele necesare pentru acoperirea creanței, având în vedere că somația era notată în Cartea Funciară a imobilului, iar prin această vânzare s- încercat eludarea dispozițiilor legale prin sustragerea de la executarea silită, respectiv crearea unei stări de insolvabilitate a debitorului, cauza acestui contract fiind în mod foarte clar ilicită.
La data de 27 februarie 2006, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate.
A motivat că reclamanta nu suferit vătămarea drepturilor sale, iar motivul de nulitate, respectiv cauza ilicită a contractului nr. 1546 din 23 aprilie 2003, nu subzistă.
Nu are relevanță dacă reclamanta avea sau nu cunoștință de existența contractului, atâta timp cât în dosarul de executare a fost consemnată creanța datorată de către debitorul, acesta la momentul încheierii contractului fiind titularul dreptului de proprietate al imobilului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
În speță, nu este vorba de vânzarea lucrului altuia, astfel încât vânzarea este valabilă, aceasta având ca obiect un bun care existat, era determinat și licit.
Prin sentința civilă nr.3486 din 3 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 18870 /C/2005, s- respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților și.
fost respinsă cererea de acordare cheltuielilor de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 948, 996, 968 Cod Civil.
S-a mai reținut că reclamanta nu făcut dovada participării terțului dobânditor la fraudă, scopul executării fiind atins, iar sancțiunea prevăzută de art. 497 alin.4 Cod pr. civilă respectiv inopozabilitatea actului de înstrăinare este acoperită prin consemnarea la CEC de către debitorul pârât a întregii creanțe.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.418 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă, decedată, continuat și însușit de apelanta reclamantă moștenitoare, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost obligată apelanta moștenitoare la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 400 lei, către intimatul și 3800 lei, către intimatul.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta moștenitoare, criticându-le pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.5, 7 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că instanța de apel a omis să analizeze și să se pronunțe asupra unor motive de apel cuprinse în dezvoltarea scrisă a motivelor de apel.
Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind cauza ilicită a contractului de vânzare - cumpărare, determinată de fraudarea prin complicitatea vânzătorului și a cumpărătorului, a interesului legitim al reclamantei creditoare de a adjudeca imobilul în contul creanței.
De asemenea, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel privind încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. 3 din Legea nr.7/1996, republicată, cât și încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr.54/1998.
A mai susținut că instanța de apel nu a pus în discuția părților și nu a analizat cererea de administrare de probe, formulată prin motivele de apel.
Pe fondul cauzei a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea formulată de autoarea sa, întrucât s-a demonstrat în mod cert că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între intimații pârâți s-a făcut în frauda intereselor reclamantei, în condițiile în care se declanșase procedura executării silite, vizând imobilul în litigiu.
Că, instanțele anterioare au făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.497 alin. 4 și 509 alin. 5 Cod pr. civilă.
Prin decizia civilă nr. 224 din 5 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, s-a admis recursul formulat de recurenta reclamantă moștenitoare, împotriva deciziei civile nr. 418 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 3486 din 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 18870/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
A fost casată decizia civilă menționată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că tribunalul nu a examinat toate criticile formulate în apel d e către reclamantă, fiind de necontestat că aceasta nu a cercetat fondul cauzei, situație în care nu se poate exercita controlul judiciar.
In rejudecare, instanța de apel a respins cererea de probatoriu formulată de apelantă în cuprinsul motivelor de apel ca nefiind utilă cauzei.
Prin decizia civilă nr.338 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă - decedată,însușit și continuat de apelanta reclamantă moștenitoare, împotriva sentinței civile nr. 3486 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 18870/C/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
A fost obligată apelanta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul și la 600 lei cheltuieli de judecată către.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii, întrucât la data introducerii acțiunii nu mai avea nicio creanță de executat împotriva debitorului pârât, astfel că o eventuală constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu îi procură acesteia nici un folos, deoarece în această ipoteză imobilul ar reveni în patrimoniul debitorului pârât, iar reclamanta nu ar putea iniția noi acte de executare, în condițiile în care executarea silită a încetat, conform dispozițiilor art.3715, lit.a, cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 315, cod pr. civ. și a nesocotit îndrumările obligatorii date de instanța de recurs, potrivit cu care trebuia analizat fondul cauzei.
Instanța de apel a apreciat în mod greșit că reclamanta nu are interes în promovarea acțiunii, câtă vreme s-a invocat eludarea dispozițiilor imperative din materia executării silite, ce a avut ca efect încălcarea drepturilor sale legitime.
S-a mai susținut că s-a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.497, alin.4, Cod pr. civ.și nu s-a observat că suma de bani reprezentând creanța creditoarei a fost depusă la CEC după încheierea contractului de vânzare cumpărare.
O altă critică s-a referit la greșita respingere a probelor solicitate în apel, considerate ca fiind inutile, fapt care a antrenat omisiunea analizării unor aspecte importante pentru o justă soluționare a cauzei, și anume: încălcarea dispozițiilor art. 54, alin.3 din Legea 7/1996, a art.15 din legea 54/1998, precum și a criticilor referitoare la cauza ilicită a contractului de vânzare cumpărare.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar, cererea din 20.05.2003 adresată de reclamanta creditoare executorului judecătoresc, copia deciziei penale nr. 519/19.05.2006 a Tribunalului Dolj, copia sentinței penale nr. 5670/21.12.2005 a Judecătoriei Craiova, și copia deciziei penale nr. 440/5.05.2006 a Tribunalului Dolj, concluzii scrise formulate de intimatul pârât.
Recursul este nefondat, și potrivit art. 312, cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 224/ 5martie 2008 Tribunalului Dolj, s-a admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 418/ 11.09.2007 a Tribunalului Dolj, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se în esență că instanța de apel nu a analizat toate criticile formulate, aspect care echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei, potrivit art. 312, pct.5, cod pr. civ.
Au fost date îndrumări instanței de trimitere în sensul examinării apelului prin prisma tuturor criticilor invocate de apelanta reclamantă, și aprecierii asupra admisibilității cererii privind completarea probatoriilor.
În rejudecare, instanța reinvestită cu soluționarea apelului a invocat din oficiu excepția peremptorie a lipsei de interes, pe care a analizat-o cu precădere, potrivit art. 137, cod pr.civ. a apreciat-o întemeiată, astfel că a menținut hotărârea primei instanțe, însă cu alte considerente, care au făcut inutilă examinarea criticilor referitoare la fondul cauzei.
Nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante, potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile art. 315,Cod pr. civ. întrucât este fără dubiu că instanța de recurs a impus obligativitatea examinării tuturor motivelor de apel doar în măsura în care nu își găsea incidența o excepție peremptorie care să împiedice cercetarea fondului raportului juridic.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din observarea considerentelor deciziei de casare nu reiese că s-ar fi pus în discuție și analizat excepția de fond, absolută, a lipsei de interes, care să fi fost respinsă de
În aceste condiții, Tribunalul nu era ținut, așa cum a susținut recurenta, să examineze în fond cererea dedusă judecății, având îndrituirea legală de a pune în discuția părților orice excepție absolută, precum și de a soluționa cauza în temeiul acesteia.
Cât privește interesul reclamantei în promovarea acțiunii, în mod corect s-a apreciat că această condiție de exercițiu a acțiunii civile nu este îndeplinită în speță.
Interesul constă în folosul practic și imediat pe care trebuie să îl justifice o parte pentru punerea în mișcare a procedurii judiciare și trebuie să existe atât la data promovării acțiunii, cât și pe tot parcursul procesului.
Reclamanta a arătat că prin încheierea contractului a cărui desființare se solicită i-au fost fraudate drepturile sale legitime, derivate din calitatea de creditoare a vânzătorului, consființită prin nr. 2436/13.02.2001 a Judecătoriei Craiova, și din declanșarea procedurii execuționale în vederea recuperării creanței, ce a făcut obiectul dosarului nr. 35/E/2002 al BEJ
Aceste susțineri nu sunt însă întemeiate.
La data formulării acțiunii - 13.12.2005 - reclamanta nu mai avea calitatea de creditoare a vânzătorului pârât, întrucât acesta achitase anterior, la data de 23.05.2003, integral debitul datorat, precum și cheltuielile de executare din dosarul nr. 35/E/2002, iar suma plătită cu acest titlu a fost încasată de reclamantă, așa cum reiese din adresa nr.8185/27.02.2006, emisă de sucursala CEC C( fila 45, dosar Judecătorie).
Prin nr.8140/3.09.2003 a Judecătoriei Craiova, rămasă irevocabilă prin nerecurare, pronunțată în contestația la executare formulată de reclamantă, s-a reținut că prin achitarea debitului și a cheltuielilor de executare, scopul executării a fost atins, astfel că eventuala sancțiune instituită de art.497, alin.4, cod pr. civ. respectiv inopozabilitatea actului de înstrăinare întocmit fără acordul creditorului urmăritor, nu operează în cauză, fiind incidentă, dimpotrivă, excepția prevăzută de partea finală a acestui text de lege, și anume consemnarea sumelor necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.
De altfel, atât contractul de vânzare cumpărare, cât și recipisa nr.1193/-, care atestă achitarea debitului, sunt încheiate la aceeași dată - 23.04.2003 - fără a fi specificată ora, astfel că este imposibil de apreciat dacă actul de înstrăinare este anterior sau subsecvent efectuării plății către creditoare.
În aceste condiții, în mod just s-a concluzionat că și în ipoteza în care contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți s-ar desființa cu efect retroactiv, iar bunul imobil ar reintra în patrimoniul înstrăinătorului, reclamanta nu ar avea nici un beneficiu personal și direct, legitim și actual, căci nu mai subzistă calitatea sa de creditoare a vânzătorului, iar executarea silită a fost finalizată, potrivit art. 3715, lit.a, cod pr. civ. prin realizarea integrală a obligației prevăzută în titlul executoriu și prin achitarea cheltuielilor de executare. În acest sens, însăși creditoarea a adresat o cerere executorului judecătoresc ( fila 17, dosar recurs ), prin care a arătat că nu mai stăruie în executare și solicitat să se considere încheiată procedura execuțională declanșată.
În consecință, nu există interes în promovarea acțiunii, caz în care acțiunea a fost în mod corect respinsă de Tribunal în temeiul acestei excepții peremptorii.
Admiterea acestei excepții a determinat respingerea ca inutile, potrivit art. 167, alin.1, cod pr. civ. probelor solicitate de apelanta reclamantă în faza devolutivă a apelului, întrucât tindeau la dovedirea unor aspecte referitoare la fondul cauzei.
motivelor de apel structurate la punctele 2, 3 și 4, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 54, alin.3, din legea 7/1996, a art. 15 din Legea 54/1998, și la cauza ilicită a contractului de vânzare cumpărare, configurată de complicitatea părților contractante în scopul fraudării intereselor reclamantei, a fost impusă de soluționarea acțiunii pe excepția lipsei de interes, excepție care, fiind găsită întemeiată, a făcut de prisos, potrivit art. 137, cod pr. civ. cercetarea fondului.
Curtea apreciază, în consecință, că sunt neîntemeiate toate criticile formulate de recurenta reclamantă, astfel că recursul se va respinge ca nefondat, conform art. 312, raportat la art. 304, pct. 9, Cod pr. civ.
Potrivit art. 274, alin.1, Cod pr. civ. va fi obligată recurenta reclamantă, aflată în culpă procesuală, la câte 400 lei către fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă moștenitoare împotriva deciziei civile nr. 338 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul și la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.-
2 ex/ 19.01.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
